27 octombrie 2012

Toamna în Piatra Craiului

Ziua 1: Zarnesti - Fântana lui Botorog - cabana Curmătura (banda galbena, 2 h) - Varful Turnu (punct rosu, 2 h) - Padina Popii (punct rosu, 30 min) - coborare la Curmatura (banda albastra, 1 h 30 min), Zarnesti prin Prapastiile Zarnestiului (banda albastra, 2 ore). Harta aici.
Ziua 2: Plimbare prin satul Măgura

Piatra Craiului in vreme de toamna este absolut superba. Bineinteles ca orice anotimp are farmecul sau, iar Piatra Craiului este oricand placuta si spectaculoasa, insa toamna cred ca este cel mai placut peisaj pentru ochii privitorului.


De cativa ani de zile imi doream sa ajung la munte in vreme de toamna si sa ma bucur de pastelul creat de padure, in combinatii de galben, verde si ruginiu. Numai ca mereu ratam si ajungeam cu 1-2 saptamani mai tarziu, dupa ce frunzele incepeau deja sa cada. Acum stiu sigur: perioada ideala de admirat peisajul de toamna la munte este in a doua si a treia saptamana din octombrie.
Sunt mai multe zone in care poti admira culorile toamnei. Dar dupa ce am vazut in Piatra Craiului cred ca experienta merita repetata an de an. Unu, pentru ca poti urca pe munte prin padurea colorata si doi, pentru ca poti admira panorama, avand un cadru cadru mai larg, din localitatea Magura.

17 octombrie 2012

Canionul Șapte Scări, Piatra Mare

Data: 14 octombrie 2012
Locatia: Piatra Mare
Traseu: Dambu Morii, Sapte Scari (banda galbena, 1 ora). Parcurgere canion (30 de minute). Traseu triunghi albastru, Prapastiile Ursilor (1 ora). Coborare pe Drumul Familiar in Dambu Morii (45 de minute)

Dupa o incercare ratata de a merge in Piatra Craiului, amanata din cauza ploilor, am stat ca pe ghimpi ca totusi s-ar putea face ceva in afara de petrecut sfarsitul de saptamana in casa. Si uitandu-ma sambata pe prognoza meteo am vazut ca duminica parca s-ar mai lumina si ar fi ceva ploi in zona Brasovului dupa ora 14, deci dupa ce ne-am termina traseul.
Asa ca duminica de dimineata ne-am urcat in personalul de Brasov. Cand ajungem pe la Ploiesti ceata de s-o tai cu cutitul. Trecem si de Sinaia - incepe sa ploua. Minunat, nu asa se anuntase, mai ca ne-a pus pe ganduri de ce am plecat noi asa si ne gandeam la cei care au refuzat plimbarea de duminica in favoarea unui somn mai lung in patul caldut de acasa.


15 octombrie 2012

Felix Baumgartner sare din stratosfera

Red Bull Stratos 2012: austriacul Felix Baumgartner a sarit din stratosfera de la inaltimea de 39.000 m fata de pamant. A urcat cu un balon cu heliu timp de 3 ore, a iesit la marginea capsulei si a zis "ma intorc acasa acum" :) dupa care a sarit.  
A depasit recordul de viteza al unui om la caderea in gol atingand 1342 km/h, depasind viteza sunetului (1236 km/h). Urmariti mai jos, e impresionant:


8 octombrie 2012

Primul meu maraton: Am alergat 42 km si 195 m

Am reusit, sunt maratonist, am alergat 42 de km si 195 de metri, primul meu maraton si sunt foarte bucuros. Este extraordinar sa alergi un maraton, greu de zis in cuvinte, de povestit starile prin care treci de-a lungul celor 42,195 km, emotiile de la start, euforia din primii 25 de km cand incerci sa iti temperezi picioarele sa nu mai alerge asa de repede, setea dintre punctele de alimentare, incurajarile spectatorilor, oboseala de la kilometrul 35, bucuria la vederea unui stand de hidratare la km 38, dilatarea ultimilor 7 km care par ca nu se mai termina, revenirea miraculoasa de la km 40, trecerea liniei de sosire, primirea medaliei.


Dupa 4 luni de antrenamente si peste 600 de km alergati in total in aceasta vara,  m-am inscris la Maratonul International Bucuresti, asa cum povesteam prin luna iunie. Sambata mi-am ridicat numarul de concurs, 371, si tricoul oficial de la standurile Sport Expo instalate in Piata Constitutiei. Abia asteptam sa vina ziua urmatoare si sa iau startul. Aveam ceva emotii, ma tot intrebam daca m-am antrenat suficient, oare cum va fi dupa kilometrul 32, care sunt momentele potrivite de hidratare, din astea de alergatori :)


6 octombrie 2012

Filme cu si despre alergare

Cateva filmulete despre alergare care imi plac,

Derek Redmond nu a terminat nici primul nici al doilea la Barcelona '92, dar a terminat cursa ridicand publicul in picioare: