29 septembrie 2014

Semimaratonul Prieteniei, Plevna - nou record personal 1:48:48

De cele mai multe ori visele devin realitate, in special atunci cand crezi cu adevarat in ele. Am alergat Semimaratonul Prieteniei de la Plevna in 1h 48 min 48 sec, este record personal, ma simt "cumplit" de fericit!

Am plecat la Plevna nu cu gandul de a-i bate pe turci ca in 1877 ci de a ma bate pe mine, mai exact sa imi bat cel mai bun timp la semimaraton. Si bineinteles de a vizita o zona noua care parea interesanta. Dupa o calatorie de trei ore si jumatate ajungem in orasul cu puternica insemnatate istorica pentru neamul romanesc, aici si la Grivita, dupa batalii crunte cu ostirile lui Osman Pasa, otomanii au fost alungati, castigandu-ne astfel eliberarea de sub ocupatia turceasca. Ne-am cazat fix in centru si am mers sa ridicam kiturile care au fost generoase.

Dupa ce am luat masa la un restaurant unde doamna ce ne-a servit nu stia boaba de engleza, iar muzica era un soi de manele bulgaresti, am mers la biblioteca pentru sedinta tehnica. Apoi am luat la pas centrul, o alee pietonala placuta, cu multi copaci, unde am intalnit prima persoana ce vorbea limba engleza si care, cand a auzit ca suntem romani, a comutat dialogul pe limba noastra. Omul lucrase la Braila cativa ani, a fost bucuros sa afle ca suntem alergatori, ne-a povestit ca alearga si el cate 3-4 km pe zi "asa pentru sanatate", iar la plecare ne-a strans mana si ne-a facut cadou cate o mostra de parfum caci asta vindea la magazin.
Somn.

De dimineata la start atmosfera era energizanta, muzica si numarul mare de alergatori romani si bulgari, sud-koreeni reuniti sub semnul Maratonului Prieteniei anunta o zi promitatoare. Vremea tinea si ea cu noi, cer senin si inca nu prea cald.



3..2...1...START

Suntem vreo 40 de oameni la maraton si 80 la semimaraton, plus stafetele. La un semn deschisa-i calea si o rupem la fuga. Plec tare, muzica imi bubuie in casti, prima data cand ascult muzica la o cursa … "sunetul mai tare sa se-auda peste tot, sa se-auda din masina daca stai la stop" #asaecantecul. Ma simt bine si fac ochii mari cand vad 4'30" pe primul km, ii dau asa tot inainte. Melodiile se succed, kilometrii la fel, coafura rezista.


Intram intr-un parc mare, cu padure, lume iesita la plimbare, cu catei, cu aer curat. Vin si pante care ma scot putin din ritm, dar anima cursa. Ajungem la un punct unde intoarcem si primesc o bratara.


O fata incearca sa ma depaseasca si tragem impreuna la un ritm bun, alternand trena. Pare o disputa sportiva spectaculoasa daca o masina cu camera de filmat merge in paralel cu noi si inregistreaza. Ne-ati vazut la TV, da? La un moment dat o pierd si ma agat de niste alergatori din Korea. Kilometrul 10, privind ceasul imi dau seama ca e record personal pe aceasta distanta, 49 de minute, in conditiile in care voi avea de parcurs 21.1, imi pun intrebari daca voi duce ritmul pana la finish. Nu gasesc raspuns si continui tot asa, atata timp cat tine de ce sa imi fac griji? Iris, Phoenix, Pasarea Colibri, Pink Floyd, Iron Maiden.

La  km 13 simt pentru prima data o tendinta de scadere a vitezei. Nu stau pe ganduri si inghit "unicul drog", activatorul "furat" de la Buri. In 5 minute imi revin si ii ajung din nou pe alergatorii sud-koreeni. Ne indreptam spre centru, primesc a doua bratara impreuna cu multe aplauze. Parasim centrul, trec de Hotel Rostov, casa noastra de peste noapte, si luam directia Balkan Hotel ce se infatiseaza alaturi de o panta lunga, ucigatoare pentru un final de cursa ce se dorea in forta.

E km 17 cand simt ca mi-e greu, cu panta asta nu e de joaca, dau jos castile si imi aud gafaitul lung si apasat. Nu ma las eu tocmai acum, am un timp excelent, azi trag pana la limita, care o fi ea, daca este vreuna. Politistii opresc traficul, ii salut pe soferii care ne privesc de la stop si pe alergatorii cu care ma intersectez, fie ei romani sau bulgari.

 "Cand picioarele nu mai pot inainta, alearga cu inima. Si zambeste :)".

Se vede varful pantei, iau putina cola (da, da, cola, nu e sanatoasa dar la alergare e numai buna, are zahar si ofera o bruma de energie) si doua pahare de apa impreuna cu cea de-a treia bratara. Mai am 3 km, 2 in coborare. “Don't stop me now, I'm having such a good time nanaaanana”.

Ajung din nou la Rostov, ultimul km, intru in centru. Nici nu pot privi ceasul, gresesc traseul, e un labirint, ma intorc, recuperez, vine si Catalin Ciobanu, tizul meu. Dezleg steagul de la mana, slalomam prin santierul din centru, pare a fi o cursa cu obstacole, intindem steagul si il tinem fiecare de cate un colt trecand linia de sosire impreuna si ma opresc fix in bratele domnisoarei care ne agata medaliile de gat.


Stiam ca e un timp bun, bucuria e mare, opresc ceasul si il privesc: 1 ora, 48 min, 48 sec, daaaaa este record personal, este un timp pe care nici nu am avut curajul sa il prognozez inainte de cursa, gandisem putin diferit, este cu 3 minute si jumatate peste cel mai bun timp al meu la semimaraton, este minunat :)

Ce au facut deci turcii la Plevna? Ce au facut si recordurile mele. Au picat!



Romanii si bulgarii inving din nou la Plevna. Raman la finish si aplaud pe toata lumea, Florin Simion vine pe 3 la maraton, Victor Vlad este locul 2 la semi, avem si o stafeta pe locul 2. Dupa ce se dau premiile ne luam ramas bun de la organizatori si facem o mica donatie pentru cauza sociala care a fost sustinuta de catre alergatori si anume un ONG ce ajuta copiii cu autism; faptul ca am putut da o mana de ajutor este mai presus de orice record sau victorie personala. Vom reveni la anul, Maratonul Prieteniei trebuie sa continue multi ani de aici incolo.



Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

25 septembrie 2014

Va place apa?

Dupa ce aseara am reusit un minunat PB la Romniceanu Stairs Run, 35min 30 secunde, mai bine cu 2 minute ca data trecuta, mai bine cu 4 ca acum doua luni, azi m-am prezentat din nou la bazin. De ce am pomenit de Romniceanu intr-un articol despre inot? Pai credeam ca asa se explica carceii care mi-au pus pauza din cand in cand in apa.

Antrenamentul zilei:
Incalzire: 2 bazine crawl, 2 bazine spate, 2 bazine bras.

Si incepem:
- 10 scufundari cu aer in piept
- 6 bazine crawl
- 6 bazine crawl cu brate la 3 secunde si respirat pe fiecare brat; aici mi-a luat ceva sa ma sincronizez si ceva mai mult sa reusesc sa scot capul si pe bratul drept. Apa? Duium, am inghitit suficienta cat sa imi ajunga pana la final :))
1..2..3...dau din bratul stang si respir; 1..2..3...dau din bratul drept si respir pe partea cealalta (evident).

- 4 bazine picioare cu pluta
- 4 bazine spate, cu bratele alternate, incercand sa fixez cu privirea o dunga din tavan ca sa tin calea dreapta

Stai relaxat, daca te relaxezi apa te tine la suprafata!

- 8 x 50 m crawl cu 30 de secunde pauza la fiecare 50.
- 4 bazine picioare cu pluta...si ce carceel
- 4 bazine crawl si ne vedem sambata.

Antrenamente usoare sa aveti...si vant la pupa daca-i cu putinta :))


23 septembrie 2014

Un nou inceput sau inotul, a treia mea pasiune

Azi este prima zi in care merg la inot alaturi de un antrenor si anume de Daniel Nistoroiu, care ma va invata miscarile tehnice corecte si imi va corecta greselile. Drumul este lung, aspiratiile mele sunt inalte, iar acesta este primul pas.
Am intrat dis-de-dimineata pe usile bazinului Olimpia din Bucuresti, in cadrul sectiei de inot a CS Mazicon.


Pe scurt primele lectii invatate si primele concluzii personale trase sunt:
- cu antrenor am invatat in 2 ore cat nu am invatat singur intr-o luna (luna trecuta).
- cu cat stau mai mult in apa (nu stat degeaba, ci inotat) cu atat voi inota mai bine.
- trebuie sa inot cat mai relaxat, ca si cum m-as gandi la o vacanta placuta (sau la IRONMAN as zice eu).
- sa scot bratele complet din apa pe langa posterior pentru a nu ma infrana singur; frecarea cu aerul e mai mica decat frecarea cu apa!
- sa tin privirea inainte, nu pe fundul bazinului.
- respiratia s-a reglat singura odata cu relaxarea si nici nu am mai avut grija ei, concentrandu-ma pe miscarea bratelor.


Antrenamentul zilei:

La ora 7 eram la marginea bazinului, nerabdator sa incep. Ca si acum doi ani cand m-am dus pentru prima data la un curs de inot, pe vremea aceea de initiere caci nu stiam deloc cum sta treaba cu acest sport, intrebarea venita a fost: "Stii sa inoti?". "Da", zic eu. "I-a sa vedem". Si am facut doua bazine, cam chinuite dupa parerea mea, cam incordat, cam prost cu respiratia.

Au urmat:
- 4 bazine picioare, cu pluta
- 6 bazine crawl, cu cat mai putine opriri
- 10 scufundari cu aer in piept (ajuta la reglarea respiratiei)
- 4 bazine picioare
- 6 bazine crawl

Deja ma simteam mult mai bine, m-am mai relaxat si stateam binisor pe apa, binisor pentru inceput zic eu, ca sa fiu optimist. "Stai mai relaxat pe apa. Tine privirea inainte, nu spre fundul bazinului".

Si apoi:
- 4 bazine spate cu rotirea simultana a ambelor brate
- 5 serii x 6 bazine crawl

"Trebuie sa scoti complet bratele din apa". Si asa am facut, constatand imediat ca alunecarea pe apa a devenit mult mai smooth. Si nu a fost decat prima zi. IRONMAN, sooseeesc!

sursa foto: facvaluri.ro

4 septembrie 2014

Primul meu triatlon

Delta Triathlon Tulcea 2014. Am terminat cu succes primul meu concurs de triatlon si tot ce pot sa spun acum este ca mai vreau. Delta Triathlon organizat la Tulcea de catre Ivan Patzaichin, Descopera Rowmania si Federatia Romana de Triatlon a fost un eveniment care a inchis pentru cateva ore centru orasului si l-a daruit sportivilor amatori si profesionisti pentru a se bucura de miscare, scotand in strada multi localnici care au incurajat ca la marile curse. S-a dovedit inca o data ca festivalul Rowmania Fest este o imbinare reusita a sportului cu muzica si cu ecoturismul in Delta Dunarii. Toata admiratia pentru ce a reusit marele campion Ivan Patzaichin.

Pentru mine triatlonul a avut doua probe pentru ca am participat intr-o stafeta, echipa Dacii Sprinteni bineinteles, in care Florian a facut proba de inot, iar eu bicicleta si alergarea. Eu il iau ca pe un debut reusit in triatlon pentru ca am luat contact cu aceasta lume noua in care voi patrunde putin cate putin.


De cand am aflat de triathlon nu  mai aveam pace cu mine insumi, mi se pare un sport (adica trei) prea frumos ca sa nu incerc. Nu aveam insa in plan un triatlon chiar acum insa ideea mi-a incoltit brusc in minte in momentul in care am prins intamplator un link pe net despre festivalul Rowmania Tulcea, festival de barci si vaslit in canotci, in cadrul caruia avea loc si un triatlon, drept pentru care a crescut rapid, s-a sedimentat, a inflorit si iata-ma deci la startul Delta Triatlon, pe malul Dunarii. De ce sa ma bucur de un singur sport cand ma pot bucura de trei?

Sambata am ajuns la timp in Tulcea pentru a prinde cursele de canotci 10 persoane de pe Lacul Ciuperca. Apoi am ridicat kitul de la Sala Polivalenta, un kit foooarte generos care a cuprins un frumos tricou si multe produse pentru sportivi de genul vitamine, minerale si alte minuni. M-am intalnit si cu Florian, Cornelia, Aby si Alexandra si am pus la cale planuri peste planuri.


La 19:45 am participat la sedinta tehnica unde am cascat ochii cat cepele si am ciulit urechile ca sa ma asigur ca voi stii sa fac tranzitiile, ca voi prelua chipul de unde trebuie de la Florian si ca voi nimeri pe traseul corect si nu in penalty box :)). Apoi am incercat o portie de paste care de fapt a fost mamaliga, in lipsa pastelor (grrr, de ce nu au paste??) am cantat impreuna cu Pasarea Rock pe Faleza si ne-am retras in camera cu intentia de a dormi. De a dormi daca voi putea pentru ca la parterul hotelului era in toi o nunta, cu muzica tare si mare veselie. Am facut ultimele reglaje la bicicleta, am umflat rotile, pregatit haine, bla bla,  noapte buna.



3..2..1..START

Pana la urma muzica nu m-a deranjat chiar atat de mult si m-am trezit odihnit la 7. Dupa ce am mancat am pornit echipat spre zona de start si am asezat bicicleta in rastel. Stabilesc ultimele detalii cu Florian, ii dau chipul si ne indreptam spre lac.



Dupa probele copiilor, la 10:20 se da startul la triatlon olimpic si sprint. 1500 m pentru Florian, adica doua ture in jurul balizelor galbene. Dupa ce concurentii inoata prima tura si Aby iese din apa (proba sprint) ma duc si eu in zona de tranzitie langa bicicleta, ca sa astept sosirea coechipierului. Cam aveam emotii, sa nu uit ceva, ma gandesc ca trebuie sa fiu atent sa nu ratez vreuna din cele 8 ture de bicla si ca trebuie sa le tin minte cu strictete. Imi pun casca pe cap si iata-l sosind pe Florian, alergand inspre bicicleta. Preiau chipul de la piciorul sau stang, batem palma, iau bicicleta din rastel si alerg pe langa ea pana la iesirea din tranzit unde pot incaleca. Sa inceapa joaca!


Plec tare, ating din start 38 kmph desi imi propusesem 35, dar nu ma pot abtine, adrenalina pompeaza in fiecare bucatica de muschi. Vine prima curba la 90 de grade, incetinesc nitel dupa care accelerez. Ma simt bine-bine, gonesc nebuneste si depasesc destul. Oamenii de pe margine ne incurajeaza si asta se simte pentru ca bucuria noastra este si bucuria lor, avem parte de o cursa animata in plin centrul urbei. Si vine urcarea, mai serioasa decat imi imaginam, o iau in forta pentru inceput dar la turele urmatoare o voi lasa mai moale ca sa nu afectez alergatul de mai tarziu, este totusi primul triathlon si nu stiu cum vor reactiona picioarele. Urc si urc si urc si ajung in deal unde se intoarce la 180°. Si acum sa coboram! Ma asez aplecat pe coarne, foaie mare, pinion mic si bicicleta goneste cu peste 60 km/h vajaind in bataia aerului. Daaaa! Drumul se aplatizeaza, luam inapoi curba la 90° si ii dam inapoi spre poarta de finish pentru incheierea turei.

Intru pe tura nr 2 tot repetand in minte 2, 2, 2 si incercand sa asociez cifra cu ceva pentru a fi mai usor de memorat. Ma mira ca nu sunt chiar 5 km deci nu vor fi fix 40 km in final si imi va fi mai greu sa socotesc in caz ca pierd sirul turelor. Totul se deruleaza rapid, un nene de pe margine incurajeaza galagios iar dupa ce ii strig “hai Tulcea” pe la tura 3 apoi nu mai scap de incurajarile sale de fiecare data cand ne petreceam.


Pe la tura 4 ma gandesc ca n-ar fi rau sa beau niste apa din bidon ca prea e cald si mi se uscase gura. Pe la tura 6 termin apa dar iau din mers de la voluntari cate o sticla cand simt nevoia. Ma petrec si cu Florian, trag pe urcari, zburd pe coborare facand slalom printre gurile de canal, imping maxim pe plat, iau curbele cu grija. Turele trec, la un moment dat uitasem ca cresc numarul dar socotesc nitel si imi amintesc, deh nu stau cu gandul doar la asta. Si intru pe tura 8, ii dau tare, fac ultima urcare si le multumesc voluntarilor de acolo care incurajau frenetic. Imi fac planul pentru alergare. Pe ultimul km mai depasesc vreo 2 ciclisti si ajung la poarta de finish. Ma dau jos de pe bicicleta alergand pe langa ea catre rasteluri.

Picioarele imi sunt cumva amortite si pentru cateva sute de metri nu simt asfaltul, e un sentiment ciudat. Agat bicicleta, dau jos casca, iau steagul legat de coarne si plec in alergare. Pana pe malul lacului Ciuperca tot nu prea simt picioarele dar usor-usor ma obisnuiesc si imi revin. Dam o tura de lac, aproximativ 2 km, dupa care ne indreptam spre centru pe traseul facut si la bicicleta, iar la un moment dat facem stanga si intram pe faleza Dunarii, aproape de Hotel Delta. Dupa hotel se intoarce, se alearga pe faleza o bucata buna si se revine la traseul principal pentru a incheia tura de 5 km. Ms misc bine, parca plutesc asa si duc un ritm intre 5:20-5:25 min/km care ma multumeste pentru ca atat imi propusesem si ma solicita cat sa imi lase ragaz sa ma bucur de cursa si de atmosfera. Bat palma cu copii de pe margine, fac cu mana la fotografi, intru pe tura doi.


Aceeasi tura de lac, cu muzica in zona pontonului, incurajari ale oamenilor care iesisera la plimbarea de duminica. Mentin ritmul, parca as putea mai tare dar nu vreau. Ma indrept spre faleza, intorc la Hotel Delta si intru pe ultimul km.


Incerc un sprint de final, ridic steagul tricolor deasupra capului si termin cu success primul meu triatlon. Primesc medalia si Adrian imi strange mana. Un concurs pe care l-am gustat bucatica cu bucatica, incepand de la proba de inot pe care chiar daca nu am facut-o eu am privit-o de pe mal, continuand in viteza pe bicicleta, proba cea mai alerta si terminand cu o alergare buna.





Dacii Sprinteni s-au clasat pe locul 7 la stafeta masculin, proba olimpica, cu un timp de 02:44:19. Buna coordonare, un inceput promitator si mai ales placut, la mai mare!

Dacii Sprinteni la finalul Delta Triatlon
Multumesc pentru fotografii Alexandra, Dan Cucerenco, Cornelia Stroe, Delta Rowmania Triathlon, Emi Gheorghe, Clubul de Ciclism Galati, Sorin Nainer.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

1 septembrie 2014

Delta Triathlon Tulcea 2014

Cu ocazia participarii la Delta Triathlon (despre care voi povesti pe larg in zilele ce urmeaza), vizionati un reportaj in care apar si eu pe alocuri:


Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner