22 octombrie 2014

Cozia in miez de toamnă

Am pornit sambata de dimineata, inarmati cu voie buna si rucsaci usurei, cu destinatia Caciulata. Este 18 octombrie deci e vremea pentru excursia traditionala de toamna, peisajul auriu-ruginiu fiind la apogeu in padurile de foioase. Am dat sfoara in tara si ne-am adunat nici mai mult nici mai putin de 20 de oameni voiosi.

Treaba insa nu a fost deloc simpla, de la anuntul initial al turei (care trebuia sa fie in Piatra Craiului la Curmatura, pe un traseu lejer) si pana cu o zi inainte de plecare unii oameni au mai renuntat, altii au aparut ulterior pe lista, cativa in ultimul moment, rezervarea la cabana si la autocar s-a tot modificat de la o zi la alta astfel ca dupa toata actiunea am capatat suficienta experienta cat sa imi pot deschide o agentie de turism :))





16 octombrie 2014

M-am înscris la IRONMAN

Pe principiul "daca visele tale nu te sperie inseamna ca nu sunt suficient de mari", m-am inscris la IRONMAN!

Dragi prieteni, tineam sa va impartasesc de ceva vreme acest lucru, unii dintre voi stiau deja. Faptul ca acum ati aflat si ca anuntul este public ma ajuta si pe mine sa raman motivat si ma va impinge sa ies din casa mai usor chiar si atunci cand afara e viscol sau arsita, cand dimineata e prea intuneric pentru a ma trezi la 6, cand ... eh dar gata cu atatea scuze. Va rog sa nu ma strigati pe strada cu apelativul "ironman", deocamdata sunt doar aspirant, mai e mult pana acolo, mult de tot. Dar incepand din seara zilei de 27 iunie voi primi cu placere orice formula de adresare doriti :))

IRONMAN este o nebunie (in sensul pozitiv bineinteles), este unul din lucrurile acelea care ti se par imposibile la inceput, dar pe care ceva din interiorul tau te impinge cu determinare sa il faci. IRONMAN este o aventura, este o calatorie, este un stil de viata si o stare de spirit, este unul din visele pe care le am de ceva vreme si asta de cand am aflat ca exista pe pamant asa ceva. Ma infioara numai gandul ca voi participa la cea mai lunga si mai grea proba sportiva de anduranta din lume: 3,86 km de inot, 180 km de ciclism si 42,2 km de alergare, toate in maxim 17 ore (uneori 16). Am insa la dispozitie 10 luni ca sa ma pregatesc pentru a deveni om de otel. Sunt convins ca se vor intampla multe lucruri interesante pe parcurs si ca imi voi schimba destule obiceiuri (sper ca intr-unele mai bune), sunt de asemenea 100% convins ca persoana care in va ajunge la linia de finish va fi total diferita de cea de acum. Asa ca a sosit momentul sa pornim la drum. Notati in calendar: 27 iunie 2015, Oradea, Romania!



Ce urmeaza? Mai mult sport, mai multa organizare, mai multa bucurie :)

Principiul este simplu in teorie: viseaza, planifica, actioneaza!

Pasul 1: Viseaza! Pai daca tot imi doream sa particip la asa ceva (cei mai apropiati stiau de multa vreme de acest plan care insa nu avea un termen de executie si niste pasi bine definiti) am decis ca e momentul sa fac ceea ce mai facusem o data, prin 2012. Asadar la fel cum am facut inainte sa alerg primul meu maraton, primul pas a fost sa ma inscriu. Nu a fost asa de usor precum ar parea, am avut multe tentative de a da inapoi si de a nu face pentru moment asta, ma sperie si acum gandul participarii la un astfel de concurs (concurs cu mine insumi), dar am reusit sa fac primul pas, acum nu mai pot da inapoi (si nici nu vreau sa dau inapoi), in fond imi doresc sa fiu IRONMAN.

Pasul 2: Planifica! Am inceput deja sa caut planuri de antrenament, am cateva si incerc sa concep o strategie pentru ca totul sa mearga asa cum imi doresc. Maratoane alerg, la bicicleta ma descurc km buni, am de lucrat insa mult la inot unde sunt eram aproape zero, dar unde incep sa fac pasi si sa vad un progres. Apoi nu mai trebuie decat sa imbin totul in 226 de km de placere! Simplu, nu? Asa zic si eu :)

Pasul 3: Actioneaza! Am visat, am planificat, m-am inscris, de acum incolo va trebui sa urmez planul pentru ca pe 27 iunie 2015 sa pot ridica mainile deasupra capului si sa strig tare "AM REUSIT!"


Ce este IRONMAN?

IRONMAN este cea mai lunga proba de anduranta din lume si presupune 3,86 km de inot, 180 km de pedalat si 42,2 de alergare, toate in 17 ore (uneori 16). In total 226 de km.
<< A luat fiinta in 1970 dintr-o controversa: cine sunt cei mai inzestrati, alergatorii sau inotatorii? John Collins, un comandant din Fortele Navale Americane i-a bagat si pe ciclisti in discutie, citind ca Eddy Merckx, ciclistul belgian, a avut cea mai mare absortie a oxigenului dintre toti atletii analizati vreodata. Chiar atunci si-a dat seama ca daca ar fi combinat cursa de inot Waikiki Roughwater cu cea de ciclism de la Oahu Around the Island si cu maratonul Honolulu ar fi avut testul suprem pentru a rezolva disputa. Primul care termina cursa urma sa fie numit IRONMAN.
Un an mai tarziu 15 concurenti se aliniau la start in Oahu, Hawaii, 12 reusind sa o termine. Castigatorul a fost Gordon Haller, sofer de taxi, care a terminat cursa de 226 km in mai putin de 12 ore.  Cursa care a avut loc in anul urmator a atras atentia unui jurnalist care era in trecere si care a scris un articol pentru Sport Illustrated, descriind atmosfera si inspirand astfel sute de participanti sa concureze in 1980. In 1981 cursa a fost mutata de la Oahu in locul in care se tine si in prezent, mai putin populata Insula Hawaii sau Insula Mare cum mai este numita. Canalul american de televiziune ABC si-a manifestat interesul de a difuza cursa. Si in 1982 a inceput legenda. >> - pasaj extras din cartea "O viata fara limite - calatoria unui campion mondial", Chrissie Wellington, aparuta la editura Preda Publishing

Ce este un triatlon?

Triatlon = competitie sportiva ce presupune parcurgerea de care triatlonisti a trei probe sportive: inot bicicleta si alergare, una dupa alta.
Triatlonist = persoana care nu intelege ca un singur sport este suficient de greu :))
IRONMAN = triatlon pe distanta lunga

De ce vreau sa fac asa ceva?

E greu de zis, ca sa fiu sincer nu stiu, nu sunt sigur nici eu de ce, dar stiu ca vreau si ca ceva din mintea mea ma indeamna sa fac asta, poate:
  • pentru ca vreau imi dovedesc inca o data ca pot, ca pot sa ma organizez, sa imi organizez timpul si sa ma antrenez asa cum imi doresc, nu ma pot prezenta acolo oricum, neantrenat corespunzator am toate sansele sa bat drumul degeaba. 
  • pentru ca vreau sa imping limitele fizice, mentale, spirituale mai departe decat au fost impinse vreodata pana acum. Limite? Care limite? Nu exista limite!
  • pentru ca nu exista "nu pot" ci doar "pot".
  • pentru ca vreau sa invat sa inot bine, este o provocare sa te pregatesti pentru triatlon atunci cand nu stii mai deloc sa inoti. 3800 m de inot? Da!
  • pentru ca persoana de la finalul cursei va fi total diferita de cea de acum.
  • pentru ca IRONMAN este o provocare la mai bine, la a descoperi lucruri noi despre ceea ce putem face si a deveni oameni mai buni.
  • pentru ca dupa ce am citit cartea lui Chrissie mi-a ramas in minte o replica: sa nu ramanem niciodata cu intrebarea "ce s-ar fi intamplat daca?" fara a afla si raspunsul.
  • pentru ca vreau sa experimentez toate trairile de care un participant are parte de-a lungul cursei, inaintea ei, cat si dupa, emotiile, efortul, starile prin care treci in fiecare moment al cursei. Deja stiu de la maraton ce inseamna, dar acum va fi de trei ori mai mult.
  • pentru ca imi place triatlonul, am participat deja la unul si mai vreau, mai vreau, mai vreau!
  • pentru ca ma incanta ideea de a termina o astfel de cursa. Una?! asa ziceam si cand ma pregateam de primul maraton :))
  • pentru ca am citit pe nerasuflate autobiografiile lui Chrissie Wellington si Macca si m-au facut sa nu mai am stare si sa imi doresc sa fiu si eu asa, pentru ca de fiecare data cand recitesc pasaje imi place la fel de mult ca atunci cand le-am descoperit pentru prima data, pentru ca inregistrarile de la finalele Ironman Kona Hawaii sunt cele mai bune filme si le vizionez de fiecare data cand pedalez in casa. Cine nu o stie pe Julie Moss? Pentru ca IronWar, recent aparuta la Preda Publishing, a pus capac!
  • pentru ca am parcurs cu placere si admiratie de-a lungul timpului articolele scrise de Silviu MartinAnka Berger, Mugur Fratila, Cristian Bostina, Adina Marton, Andrei Rosu, Roxana Lupu, Razvan StaicuTudor Butu, Ioana Molnar, Sebastian Butcovan, Andreea Calugaru, Catalin, IronTeam, Rares RaducuTheChallenge (ordinea este pur intamplatoare si voi mai adauga si altele).
  • pentru ca vreau si eu sa fac parte din familia Ironman si din acel infim procent 0.001% de oameni la nivel mondial care au avut curiozitatea si curajul sa incerce.
  • pentru ca atunci cand vezi ca persoane care au suferit diverse accidente care de care mai neplacute sau care sufera de cancer ori ALS se ambitioneaza si termina un Ironman, eh atunci nu poti gasi scuze ca e prea dificil. Ei sunt un exemplu viu al spiritului'nu te dai batut niciodata', ei sunt eroii Ironman.
  • pentru ca de ceva vreme parola mea de la computer este Swimbikerun, si asta dinainte sa apara articolul cu "A password that changed my life" :))
  • Pentru ca pot!
De acum plec din nou la drum, nu va fi usor dar voi reusi! Tineti aproape, voi povesti aici cum decurge totul.

“You may not be as fast as the person in front of you, but you are certainly faster than the person who never started” - John Collins, fondatorul Ironman

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

9 octombrie 2014

Cum mai merge înotul?

Diferenţa dintre "nu am chef azi / mai vreau să dorm / uite ce întuneric e afară / plouă, doar nu ies pe vremea asta că n-au intrat zilele-n sac" şi un antrenament reuşit care îmi înseninează ziua încă de la prima ora şi îmi hrăneşte ego-ul este foarte mică, dar mică de tot.

Ora 6, sună ceasul, eram deja treaz oricum; chiar de m-aş culca la 3 noaptea ceasul biologic tot înainte de 6 îmi curmă somnul. O banană sau cereale, magneziu, puţină muzică (scuze vecine dacă uneori mă auzi cântând :)) fac bagajul şi la 7 sunt în apă. Iar ceea ce urmează e la început câr-mâr şi la final bucurie pe pâine.

Nu au trecut decât trei săptămâni dar văd că deja încep să îmi crească aripioare dorsale, iar cele de pe şolduri dispar pe zi ce trece :)) Michael Phelps nu voi ajunge poate niciodată, dar măcar să-i suflu-n ceafă :))

30.09.2014 - concluzia zilei: FLOTĂRI. Înotul necesită forţă.
WOD (work of the day):
- 6 bazine încălzire
- 10 crawl
- 2 picioare
- 10 crawl
- 4 picioare
- 2 spate
- 10 crawl
- 100m crawl - 3min20sec
- Relaxare: încerc să calc apa, bras

02.10.2014 
WOD:
- 8 bazine încălzire crawl-spate alternat
- 200m crawl
- 200m bazine doar cu câte un braţ
- 200m picioare
- 400m braţe cadenţa mare cu pluta între picioare
- 400m crawl
- 50m întrecere pe perechi
- relax...:)

07.10.2014 (două zile după maraton)
Am înotat 1000m legaţi !!! Cea mai lungă distanţă înotată ever.
+ 200 picioare pluta, 200 respiraţie pe stânga

09.10.2014 
Am înotat 1500m legaţi !!!!! Uuuuhuuuu, aşa măăă! 
Ştiu că nu arăt chiar ca un profesionist şi că dupa n bazine mai dau şi aiurea din braţe, ştiu că trebuie să dau mai eficient din picioare, că timpul nu o fi fost cel mai bun (nici nu am cronometrat), însă 1500 sunt 1500 oricum ar fi. Evident calitatea contează şi asta mă motivează să fiu mai bun şi mai bun...şi mai bun.
- 200m picioare
- 100m bras
- relaxare spate

Deja am gânduri mari, poate cam prea repede, dar de ce nu? Ţineţi aproape.

Citiţi celelalte articole despre înot aici.
photo source: http://menshealth.co.uk

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

6 octombrie 2014

MIB 2014 - debut, personal best si multă energie pozitivă

A fost Maratonul International Bucuresti 2014, au fost 8000 de alergatori, a fost multa voie buna si energie pozitiva, a fost debutul lui Octav la proba de maraton (42 km si 195 m, stiati nu?) si a fost un minunat personal best pentru mine. A fost o zi fructuoasa de care deopotriva alergatori si spectatori s-au bucurat pe deplin.


Si s-a infaptuit minunea! Am alergat 3 ore 57 min 37 sec la maraton, cu mult peste asteptarile mele de la start. Deci NEW PERSONAL BEST! Dar cel mai important este ca de azi Octy este maratonist cu acte (medalie) in regula si asta ma bucura mult mai mult. Well done bro!

Un lucru bun nu vine niciodata singur. Dupa PB-ul la semimaraton Plevna astazi la MIB am reusit sa ridic stacheta la un nivel la care nu mai fusese vreodata, cu 20 de minute peste vechiul record stabilit in urma cu un an la Berlin. Ca vorba aia, toamna se numara recordurile personale. Este cunoscut faptul ca un record la maraton rar se bate cu o diferenta asa de mare. Un record prost bineinteles. Acest fapt mi-a chinuit mintea toata saptamana, am facut calcule peste calcule si habar nu aveam la ce timp sa trag. Un timp sub 4 ore mi se parea prea bun fata de precedentul, un 4:07 cat imi prezicea programul de antrenament mi se parea prea usor de realizat. Si a venit dimineata cursei, iar dilema nu fusese rezolvata. Stiam doar ca MyAsics imi spune ca am nevoie de 5:47'/km pentru un PB decent si mai stiam ca 5:38'/km inseamna un finish putin sub 4 ore; in mintea mea parea un timp rezonabil insa nu imi dadeam seama daca il voi duce 42 km.

Din fericire Costica Anghel a fost omul potrivit la startul potrivit si m-a incurajat sa trag la 4 ore, numai sa nu plec tare, sa stau aproape de iepurii de patru ore si sa ii depasesc spre final. Muzica, poza de grup Ro Club Maraton, mii de alergatori, Octav foarte motivat, cu toti imi dau curaj. In plus era o zi superba, temperatura ideala de alergat. Hai ca se poate, in fond ce se poate intampla mai rau decat sa ma tai pe final?



3...2...1...START

Reusim sa ne pozitionam destul de in fata la start, nu vedeam pacemaker-ii de 4 ore, dar il vedeam pe cel de 2 ore la semimaraton ceea ce inseamna cam acelasi lucru. Se da startul, trecem pe sub poarta in ritm de Samba de Janeiro (video aici). Toata lumea danseaza in asteptarea unui culoar pe care sa o rupa la fuga.


Ne strecuram usor usor, facem slalom, inaintam decent pentru un prim km cu trafic intens de alergatori. Si ii dam la ritm constant, o medie de 5:20'/km (multicel sub 5:39-le ala) care ma unge pe suflet. Trecem de Piata Unirii, trecem de Alba-Iulia, trecem de Piata Muncii, ritmul ramane constant, cand mai repede in zonele cu muzica si suporteri, cand mai temperat in rest. Sunt cot la cot cu Octy, intoarcem la Diham, salutam puhoi de cunoscuti de pe sensul opus, ocolim National Arena, ii dam spre Muncii inapoi. O doamna incurajeaza frenetic de una singura si ii multumim, echipa Panda WWF este si ea la datorie si face galagie, cateva trupe muzicale sau doar boxe intretin atmosfera.


Dupa o ora bagam un gel si o gura de apa, Breb iese sa ne salute, ajungem la Unirii, dam spre Natiunile Unite, intram pe Calea Victoriei, acelasi ritm, acelasi tonus, nici nu simtim vreun efort. Pe Calea Victoriei salutam din nou multi cunoscuti cu care ne intersectam, e si Buri, e si Marius, sunt la semimaraton si "pedaleaza" tare, il intalnim si pe Eugen si schimbam cateva vorbe.


Dam spre Eroilor, intoarcem la al n-lea pod ca multe mai sunt, trecem de Parcul Izvor si incheiem prima tura in 1h 55min, excelent, avem 5 minute avans.


Incepe a doua jumatate a cursei, psihologic este relaxant o vreme. Tinem acelasi ritm, ba putem sa si purtam diverse conversatii caci ritmul o permite. Oprim insa pentru cateva secunde la punctele de alimentare pentru o hidratare mai indestulatoare ca se pusese caldura. La Piata Alba-Iulia facem o poza cu echipajul de la Ambulantanta, Octy este voluntar in programul "Exista un erou" si are si pe tricou insemnele campaniei, fiind recunoscut de catre toti medicii. Octav chiar este un erou! Iarasi Muncii, bagam al treilea gel la 2h 30min de la start si abia asteptam sa intoarcem la Diham ca sa avem fata inspre finish cum s-ar zice, un finish aflat la 13 km distanta.

Octy vrea sa faca niste pasi mergand, eu profit si elimin surplusul de apa intr-un boschet, scuzati-mi manierele de maidan :)) Mai batem palma inca o data cu galeria inimoasa de la stadion, eu o iau putin inainte, mintea imi zboara departe la nici nu stiu ce si sunt gata-gata sa ies spre Maior Coravu, noroc ca Octy ma vegheaza din spate si ma striga. Huuh asta mi-ar fi trebuit, sa ajung la mama naibii.

Ritmul este bun, din pacate ma distantez de Octav, fapt ce nu imi convine, obiectivul meu principal la aceasta cursa a fost la Octav sa termine cu succes primul sau maraton. Cum insa nu avea nici o problema fizica ci doar scazuse putin viteza imi zic ca e posibil sa se concentreze mai bine singur, isi va face propria strategie, ce rost are sa il fortez aiurea si sa il obosesc cu mult inainte de final?


Intru in transa, imi inchid simturile si vad doar soseaua. Mi s-a mai intamplat si la alte curse lungi, cand picioarele obosesc mintea dirijeaza toata forta catre ele. Pe la Alba-Iulia imi pun pentru prima data castile, muzica ma impinge vizibil si reiau ritmul de sub 5min30sec/km care imi da liniste. Opresc pe la punctele de apa, bag un gel la 3h 15min. La Piata Unirii scot castile pentru a auzi incurajarile multimii, energia primita de la ei e mult mai pretioasa. Bat palma cu toti copii, depasesc multi oameni obositi, primesc o sticla de apa de la Victor, Cristina ne face poze (aveam sa aflu abia dupa final) si ii intalnesc pe suporterii nostri frenetici: Ionela, Raluca, Buri, Marius incurajeaza pe toata lumea batand la tobe si imi transmit toata energia lor. Prind aripi si maresc din nou viteza.




I feel so olympic today
Pe la Natiunile Unite pun din nou castile si apuc niste melodii ce imi chinuie serios picioarele, muzica ma impinge de la spate si imi sterge orice gand de a lasa-o la pas. Urc pe Calea Victoriei plescaind un sfert de mar care sa imi stearga gustul gelurilor, intorc in capat si am drumul deschis spre final. Sunt constient ca PB-ul e al meu si ma gandesc sa alerg fara oprire pana la final, bucata aia plictisitoare de pe Splai va fi un test psihologic pe care vreau sa il promovez. Vine un pod, al doilea, al treilea, la naiba unde e Casa Radio? Aaaa uite-o, inca putin si intorc, ma stramb la camera si arat patru degete, da-da patru, alaturi de un strigat barbar care sper sa nu il fi speriat pe domnul voluntar. Paaatruu!!!


greu, greu, dar frumos
La ultimul punct de hidratare imi trag sufletul langa un pahar de apa si pornesc asaltul final. Inca un km, arunc castile, trec de Parcul Izvor si vad finish-ul. Ma incapatanez sa fac sprint pe ultima bucata, strang din dinti si inghit in sec. Suporterii mei dragi sunt pe margine, ii salut si intru pe ultima suta cu mainile sus pentru a sarbatori ceea ce a fost cel mai bun maraton al meu de pana acum.



Trec linia de sosire bucuros, predau chipul si ma indrept spre zona cu medalii cand imi dau seama ca treaba nu e incheiata. Cativa pasi inapoi si sunt inapoi langa linia de finish, Octav merita o primire calduroasa. Ma uit lung, vin cateva tricouri portocalii, nu e el. Mai vin ceva cunoscuti, multe stafete, unde e Octav? Si vine, uiteee-l, ceva mic in zare care se apropie in viteza. Inca un pas, inca unul...si inca unul si Octav trece linia de finish a primului sau maraton, Octy este maratonist si nu oricum ci cu un timp extraordinar la debut, 4h 11 min 18 sec. Felicitari Octy, esti foarte tare!




Ne intalnim imediat si cu echipa de suport, Buri a facut PB, Marius a facut PB, Victor a facut PB ieri la MPC, Meme a facut PB, Raluca, Ionela si Cristina au venit cu incurajari generoase atunci cand cursa devenea mai grea, este o zi fructoasa. Sa sarbatorim zic :)


Concluzii tehnice

A fost o cursa perfect gandita pe care am reusit sa o controlez de la inceput pana la final. Stiam ca ce e sub 5:39'/km este pentru un final sub 4 ore. Am reusit impreuna cu Octav sa temperam entuziasmul de la start si sa nu ne avantam pe prima jumatate a maratonului; nu o data "am pus frana" atunci cand mintea, pacalita de muzica si de spectatori, biciuia muschii sa galopeze sustinut. Eram convins ca, daca tinem ritmul, pe final vom depasi multi alergatori obositi ceea ce s-a si intamplat.

Nutritia - am facut carboloading 2-3 zile inainte de maraton, inlocuind proteinele cu paste, dulciuri, orez. Si un tort de imi dadeati l-as fi mancat lingand si farfuria :)) Am marit dozele de magneziu si anticarcel spre a preveni crampele. Am baut apa cat de multa pentru a incarca fiecare celula cu apa, drept urmare in timpul cursei am baut chiar putina apa la punctele de hidratare.

Am avut 4 geluri si un activator. Octav a venit cu propunerea sa luam un gel dupa 1 ora apoi la fiecare 45 de minute (adica 1h45, 2h30, 3h15) si activatorul pe ultimii 5 km. Si ne-a iesit caci nu am vazut nici urma de zid, dar deloc-deloc.

Doping - Am pus si cateva melodii in ultimii 7 km atunci cand simteam ca slabesc ritmul (Cristi Minculescu si Queen m-au biciuit pe Calea Victoriei si pe Splai), insa cel mai mult m-au impins de la spate spectatorii. Va multumesc si va mai asteptam!

Multumesc pentru fotografii Cristinei, lui Radu Cristi, lui Catalin Georgescu, BlackProject.ro, 7card, Inima Copiilor, Iulia Pasca.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner