29 noiembrie 2013

A aparut cartea "Eat and Run" in limba română

Cartea "Eat and Run" scrisa de Scott Jurek a aparut acum si tradusa in limba romana cu titlul "Mananca si alearga", la Preda Publishing. Am cumparat-o imediat ce am vazut ca a aparut si sunt nerabdator sa o citesc. Pe Scott Jurek il stiam din "Nascuti pentru a alerga" si din alte articole de pe internet, este unul din alergatorii care a mers in Canionul Cuprului si a alergat alaturi de indienii tarahumara (raramuri).

In "Mananca si alearga", Scott Jurek dezvaluie cele mai importante momente din viata sa personala si de ultramaratonist, fiind o sursa de inspiratie pentru orice sportiv, indiferent de nivelul acestuia. Pe parcursul a 300 de pagini, Scott demonteaza toate prejudecatile referitoare la dieta atletului de performanta. Fie ca te poarta in focul competitiei, in lumea fascinanta a stiintei sau iti ofera propriile retete vegetariene, cartea lui Scott te motiveaza sa iti explorezi propriul potential, sa alergi mai departe.

Despre autor
Scott Jurek este un alergator pe distante lungi, care a obtinut toate performantele pe baza unei diete vegetariene. A castigat de 7 ori Western States 100, un ultramaraton de 100 de mile si Badwater Ultramarathon, o "alergare" de 217 km in Death Valley. Este unul dintre cei mai mediatizati atleti americani, aparand atat in doua carti bestseller (Nascuti pentru a alerga si The 4-Hour Body), cat si la CNN, in New York Times sau Wall Street Journal. Admirat pentru stilul de viata eco, Scott este de asemenea un apreciat speaker motivational, terapeut fizic si chef.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

28 noiembrie 2013

Jurnalul sportivului matinal

- Ora 5 A.M. Aud un piuit scurt pe telefon si imi dau seama ca este ora 5. Uff fir-ar, e deja 5? Noroc ca ceasul era programat sa sune la 5:30 si ma intorc pe partea cealalta, de ce sa ma grabesc?

- 5:05, suna telefonul. Stiam cine e, cine putea fi decat Octav care a fost mai ambitios si a dat desteptarea. Mormai ceva pe acolo, ii urez succes si mai raman in pat.

- 5:15, pai daca oricum nu mai dorm de ce mai stau in pat? Ma dau jos, bombanind ceva cu alura de "de ce n-oi mai fi stand eu sa mai dorm putin ca toata lumea?" desi nu imi mai era somn.

Aceasta este partea cea mai grea. Dupa ce te-ai dat jos din pat toate aceste ganduri dispar si iti vine un asa chef de miscare si te gandesti ca ar fi fost si pacat sa nu ma fi trezit si sa pierd cea mai buna parte a zilei.

W.O.D (work of the day):
Imi iau sortul si tricoul, deschid laptopul si urc pe bicicleta. Ar fi fost bine sa alerg, dar ieri tocmai ningea, doar nu ies pe vremea asta afara, n-oi fi nebun. In plus e intuneric (de parca seara cand alerg in parc n-ar fi!). Imi pun un film cu IRONMAN si incep sa pedalez. Dupa 10 minute, vazandu-i pe oamenii aia dincolo de ecran cum alergau mi se face pofta. Dar o pofta din aia de ma mancau talpile si nu mai puteam sta pe bicicleta. Ma gandesc sa ies, ma razgandesc de vreo 3 ori si dau in continuare la pedale. Incep sa transpir, ma incalzisem si ma duc sa iau o sticla cu apa sa o am aproape.

Un gest reflex necontrolat face sa imi iau pantalonii lungi si adidasii de alergare. Pana sa ies imi arunc ochii pe termometrul din balcon: 3 grade Celsius. E clar, imi trebuie caciula si manusi :))

Ajung afara, dau sa pornesc GPS-ul si el piuie certandu-ma ca nu l-am mai incarcat. Lasa, mai bine fara ceas, zen running. Eram deja incalzit si dau drumul lipa-lipa la alergat. Fac 5 ture, ma opresc pentru 20 genuflexiuni, bag si 10 flotari si reiau fuga. Inca 2 serii, Rocky style :)) Dupa 40 minute deja era foarte cald si ma incalzisem bine. Pe termometru aceleasi 3 grade. In parc mai erau cativa catei si niste baltoace care te stropesc daca calci in ele, am constatat ca apa aia e asa de rece ... ca te mai revigoreaza.

O iau spre casa si ma gandesc ca nu ar strica niste trepte in bloc. Pornesc cronometrul, macar de un cronometru mai aveam baterie, si urc vreo 4 etaje, timp in care ma intalnesc cu 2 vecini. Mai sus zarva, semn ca oamenii pleaca spre serviciu, asa ca las scarile pentru seara cand nu va mai fi asa activitate in bloc si am si eu loc sa ma desfasor.

P.S.: Oare ce or gandi vecinii cand vad pe unul ca alearga pe scari la 6 dimineata? Probabil se gandesc ca ar trebui sa inceapa si ei sa faca asta :)

O zi buna sa aveti!

sursa foto: 123rf.com

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

24 noiembrie 2013

Tu stii sa acorzi primul ajutor?

Cu siguranta te-ai intalnit cel putin o data pana acum cu cazul in care o persoana lesina pe strada sau cade cu bicicleta si isi rupe o mana sau se ineaca cu ceva si nu mai poate respira. Accidente se pot intampla in cele mai neasteptate locuri si momente. Fiecare dintre noi se poate simti dintr-o data rau. Stii ce sa faci in cazul acestor situatii? Ai putea sa ajuti o persoana aflata intr-o situatie dificila sau doar te uiti neputincios? Dar daca una din persoanele iti este frate, mama, fiica, bunic, prieten?


Ei bine nici eu nu stiam mare lucru despre cum as putea oferi primul ajutor unei persoane aflate intr-o situatie critica. Am cautat pe net si am gasit cursuri de prim ajutor organizate de Crucea Rosie Romana.

M-am inscris la aceste cursuri si in 2 zile am invatat:
- cum sa ajut pe cineva care si-a pierdut cunostinta
- cum sa ii verific pulsul si in cazul in care nu respira si nu are puls sa incerc sa i le restabilesc pana la sosirea ambulantei. 
- cum sa actionez in caz ca un copil a inghitit ceva si nu mai poate respira sau daca s-a oparit cu apa fierbinte. 
- am invatat ce este o fractura, luxatie, entorsa, ce este o arsura de gradul I, II sau III si cum pot interveni pentru a imobiliza victima si a-i oferi primul ajutor pana la sosirea echiapajelor medicale. 
In plus, pe langa faptul ca am capatat notiunile teoretice, am facut si practica pe manechine si pe colegii de curs. Practica este de 10 ori mai utila decat citirea unor materiale, mai ales intr-o astfel de situatie in care nu ai mult timp la dispozitie si nici nu poti face zeci de incercari pana sa "iti iasa".

Mie aceste tehnici mi se par de bun-simt si consider ca oricare dintre noi ar trebui sa aiba cunostinte minime de prim ajutor care intr-o anumita situatie pot face diferenta intre a fi sau a nu mai fi in viata. Fara ele cred ca doar putem privi neputinciosi cum cineva sufera langa noi, dandadu-ne cu parerea si regratand ca nu stim cum sa il ajutam. Iar uneori momentul sosirii ambulantei poate fi prea tarziu...

Cursul se face in Bucuresti (dar si in alte orase, consultati site-ul), dureaza 12 ore facute in 2 zile si costa 150 de lei. Lectiile sunt predate de medici atestati, iar Crucea Rosie pune la dispozitie toate materialele necesare (manechine, defibrilator, fasa, atele, sala de curs etc.). La sfarsitului cursului am dat examen teoretic si practic si am intrat in posesia unei diplome care atesta ca sunt instruit sa acord prim ajutor de baza.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

7 noiembrie 2013

Maraton Piatra Craiului - cireasa de pe tort


Se zice ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Ei bine eu m-am dus la MPC cu cel mai bun sac pe care il aveam, bucuros ca am fost acceptat la start si gata sa pun cireasa pe acest sezon de alergare. M-am dus sa incerc Piatra cu degetul si sa ma conving cu picioarele mele de ce toata lumea zice ca MPC este cursa regina a alergarii montane din Romania.

Initial Maraton Piatra Craiului nu fusese in planurile mele pentru 2013, dar la fel nu fusese nici 7500 si totusi am participat. Asadar datorita faptului ca MPC a fost reprogramat pentru 2 noiembrie din cauza ca la data initiala fusesera ninsori abundente, primesc un telefon de la Victor care ma intreaba daca ne bagam? Ce puteam sa raspund altceva decat ca da, parca imi ridicase mingea la fileu. Ne-am inscris pe site-ul cursei si am asteptat cu emotie emailul care sa ne confirme ca suntem acceptati. MPC este singura cursa unde inscrierea se face doar dupa ce prezinti un CV de alergator/muntoman. Si iata-ne acceptati, toti trei: eu, Victor si Buri, Dacii sprinteni din Carpati cum ne place noua sa ne numim (Victor bine ai venit in echipa Dacilor sprinteni :)
Au urmat 2 saptamani de planuri, idei ... si ceva antrenament cu diferente de nivel. Doar vorbim aici de Piatra Craiului si nu te poti duce oricum la start.