30 iunie 2015

Povestea primului meu IRONMAN - partea I

3800 m inot, 180 km de ciclism, 42 km de alergare, 226 de km in total si suntem Oameni de Fier. Simplu! Asta-i tot? Nu, bineinteles ca nu, of Doamne, daca ar fi fost numai atat zau ca nu merita efortul. Povestea este lunga, incepe cu mai mult de un an in urma si ati tot citit despre ea, gasiti aici linkuri cu toate articolele scrise pe aceasta tema. 3800/180/42 este doar apogeul acestui drum atins intr-o zi placuta de vara, pe 27 iunie la Oradea, ziua la finalul careia am putut striga tare deja celebrul refren "I am IRONMAN".



Eu consider ca drumul a fost mult mai provocator decat cursa in sine, asa cum spuneam aici eram convins ca imi voi schimba cateva obiceiuri si chiar am descoperit multe lucruri noi in ultimul an. Am invatat sa inot, mi-am infrant teama de a intra in lac, am descoperit ca 180 de km pe bicicleta pot fi facuti fara a cadea lat la final si ca un maraton se poate alerga si fara a face repaus o saptamana intreaga inainte de cursa. Am invatat ca suntem cu mult mai puternici decat ne-am inchipui, ca e bine sa visezi cu ochii deschisi dar ca daca nu ai un plan ramai pentru totdeauna cu visele. Am invatat sa gestionez timpul atat de bine incat am combinat un job full time cu personal life, cu antrenamente zilnice, cu un somn bun in fiecare seara si nu a fost chiar simplu, dar prin repetari multiple totul se invata. Iar cursa a fost asa cum ma asteptam: nu usoara, nu are cum sa fie asa, insa nici foarte dificila pentru nivelul la care ma aflam. Este destul de greu de explicat in cuvinte cam ce am trait pe parcursul unei zile intregi, pe parcursul unor luni de pregatire, momentele astea se traiesc acolo live, pe "campul de lupta" si asa cum ma asteptam "lupta" s-a mutat din planul fizic in planul psihic; ambele au fost pregatite si au dat roade.

Multi prieteni si cunoscuti m-au intrebat cu luni in urma, auzind intentiile mele: "bun, si apoi ce o sa mai faci, ce mai urmeaza? doar n-oi vrea sa ajungi pe luna". Nu, pe luna nu pentru ca nu imi doresc, dar sa stiti ca triatlonul va ramane in continuare una din placerile vietii si ar fi si pacat sa ma opresc aici, in fond de ce as face-o? :) 

Voi incerca in continuare sa redau o parte din ce a insemnat pentru mine concursul (concursul cu mine) ce tocmai a fost dus cu bine la final. Asezati-va comozi, incepe :)

Pregatirile, drumul, Oradea  

Dupa 6 luni iata ca se apropia si momentul mult asteptat. Istvan a inceput numaratoarea inversa si de fiecare data cand posta pe facebook numarul de zile ramase pana la start incepeau sa ma furnice palmele. Asadar nu mai este timp de stat, am inceput din vreme sa fac bagajele si mi-am dat seama ca vor fi mai voluminoase decat mi-as fi inchipuit desi aveam deja lista facuta. Am strecurat pana la urma tot echipamentul in rucsacul mare de drumetie, cam 80 de litri ca volum plus bicicleta, plus casca, plus inca o sacosa :)) Eram gata.

Joi de dimineata ma trezesc in zori, mai fac o recapitulare si astept telefonul lui Ciprian, cand aud ca suna cineva la usa. La 7 dimineata? Am citit deja apometrele, nu or fi iar cu reclame la Telekom. Ma uit pe vizor, nu disting mare lucru si deschid, doar sunt aproape om de fier, nu imi poate fi frica :)) Era Octav, a strabatut pe bicicleta tot orasul ca sa imi faca o surpriza inainte de plecare: tricoul cu sigla Dacii Sprinteni, reeditata ca pentru triatlon, adica adaugand si elemennte de inot si ciclism pe langa cele de alergare. Da, tricoul pe care sa il port in cursa si de care nu mai avusesem timp sa ma ocup asa ca renuntasem la idee. Numai Octy putea face asa ceva!

Coboram, vine si Ciprian cu Andreea, portbagajul era deja plin ca doar si ei se pregatesc sa fie de fier si cara cam aceleasi chestii. O fixam pe Bibi in suporti, facem loc si rucsacului meu si am plecat, Oradea veniiiim!!! Drumul este lung, dureaza 10 ore ceea ce ne confirma inca o data ca avem o tara mare. Pe autostrada ne depaseste Andreea Calugaru, inainte de Valcea oprim si ne intalnim cu Alex si cu Emil, gemenii triatlonului, stiu ei de ce. Trecem si de Sibiu, mai vedem masini cu biciclete deasupra, e clar ca toata lumea se muta la Oradea o vreme si ca nu suntem singurii "plecati de acasa". Ne intindem la vorba ca nici nu simtit cand trece timpul, mai oprim din cand in cand pentru dezmortire si hidratare, nu trebuie sa omitem ca mai sunt doua zile pana la cursa si trebuie sa fim alimentati corespunzator.

Si intr-un final ajungem la Oradea, ia uite ce oras mare, au si tramvaie, cam asta e prima reactie. Plus podurile mari peste Cris pe care le asemanam cu cele de peste Dambovita. Ne cazam, avem grija sa nu intram in parcari subterane cu bicicletele deasupra :)) si in sfarsit ne putem relaxa. Suna telefonul, e Octy: "Ce faci Jey, ati ajuns la Kona?" :)) Mai ca mi se ridica parul pe maini, pentru cine (inca) nu cunoaste la Kona Hawaii are loc Campionatul Mondial Ironman, de acolo a pornit toata aceasta poveste in anii '70 cand s-a organizat prima editie Ironman, este locul de desfasurare a celor mai celebre curse, imaginile filmate acolo m-au facut pe mine sa intru in caruselul acesta. Da, Oradea este Kona noastra si sunt convins ca oriunde as fi ales sa debutez in triatlonul pe distanta lunga nu m-as fi simtit mai bine ca aici,  Istvan a reusit sa creeze o poveste frumoasa in aceasta lume mica a triatlonului.

Dupa aranjarea catorva chestii prin camera iesim sa vedem centrul, afara ploua cu galeata, las ca se opreste pana sambata. Slatina Team nu lipseste nici de aici, mai facem ceva carboloading cu pizza si decidem ca e mai bine fara bere, dam o tura de admirare a centrului, e chiar frumos la Oradea si ne indreptam fiecare spre hotelul sau ca doar suntem in cantonament nu in vacanta. Taximetristul habar nu avea de concursul de peste doua zile care este la a sasea editie, dar poate e mai bine asa. In schimb fusese la Pitesti cu zeci de ani in urma cand si-a cumparat Dacie :)

Recunoasterea traseului

Vineri de dimineata deschid larg fereastra, nu mai ploua, trag aer in piept si ma pregatesc de recunoasterea traseului. Intre timp soseste si Sorin, "cum sa nu mai ploua?" Ma mai uit odata, mda.. Ne pregatim totusi, vine Cip, o luam si pe Lilica din drum si la ora 10 suntem la Hanul Pescarilor, hotarati sa facem o tura pe traseul de bicicleta, aproape 30 de km.

Mai sunt vreo 20 de viitori oameni de fier, ploaia a stat vazand atata hotarare in ochii nostri. Incalecam si incepem cu o urcare, apoi coborari, intram pe bucla pe care o vom strabate de 7 ori maine. Sunt pante destul de serioase, ma dau la glume cu Emil si nici nu simtim cand deja am intors in Cetariu. Avem si echipa de asistenta, se filmeaza, vine si Alex Diaconu, e treaba serioasa, incheiem bucla si urcam renumitul Cires, bomboana dr pe tort pe care o vom savura la finalul probei de ciclism, hai ca n-o fi asa de rea, dar dupa 170 de km la fel oi gandi?

Ne oprim iarasi la han si mergem sa vedem lacul Saldabagiu, sunt 4 balize rosii, vom da 8 ture, vom strange 3800-4000 m inotati cu tot cu zig-zaguri, hai ca va fi bine. Intre timp sosise multa lume, cunoscuti duium. Plecam sa mancam ceva ca e deja pranzul si s-ar cuveni ceva paste plus limonada.

Revizuim inca o data rucsacii cu echipamentul pentru fiecare proba, aranjam si batoanele, gelurile, isotonicul si alte balarii, ne ia muuult timp desi credeam ca sunt aranjate inca dinainte sa plec de acasa. In nici un caz operatiunea aceasta nu trebuie facuta seara tarziu inainte de cursa. 

Pe la ora 18 mergem sa ridicam kiturile de concurs tot de la han, am numarul 24, imi cam place, e oarecum rotund. Mai umflu o data rotile si duc bicicleta in zona de tranzitie ca sa nu pierd timpul de dimineata, o acopar cu o folie ca sigur va fi roua si o las in paza Domnului ... si a voluntarilor :)

Infulecam in graba niste paste, doar e pasta-party, e atata lume cunoscuta ca nu sti cu cine sa vorbesti mai intai. La ora 19 incepe sedinta tehnica, Istvan ne face o recapitulare a ceea ce deja ne anuntase pe email si memorasem, Emil si Alex se tin de glume, Lilica e cam speriata dar o calmez cumva, va fi bine! Si o intindem cat mai repede spre pat, urmeaza o zi luuunga, trebuie sa ne odihnim corespunzator. O zi lunga, importanta si frumoasa :)




Citeste continuarea aici.

Multumiri fotografilor: Istvan album 1, Istvan album 2, Aurelian Victor Cotuna (half iron) 1, Istvan album 4, Adrian Toma si Ramona, AMO Riders

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

22 iunie 2015

Saptamana cursei - IRONWEEK

Iata ca a venit si saptamana cursei. Am visat la un Ironman pana ce n-am mai avut pace si m-am inscris desi habar nu aveam ce inseamna exact un astfel de efort si mi se parea extrem de dificil insa imi placea ideea, am invatat sa inot, am inceput sa pedalez si iarna, am facut un triatlon la minus 3 grade si am simtit pe propriile coate ca poleiul chiar aluneca, mi-am facut un plan, am inceput sa strang date si mai ales sa ma antrenez, m-am bucurat de 19 saptamani care m-au adus intr-o forma sportiva pe care nu am mai avut-o vreodata, am cunoscut oameni noi, o comunitate minunata, cand s-a desprimavarat am inceput sa inot in lac, am facut simulari serioase, am mers la curse pe care le-am luat drept antrenamente, am tras concluzii din cand in cand, am numarat zilele pana la Oradea si am avut momente in care am vrut sa las totul balta dupa care mi-am amintit ca triatlonul a ajuns sa imi placa prea mult ca sa nu ma bucur de ziua cea mare. Asadar am plecat de la "I can do it" si mai am un pas sa urc pe ultima treapta :)


Acum suntem in ultima saptamana dinaintea cursei, IronWeek cum ne place sa ii spunem si mai sunt cateva detalii de pus la punct pentru a fi gata sa trecem zambitori linia de finish. Am luat la recitit materialele stranse si cartile lui Macca si a lui Chrissie, reusind sa concep planul de nutritie pentru ziua cursei, care ma bucur ca ad-hoc a intrat in dezbatere publica pe net si astfel am avut ocazia sa il definitivez.

Astazi este luni si deja am inceput sa impachetez si sa ma pregatesc de drum. Ca sa fiu sigur ca nu uit nimic, am intocmit din timp o lista cu cele necesare, avand in background testele de la concursuri si antrenamente. Va prezint mai jos checklist-ul, poate vezi avea nevoie de o revizuire a propriei liste:


INOT:
- slip, trisuit
- costum neopren (cu o saptamana inainte de cursa apa are 22 de grade deci in aceste conditii ar fi permisa folosirea lui)
- ochelari de inot (+o pereche in plus)
- casca de inot (va trebui purtata cea oferita in kitul de participare)
- prosop pentru tranzitia 1
- ceas
- crema antifrecare
- crema de soare


CICLISM:
- bicicleta, desigur :)
- pantofi de ciclism + sosete
- casca
- ochelari de soare
- pantaloni, tricou, manusi, geaca de vant/ploaie
- jambiere de compresie
- pompa, camere, leviere, set scule
- bidoane de apa


ALERGARE:
- pantofi de alergare
- pantaloni, tricou
- sosete, in caz ca cele de la ciclism sunt ude
- sapca, vizor
- ceas
- ochelari de soare
- centura pentru numar si gelurile

Optionale:
- husa bicicleta sau sac plastic pentru acoperirea bicicletei peste noapte in T1, ar putea ploua sau cadea roua
- leucoplast
- mp3 player + casti
- adeverinta medicala
- legitimatia FRTRI

Eu imi voi pune cele necesare pentru fiecare proba in cate un saculet pe care voi scrie numele probei pentru a-mi face viata mai usoara in tranzitie si a nu uita ceva. In plus trebuie sa ne tinem lucrurile grupate deoarece organizatorii ne vor muta echipamentul de la zona de tranzit 1 (de langa lac) in zona de tranzit 2 (in parcul unde vom alerga) si nu am vrea sa se piarda ceva. Pregatirile trebuie facute din timp, nu in seara dinainte de cursa si cu atat mai putin in dimineata cursei! Vor fi emotii, este normal sa fie, si sigur vom rata ceva sau ne vom enerva ca nu gasim altceva si chiar nu mai este timp sa rezolvam.

Pe langa cele de mai sus va trebui sa ne punem in ordine si ceea ce vom manca dupa ce iesim din apa si ne pregatim sa plecam la bicicleta (2 banane, 1 sticla de isotonic). Bidoanele cu isotonic vor fi deja puse pe bicicleta de cu seara, batoanele si gelurile la fel.

Alte cateva aspecte pe care le-as mai lua in calcul:

  • cazarea ar trebui sa fie cat mai aproape de finish-ul cursei, vom fi obositi si nu vom dori sa mai calatorim inca nu stiu cati km pana 'acasa';
  • in dimineata cursei sa plecam din timp catre start pentru a evita probleme cum ar fi aglomeratia in trafic;
  • sa ajungem in Oradea cu cel putin o zi inaintea cursei, este un drum lung si obositor si avem nevoie de o zi de odihna si acomodare; in plus vineri se fac validarile si se ridica kiturile;
  • sa facem o parcurgere a traseului daca nu am mai participat niciodata la aceasta cursa, sa vedem lacul, traseul de bicicleta, tranzitiile;
  • sa asistam la sedinta tehnica, vom afla detalii pretioase cum ar fi daca se va putea folosi sau nu costumul de neopren la inot;
  • nu uitati sa mancati si sa faceti incarcarea cu carbohidrati, chiar daca suntem pe drum nu trebuie sa omitem acest aspect foarte important;
  • mergeti din timp la culcare si puneti doua ceasuri sa sune, nu se stie niciodata
Asadar daca crezi ca e momentul sa se vada antrenamentul (cum spune cantecul) sa purcedem. Si nu uitati sa zambiti si sa va bucurati de cursa, este ceea ce ne-am dorit atatea luni :)



Dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

17 iunie 2015

I feel so olympic today. Pegas Triatlon Buftea

Replica e dintr-un film, Cool Runnings , era vorba de echipa nationala de bob a Jamaicai (da ati citit bine) care s-a calificat la Jocurile Olimpice din 1988 si cam asa se incurajau membrii echipajului care erau mai mult decat amatori. Daca stau sa ma gandesc bine triatlonul de la Buftea este primul meu triatlon oficial pe distante olimpice (1500 m inot, 40 km ciclism, 10 km alergare) insa nu sunt chiar asa de amator ca simpaticii jamaicani care atunci vedeau zapada pentru prima data in viata. Am mai participat la Tulcea insa fara inot (era stafeta), am mai facut cateva triatloane la antrenamente (chiar si Half Ironman), dar cica daca nu e oficial nu se pune, zic pretentiosii. Ba se pune, nah!

Triatlon Buftea este un concurs organizat cu multa pasiune de prietenii de la Pegas si asta se vede. Oamenii isi dau de fiecare data silinta sa faca cat mai multe cu resurse putine, sa implice copiii, sa sprijine si fenomenul feminin in acest sport inca nou pentru Romania si sa ne stranga la un pahar de apa rece dupa cursa ca sa ne simtim bine. Intotdeauna mi-au placut evenimentele organizate de acesti baieti, felicitari!

Mi-am pregatit de cu seara cele necesare pentru concurs, am impresia ca plec cu toata casa dupa mine, ia si neoprenul, ochelarii de inot, casca, trisuit-ul, prosop, bicicleta (ar fi culmea sa o uit), pantofii de ciclism, casca, pantofi de alergare, tricouri, sosete, compresii, ceva de mancare, deh daca nu ne-a ajuns un singur sport :) La 8 suntem in Buftea, totul era pregatit, montez rotile bicicletei si ne facem loc in zona de tranzitie. Agat bicicleta in rastel, pun casca pe ghidon, pun pantofii langa impreuna cu sosetele ca sa nu pierd vremea in concurs, pun intr-o punga pantofii de alergare si sapca, e un intreg ritual. Parasim tranzitia pentru ca in curand incepe triatlonul copiilor si nu vrem sa incurcam.

Dupa ce ii incurajam pe cei mici, unii chiar foarte mici si ii privim cu cata vointa inoata, pedaleaza si alearga vine momentul sa ne pregatim de start. Apa e calda, soarele dogoreste puternic insa decid sa imi pun costumul de neopren pentru ca imi asigura o doza de siguranta in lacul asta mare. De fapt multi din participanti au ales sa il poarte. Intram in apa si stam ca hipopotamii :)), ne incalzim nitel, mai facem glume, pe Octy il recunosc cu greu in multime. Analizam traseul si ne intiparim in minte locurile unde sunt plasate balizele ce trebuie ocolite.


Inotul

Nici nu ma prind cand se da startul, imi trag repede ochelarii pe ochi si plec alaturi de alti incepatori din coada plutonului, n-are rost sa ne inghesuim cand altii sunt mai rapizi si in plus acolo in focul luptei se dau coate serioase (nu intentionat), e ca intr-o masina de spalat rufe.


La inceput te ia valul si ai tentatia sa pleci tare, sa nu ii pierzi pe cei din fata ta. Dar apoi ma linistesc si incerc sa intru in ritmul cu care eram obisnuit, proba nu e scurta (nici lunga as zice, depinde cu ce esti obisnuit) si trebuie sa ne dozam efortul. Inot crawl la 2 brate si din cand in cand scot capul pentru a ma orienta, o vreme nu ma prind unde e prima baliza rosie, iar cand o vad imi dau seama ca o cam luasem pe aratura si ca trebuie sa ma intorc oarecum ca sa o ocolesc. Ajung la ea, o si ating cu bratul stang si imi indrept privirea catre urmatoarea. Ma ghidez dupa inotatorii din fata mea, gandindu-ma ca daca ei s-ar duce aiurea m-as duce si eu dupa ei :)) Mai sunt destui oameni in jurul meu, ochii mi se fixeaza pe baliza galbena atunci cand imi intra in raza vizuala, auch ce departe e!

Octy, la datorie
Ceea ce ma bucura este ca respir bine si ca mi-am gasit ritmul, in urma cu vreo luna aveam teama de lac, acum as putea inota ore bune (ei, nici chiar). Ajung din urma alti inotatori ceea ce imi ma incanta, hai ca nu sunt cel mai lent; in spate nu ma uit sa vad cati mai sunt ca n-am timp si nici n-am de ce. Depasesc si baliza galbena, trec cateva secunde in stilul bras si ma orientez catre urmatoarea, hai ca nu e asa departe si apoi intoarcem catre ponton, e ca intr-un joc in care trebuie sa bifezi niste checkpoint-uri. Dupa ce intorc scot capul ca sa vad unde e pontonul si ma pun pe treaba, trag ceva mai tare, mai prind din urma vreo 2 oameni, ia uite ca ma apropii de final, am facut tot lacul asta mare, yupiii. Inca 100 m si ajung la scara pe care ma chinui sa o urc, Tudor Butu e acolo si imi zice "hai ca tu esti obisnuit, ai mai fost la lac" intinzandu-mi o mana de ajutor.


Tranzitia T1

Alerg catre zona de tranzitie, destul de incet ca sa am timp sa desfac fermoarul costumului de la neopren si sa il dau jos de pe umeri, parca s-a lipit de mine. Tranzitia era jumatate goala, ma dezbrac intr-un final si raman in trisuit, imi pun sosetele (ce bine ca am lasat un prosop aici), pantofii de ciclism, casca pe cap, ochelarii de soare, o iau pe Bibi si pe cai baieti!

Ciclismul

Avem de parcurs 10 ture pe care trebuie sa ni le numaram singuri, eu mi-am lipit pe cadrul bicicletei 10 fasii de leucoplast pe care sa le dezlipesc pe masura ce mai completez inca un tur. Plec tare, incep sa depasesc din oamenii care deja pedalau, intorc la capat si tot asa, e ca intr-un carusel. La fiecare tura ma salut cu Octy aflat cam cu 2 km in urma, cu Patrick "Invictus", cu voluntarii pe care ii cunosc, timpul trece. In fata am doi participanti care merg repejor si ma iau dupa ei, cand incheiem tura a 4-a ei nu intorc si se indreapta spre zona de tranzit, eu, concentrat pe treaba, nu ma prind si continui dupa ei. Abia cand ii vad ca se dau jos de pe biciclete imi dau seama ca am gresit traseul si intorc, spre uimirea voluntarului care nu stia de ce fac asta.


Intru pe tura a 5-a, am cam aceeasi distanta fata de Octy, pana cand o fata vad ca vine din spate si ma depaseste. Ei nah, nu se poate, cat de buna poate fi?, ia sa ma tin dupa ea. Tipa e dura, pedaleaza tare si abia tin ritmul, ba se si departeaza cate putin pe fiecare km, dar inca o am in raza vizuala. Nu imi vine sa cred ca are asa picioare, ma ambitionez atat de tare ca nici nu mai am timp sa mananc vreun baton (e o greseala, nu am mancat nimic toata cursa, nici un gel, nici un baton, doar 750 ml de isotonic, plus apa). O pierdusem pe tipa, dar pe la tura a 7-a o prind din urma, e obosita, o depasesc lejer si ma indepartez, probabil a dat tot ce a putut prea devreme si a obosit. Acum dupa cine mai trag? Ma depaseste un pluton, baietii astia merg la trena si chiar o fac bine, incerc sa tin dupa ei dar mi-e cam teama ca nu voi vedea gropile de pe sosea si ma potolesc, ei se duc tare de tot, probabil ca era grupul liderilor. Inca putin si mai ramane o singura bucatica de leucoplast pe cadru, voluntarul imi striga ca mai am o tura, accelerez cat pot si intru in zona de tranzitie.


T2 si alergarea

Las bicicleta, de fapt i-o dau lui Patrick care tocmai facuse pana si mai avea 2 ture, asa ca a continuat cu Bibi. Echipamentul de alergare ma astepta intr-o punga, incalt pantofii, imi pun vizorul pe cap, pun numarul de concurs si o rup la fuga. E greu la inceput, se vede ca am tras mai tare decat eram obisnuit la bicicleta, resimt picioarele pe primii 2 km, dar cel mai rau resimt caldura. E o canicula cumplita, nu adie deloc vantul si nici urma de umbra. Dupa prima bucla de 2,5 km imi torn un pahar de apa in cap, ceea ce am facut si la urmatoarele. Cred ca am un timp bun, n-am mai stat sa imi pun si ceasul cu GPS dar atata timp cand mai prind oameni din urma si nu prea sunt depasit cred ca e bine. Ca sa fiu sincer nici nu ma interesa viteza, voiam doar sa termin si sa scap de caldura. Pe fiecare tura ma petrec cu mai multi cunoscuti si ne salutam, esti si Octy desigur si se misca bine.




Gandul imi zboara la IRONMAN, acolo va trebui sa alerg de 4 ori mai mult si asta dupa 180 de km de ciclism, daca e asa de cald nu va fi deloc simplu. E drept ca un triatlon olimpic e mult alert si ca tragi la o viteza superioara fata de o cursa lunga.

Pe ultima bucla incerc sa il prind din urma pe Emilian Isaila, un sportiv amator cunoscut care si scrie frumos despre ispravile sale, ma ajuta sa ma motivez, tin aproape in spatele lui dar nu il depasesc si trec linia de sosire. Huh, cald mai fuse. Am scos 2 ore si 48 de minute (39:40 inotul+T1, 1:14:27 ciclismul, 54:42 alergarea), eu zic ca e binisor, locul 60/100 la olimpic. Sunt foarte bucuros pentru inot, in bazin nu am scos niciodata sub 44 de minute pe 1500 m. Ma retrag sub un copac si ma dau la vorba cu Florian, ratand din pacate sosirea lui Octy, inca nu m-am obisnuit cu el imbracat in trisuit si l-am recunoscut cu greu prin multimea de participanti pe tot parcursul zilei.

La final mai dam o mana de ajutor pe acolo si ne ducem la premiere, o festivitate frumoasa in care sunt strigati castigatorii si se face si tombola. Ma simteam norocos astazi, inca de dimineata aveam o presimtire, asa ca nu ma mira cand imi aud numele strigat si primesc un costum de triatlon, apoi castiga si Octy, apoi castiga si Florian. Irina a urcat pe podium la fete deci toata trupa de triatlonisti care s-a reunit cu noaptea-n cap pentru a ajunge la concurs se intoarce victorioasa. Si atunci cum sa nu iti placa Pegas Triatlon Buftea?


 Multumim organizatorilor pentru efortul depus, voluntarilor si fotografilor: Radu Cristi (Donez Amintiri), Cazare la pensiune, Daniel Furculesteanu.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

16 iunie 2015

I'm Training for an Ironman

Daca va intrebati ce am facut in ultima perioada (stiu ca stiti chiar daca m-ati vazut mai rar la fata, doar sunteti cititorii acestui blog) si cam ce au inceput sa creada cunoscutii despre mine puteti afla raspunsul din clipul de mai jos. Am primit multe din aceste intrebari, de la multe persoane si chiar daca am incercat sa fac si destule alte lucruri in timpul liber se pare ca nu am fost convingator. Si asta ma amuza :))

- De ce pleci asa devreme?
- Pentru ca e deja 21:30.
- Pai da, e devreme..
- ....
(multiple times)

- Ce faci in weekend, hai la munte!
- Merg la munte, dar cu bicicleta, vreti sa veniti?
- Pe ce traseu?
- Uitati o harta.
- Succes, Ironman! :))

- Facem un gratar sambata? Cand iesim la o bere?
- Paaai nu prea pot sambata, dar iesim...

- Salut, am vazut ca mergi la inot, as veni si eu.
- Pai hai sambata.
- Super, la ce ora?
- Pai dimineata la 7:00.
- Hai maaa, e sambataaaa....

- Dragos, hai in Vama, avem 3 zile ca e liber luni.
- Mai stii ca as merge, dar ... (raspunsul e in titlul articolului).
- Haai ma, cand e ironmenul ala? ca de cateva luni tot zici asta.
- Pe 27 iunie :)



Sa stiti ca desi se numeste IRONMAN sunt si fete care fac asta.

Poate va intrebati de ce?


 Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

15 iunie 2015

Serviti, va rog! Meniu de IRONMAN

Atentie! A nu se consuma asa ceva acasa sau la serviciu, este posibil ca la 30 de minute dupa masa sa vi se faca asa o pofta de 160 de km de pedalat, ceea ce nu ar fi un lucru tocmai rau daca nu aveti altceva de facut, de exemplu sa dati cu aspiratorul, sa spalati vasele, sa hraniti copilul sau sa munciti la birou. 

Am ajuns in saptamana 19/20 a programului de antrenament (aoleu, mai sunt mai putin de doua saptamani?!) si cum un IM cuprinde 4 probe (inot, ciclism, alergare, nutritie) trebuie sa ne alegem cu grija meniul. In principiu in ziua cursei nu trebuie sa incerci lucruri noi, totul trebuie testat inainte, de la echipament pana la mancare, ca cine stie cum nu iti prieste si si-asa e destul de grea cursa, nu ai vrea sa ai si alte neplaceri. Am avut suficient timp sa incerc diverse produse de-a lungul multelor (prietenii spun ca prea multe, mult prea multe!) ore de antrenament asa ca va prezint ce am ales pentru ziua cea mare (parca ar fi nunta :)).

Meniu de IRONMAN:

Carboloading in IRONWEEK (adica in saptamana concursului):
Cu 2 saptamani inainte, zilnic: magneziu, potasiu (banane), calciu
Paste - 3 zile inainte: miercuri, joi, vineri
Maltocarboloading Isostar - 3 zile inainte 
Hidratare buna, insa atentie la pierderile de calciu, potasiu, zinc eliminate odata cu apa
Coenzima Q10 (asta o stiu de la Macca, pentru muschiul cardiac)
Omega 3
Aminoacizi esentiali
Magneziu  MaxiMag- 1 pliculet pe zi
Spirulina - ca de obicei
Fructe, legume, au vitamine - ca de obicei
Limonada cu seminte chia - in exces :)

Mic dejun, IRONDAY:
Orez expandat cu unt de arahide si miere  
1 corn cu crema
1 banana
Hidratare buna - Gatorade
1 gel inainte de inot

T1 - gustarea dintre mese
2 banane + 1 bidon Gatorade
1 corn cu crema

Bike - masa de pranz
2 batoane pe ora = 400 kcal sau 1 baton+1gel; Isostar High Energy si Long Energy
Pastile isotonic Isostar puse in bidonul cu apa, mai simplu de manipulat decat pudra
Magneziu lichid, mai simplu de ingerat decat pliculetele dizolvabile in apa
Sendvisuri cu cascaval, painea fara coaja
Shot cofeina
Seminte de floarea-soarelui - atunci cand simti nevoia de ceva sarat

T2
apa, banana

Alergare
Geluri, 2 pe ora, prefer High5 pentru gust
Activator si/sau shot cofeina
Sendvis cu cascaval
Ceva sarat !!! Pateuri cu branza, seminte de floarea soarelui  
Fructe si ce mai gasim la punctele de alimentare
Cola (si Macca bea, da?)

Dupa cum vedeti meniul e complex, totusi este o zi intreaga, daca as sta pe canapea 15 ore tot as manca de minim 3 ori. Asadar incepem cu un mic-dejun energizant in dimineata cursei, continuam cu o gustare in tranzitia T1, apoi luam masa de pranz care se va intinde pe vreo 7 ore (v-am zis ca-i ca la nunta) pe parcursul probei de ciclism, gustarea de la ora 5 in timpul maratonului (nu, nu sunt sarmale :)) si cina, momentul festiv cand desfacem (speram) sampania, devoram o pizza (hai doua), bem 5 beri (eh, nu chiar) si ne ducem la culcare fericiti, cu medalia la gat.

Si daca e nunta nu poate lipsi bautura, cu preponderenta şpriţ de isotonic cu apa rece (la 35 de grade nu va mai fi rece), niste shot-uri de magneziu si cofeina pentru a ramane treji pana la ore tarzii, ceva cola (da, la cursa am voie!). Plus fruncte de la punctele de alimentare, ca asa e la nunta.

Principiile sunt simple:
- trebuie sa mananci atat cat consumi; expertii spun 400 kcal/ora sau 9 g de carbohidrati pe kg corp pe ora (adica daca ai 75 de kg => 75g carbohidrati pe ora);
- cu preponderenta carbohidrati ca de aici ne luam energia;
- hidratarea este foarte importanta mai ales ca va fi cald si vom transpira abundent;
- sarurile pierdute prin transpiratie (ati vazut ce sarati suntem cand transpiram? acelea sa va ganditi ca sunt sarurile) trebuie recuperate altfel vom avea crampe, carcei si vom ajunge la un moment in care muschii se vor bloca; deci bauturi isotonice si magneziu, e musai!
- sendvisurile vor fi un deliciu in unele momente
- vine o vreme, cam pe la proba de alergare, cand ne vom satura de atatea batoane si geluri si vom dori altceva, iar atunci niste fructe suculente (pere, piersici) sau ceva sarat (biscuiti, saratele, pateu cu branza) vor intra atat de bine.

Va doresc pofta buna si o cursa cat mai placuta :)

foto credit: www.pinterest.com
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

5 iunie 2015

Cum a fost la simularea de Ironman?

Ca sa raspund pe scurt la intrebarea din titlu: a fost foarte bine. Am inotat 90 de minute, am pedalat 147 de km la o medie de 30 kmph si am alergat 21 de km in 2 ore. Deci ca sa ma si dau mare putin pot spune ca sambata am terminat un Ironman 70.3 (sau half-Ironman, jumatate de Ironman), ba chiar mai mult de atat, iar la final mai aveam suflu. Sa desfacem sampania ... nu, nu acum, pe 27 iunie mai copii!

In schimb au deschis-o baietii sprinteni Octy - micul dac, Patrick - Invictus si Ciprian, care duminica au organizat si terminat primul lor IRONMAN 70.3, unde altundeva decat la Pitesti, ii puteti urmari aici:


Am incheiat astfel a 16-a saptamana de antrenament, mai sunt 4 deci, si am ajuns la peste 15 ore de sport&fun intr-o saptamana, nu e rau :)

Buftea, orasul triatlonistilor

De cum da putin caldura micutul oras Buftea, aflat la doar cativa km de Bucuresti, se transforma in "patria triatlonistilor". In ultima luna m-am plimbat mai mult prin Buftea decat pe la mine prin cartier, am invatat unde sunt magazinele, unde e tasnitoarea de apa si mai ales unde e lacul. Asa ca sambata am programat aici startul antrenamentului de simulare a concursului IRONMAN ce ne asteapta peste o luna la Oradea.

Respectam bineinteles regula "in weekend te trezesti mai devreme decat in zilele de lucru", astfel ca ceasul meu suna la 5 fix. Nici o ezitare, sar din pat fara vreun snooze, pun sa mananc, ma echipez si la 5:40 ies pe usa (bagajul si Bibi au fost atent pregatite de cu seara). La 6;30 cele 3 biciclete se inghesuiau in Damas-ul simpatic al lui Emil si ne pornim catre Buftea.

Acolo inca 3 nesomnorosi erau pregatiti, ce sa mai stam pe ganduri, echiparea in costumele neopren si in lac cu noi! Brrr e mai rece ca miercuri seara. Ne-am propus sa inotam o ora si jumatate adica 5 ture dus-intors pana la plopii aia trei de pe malul opus. Treaba merge, eu o cam iau Braila, a se citi ca fac niste bucle aiurea si nu tin traseul drept, baietii se sparg de ras. Eh lasa ca vedeti voi! Ridic capul mai des, imi iau ca reper un pom inalt si stufos de pe malul cu Biserica si o casa rosie de langa ponton, astfel ca pe urmatoarele ture ma duc drept. Pai ce credeati voi pezevennghilor? (asta e din Toate panzele sus :)

Pe ultima tura muream de sete, trebuie sa ma hidratez mai bine inainte de start sau sa fac cumva sa las un bidon pe mal ca atunci cand ma apuca setea numai la asta ma gandesc si ma enerveaza. 90 de minute, 2800 m insumand lungimile traversarilor, ceva mai mult daca pun si buclele facute, am mai luat si pauze de regrupare langa maluri, suntem in target!

Iesim, ne echipam de bicla, bag rapid doua banane si o sticla de isotonic, dam bicicletele jos din masina, le montam rotile, strangem toate lucrurile insirate prin parcare, cam lunga tranzitia T1 insa nu aveam de ales. Dau si cu crema de soare ca sa nu mai accentuez bronzul de tractorist (ciclist) de care a inceput sa cam rada lumea. Plecam catre Mogosoaia, centura, Otopeni, Balotesti, Saftica unde eu si Radu alegem sa scapam de traficul ala infernal de pe DN1 si facem dreapta spre Snagov, Alex, Emil si Dan continua spre Ploiesti. Ne miscam bine, decidem sa nu ne oprim deloc 2 ore dupa ceas, prindem si umbra, frumos pe TDS (Tour de Snagov).

La km 60 oprim in dreptul unui magazin: apa, o cola, boerie. Mai bag un baton, am mancat un baton High Energy pe ora desi trebuiau macar doua, adica 400 kcal. Continuam prin Moara Vlasiei, Balotesti, Tunari, stanga spre Gagu, pauza la o fantana cu apa rece si buna, ahhh. Tinem 30 kmph dupa GPS ceea ce e foarte bine, ajungem din nou in Moara Vlasiei, Balotesti, inainte pe DN1 si oprim la o benzinarie in Otopeni pentru un espresso scurt (imi.voi lua shot-uri cu cofeina sau bomboane cu cofeina!). Apoi dam in centura, Mogosoaia, Buftea la masini, bagam bicicletele si ne echipam de alergare, Ne-au iesit 147 km in mai putin de 5 ore, o medie de 29.7 km/h, prea bine! E drept ca a fost plat ca o clatita cum ar zice bikemap.com :))


Incep sa alerg alaturi de Radu, e cald al naibii dar e ok, pe mine nu ma deranjeaza caldura prea mult. Dam o tura prin curtea Palatului Stirbey, pe la umbra, copacii sunt prietenii nostri. Deranjam o mireasa ce se tragea in poza, nu-i bai, nu prinzi in fiecare zi triatlonisti in cadru :)) Apoi continuam spre acel supermarket din capatul strazii cu gandul de a lua apa, dar efortul ne e scutit de o tasnitoare iesita in cale, ne hidratam bine, mai facem o tura prin curtea palatului, mai stricam cateva poze si ii dam spre masini. Radu se retrage, eu ma motivez sa alerg iarasi pana la supermarket punandu-mi drept recompensa o inghetata, moment in care sosesc si ceilalti trei baieti, Alex, Emil si Dan. Ii ajut sa bage biclele in masina echipei, cred ca o vom include in patrimoniul Dacilor Sprinteni cu tot cu proprietar, si incepem din nou sa alergam ture prin palat, nu mai prindem mireasa, pacat, avea ocazia sa se fotografieze cu niste half Ironman-i si ceva; ea a pierdut.

Nu ma las si tot ma duc la supermarketul ala, nu iau inghetata, dar iau ceva sarat ca mi se facuse foame, pai ce am mancat azi, 3 banane si 4 batoane Isostar. Iau 2 pateuri cu branza si o sticla de sana, asta numesc eu masa, acum sa tot alerg. Planul nu era sa fac foarte multi km, initial am vrut 10, apoi 16 ca asa scria in programul de antrenament pentru weekend, apoi m-am gandit ca ar fi buni 21 ca sa fie rotund. Mai dau doua ture cot la cot cu Alex, ritmul e sub 5:50 min/km, bai dar chiar alergam. Ceasul incrementeaza si il opresc cu forta la 21 ca doar n-oi face tot maratonul acum. Au iesit 2 ore si 2 minute, fara pauzele de la magazin, that's good!

Chestii tehnice si de retinut

- Am mancat 2 banane in T1, 1 bidon Isostar Hydrate & Perform, 4 batoane Isostar High Energy (prea putine!) pe bicicleta, 2 pateuri cu branza si sana la alergare, multa apa.
- Mi s-a facut sete in lac! trebuie sa ma hidratez mai mult inainte de a incepe, sa imi las un bidon pe mal desi as pierde timpul sa il iau sau sa beau apa din lac :))
- Am baut o cafea tare de la benzinarie si cred ca ne-a trezit pentru final deci voi retine si pentru viitor;
- Semintele de floarea soarelui luate pe post de "ceva sarat" au ramas acolo unde le-am pus, in gentuta de sub sa pentru ca am uitat de ele :)
- Va trebui sa imi iau fiole cu magneziu la mine, desi nu am simtit nevoia si nu am avut vreo crampa, trebuie sa previn asta.

Urmeaza alte 4 saptamani de antrenament, una tot de varf si apoi din ce in ce mai putin, urmeaza triatlonul de la Buftea pe distante olimpice si urmeaza balul :) Have fun si spor la 'triatlonit'.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

4 iunie 2015

Folk Frate! - Mai stai

Am auzit pentru prima data de ei la festivalul Folk You, vazand niste tricouri rosii de vanzare si crezand ca numele imprimat e vreun slogan. Apoi i-am vazut pe scena, dar era aglomeratie mare si multe trupe se perindau pe acolo, una dupa alta. Iar a doua zi plimbandu-ne prin Vama vedem un afis: concert Folk Frate! in IronCity. Hai sa mergem! Si am mers si ne-am distrat o noapte intreaga, si nu se mai termina, si era amuzant, si erau atatea piese, multe noi, multe cunoscute, dar cantate in alt stil. Apoi am aflat ca ii putem vedea in Bucuresti si asa a inceput povestea :)


Nu stiu cum am ratat atatia ani asa ceva. Folk Frate! a transformat serile de miercuri in weekend-ul nostru de la mijlocul saptamanii. "Miercuri eu iti cant, joia ma trezesc prea tarziu". Au devenit formatia mea preferata si ma consider un norocos ca ii pot vedea in fiecare saptamana la doi pasi de casa. Ei sunt Elena, Teddy, Johnnie si Mysha, adica Folk Frate! si ne asteapta in IronCity miercuri de miercuri de la 21:43. Cum de ce 21:43? Pentru ca "e mai bine asa". Sunt buni si de ascultat in metrou, in masina, la alergare in casti, recordul de la Barcelona li se datoreaza si lor, merg si in tren, si acasa, oriunde.

De curand a fost lansat videoclipul piesei "Mai stai", cumva povestea multor oameni care se trezesc cu greu joi de dimineata. "Ceasul suna, ora 6, ma uit pe geam e-ntuneric in case. Visam frumos in culori, asa ca ma bag din nou cu capul in nori". Si peste foarte putin timp, nu stim cand dar curand, foarte curand, se va lansa albumul, urmariti pagina de facebook pentru noutati. "Anii trec, primaveri de duc, e normal, e normal, e bineee".



Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner