5 august 2011

Explorarea muntilor Sureanu, tinutul sacru al dacilor

Tinta acestei excursii a fost fixata asupta muntilor Sureanu, locul de resedinta al stramosilor nostri, dacii.

Imnul Dacic


Am contruit traseul pe care il aveam de urmat destul de greu, datorita numeroaselor obiective ce puteau fi vazute. Totul a durat 6 zile ca doar de aia e vacanta. 
Am plecat sambata 30 iulie pe ruta Pitesti, Rm. Valcea, Novaci, Ranca, Sebes, Orastie. Si cum se putea sa plecam decat cu masina dacilor, ce-i drept restilizata si imbunatatita, denumita acum Dacia Logan.
Ne-am inarmat cu 3-4 harti si cu un plan bine documentat de vreo 15 pagini (cine il vrea sa ridice mana sus). Am inghesuit cu greu rucsacii, corturile, sacii de dormit si mancarea in masina.



Prima oprire a fost la Manastirea Polovragi si la pestera omonima. Doamna ghid ne-a povestit cum ca liliecii se bucura cand cand oamenii le fac poze cu blitz-ul (eu nu prea cred ca te bucuri sa iti bage cineva lumina in ochi cand dormi) si ca omul preistoric s-a adapostit in pestera fugind de ursus speleus, ursul cavernelor. 
Apoi la mica distanta, im comuna Baia de Fier am vizitat Pestera Muierilor, care a fost mai lunga si mai spectaculoasa.

Am continuat drumul spre localitatea Novaci de unde am inceput urcarea pe drumul regelui care leaga Oltenia de Transilvania, soseaua Transalpina, cea mai inalta din Romania. Transalpina a fost construita si pavata cu piatra de catre regele Carol al II-lea si inaugurata in 1938. Acum drumul este si asfaltat. Peisajul este extrem de spectaculos, chiar daca noi am prins ceva nori si se apropia seara.
Am urcat pana in statiunea Ranca, unde am cautat un loc bun de pus cortul pe care l-am gasit cu ceva dificultate deoarece vantul batea cam tare. Pana la urma am gasit un loc bun pe o vale intre doua stane, in josul partiei de schi. Cainii ne-au cam latrat toata noaptea, or fi crezut ca suntem ursi.
De dimineata in zori am strans frumos corturile, am facut ceva poze si am plecat mai departe spre Obarsia Lotrului, Sugag, Sebes.
 Vacutele fericite dau cel mai bun lapte :))

Barajul Oasa:
Cu o seara inainte de plecare, intrand pe net pentru o ultima verificare a traseului mi-am adus mainte ca vazusem pe facebook niste poze cu o formatiune de relief foarte spectaculoasa, Râpa Rosie. Odata ajunsi in Sebes am zis ca e musai sa vedem si noi minunea. Este situata la doar 3 km de orasul Sebes, pe drumul ce leaga aceasta localitatea de satul Daia Romana, in partea de nord.  Se poate ajunge cu masina pana proape de ea dupa care am mai mers vreo 5 minute printr-o fasie de padure; este bine sa intrebati localnicii incotro sa mergeti pentru ca nu sunt indicatoare. 
Râpa Rosie este o rezervatie geologica cu o suprafata de 10 ha. Peretii sai au înaltimi cuprinse între 80 si 100 m. Apa a sapat pe un substrat variat (pietrisuri, nisipuri cuartoase, gresii) forme ciudate: coloane, turnuri, piramide - toate de culoare rosiatica.


Ne-am intors in soseaua europeana si am continuat drumul in directia Orastie. Dupa ce ne-am invartit ceva prin acest orasel pentru ca nu prea erau indicatoare (sau nu le-am vazut noi) am apucat-o spre Orastioara de Sus. De aici incepe Parcul National Gradistea-Muncelului Ciclovina.
Prima oprire a fost in satul Ludesti de Jos; citisem noi intr-un ziar ca aici se afla moara batranului Antonie. ultima moara pe apa din zona. Am oprit la poarta batranului dac insa nu era nimeni prin curte, fiind si duminica poate lumea se mai odihnea. Moara am zarit-o printre ulucile gardului. Am vazut insa motorul de batoza pe care il avea expus la poarta si despre care citisem ca englezii au vrut sa il cumpere si sa il expuna intr-un muzeu dar nea Antonie nu a vrut sa il dea. Am zis ca vom reveni aici la intoarcere.
I-am dat inainte spre Gradistea de Munte, unde se afla cetatea Sarmisegetuza Regia. In drum am intalnit un mosneag dac care vindea produsele traditionale dacice :)) lapte, branza, varza, manz, viezure si ne-am tocmit cu el pentru o minge mare de branza proaspata.
Drumul spre capitala Daciei este lung de vreo 18 km, forestier ca doar dacii nu aveau nici un intereses sa paveze drumul ca sa vina romanii cu autostrada :)
Sarmisegetusa Regia este numele capitalei Daciei preromane, in fapt un complex de sanctuare, situat in Muntii Orastiei, la altitudinea de 1200 m, in care se remarca Sanctuarul Mare Rotund si Soarele de Andezit. Capitala Daciei a fost cucerita si distrusa de armata romana in anul 106 d.H. Ruinele sale au fost scoase la lumina pentru prima data in 1923.
Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei de împaratul Traian. Dupa înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoana militara acolo ?i au început sa darâme cetatea. Noua capitala romana, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construita la o distan?a de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împaratul Hadrian, voia ca noua capitala construita de Traian sa fie perceputa ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a ?i adaugat numele de Sarmizegetusa. Astazi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se afla comuna Sarmizegetusa. 
Actualele monumente din cetatea Sarmisegetuza Regia sunt o incercare de reproducere a originalului, despre care nu se stia insa foarte multe in privinta aspectului. Totul este inspirat din cultura dacilor dar si din cultura altor civilizatii apropiate ca stil.
 Dacii, cei mai viteji dintre traci:

 Dacul Dragos:
Reproducerea scenelor de lupta intre daci si romani; in prim-plan imparatul roman Ionutus Panus si regele dac DragosBista:
Dupa vreo ora petrecuta in cetate am coborat la masina dacica. Putin mai jos, de pe drumul de acces am gasit indicatorul spre cetatea Fetele Albe, care a apartinut unui nobil dac. Am facut un traseu de vreo 25 de minute marca cu triunghi albastru, trecand printr-o padure de fag si apoi una de brad si am ajuns sus, unde se mai zareau doar cateva pietre.
Seara am pus cortul pe malul raului, si am facut un foc dacic unde am copt porumb. Spre norocul nostru lemnele le-am gasit acolo deja stranse, inca de pe vremea dacilor :)
In dimineata zilei urmatoare am facut traseul de urcare pana la cetatea Blidaru. Drumul urca prin padure pret de vreo 50 de minute.
Cetatea de la Blidaru este considerata cea mai puternica fortificatie a sistemului defensiv din Muntii Orastiei. Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerita, aparatorii predandu-se din cauza epuizarii resurselor. Pe langa fortificatia propriu-zisa, pe Dealul Blidaru au fost gasite ramasitele a numeroase turnuri izolate care vegheau vaile masivului.
Cetatea se compune din doua parti: prima a fost contruita pe vremea lui Burebista, iar cea de-a doua in timpul domniei lui Decebal, ingloband si prima cetate. Zidurile sunt construite in stilul "murus dacicus" din doua randuri de piatra intre care s-a bagat pamant pentru fortificare.
 Zamolxe:
Am coborat de la cetate si am luat drumul inapoi spre moara din Ludestii de Jos. Ne-am luat inima in dinti si l-am strigat pe nea Antonie Gavriloiu. A aparut la geamul casei si a fost foarte bucuros ca vrem sa ii vedem moara. Ne-a poftit inauntru si ne-a aratat toata gospodaria, cu moara pe apa, gaterul pe apa, motorul de batoza, masina de scarmat lana, A si pornit moara pentru a vedea cum functioneaza. Am zabovit aici vreo ora, iar la plecare sotia domnului Antonie ne-a umplut traista cu pere galbene si coapte.
Ne-am continuat drumul cu masina pe la Ocolisul Mic, Bretea Romana, Hateg, Ohaba de sub Piatra, Ohaba Ponor, Federi.
La urcarea in satul Federi ne-a mirat faptul ca pe marginea drumului erau o groaza de garaje, dar nici o casa. Aveam sa constatam ca oamenii isi parcheaza acolo masinile si urca pe jos pana la casele lor care sunt risipite pe dealuri. Am parcat si noi masina, ne-am pus corturile pe rucsaci si am inceput sa urcam pe la orele 17:20 spre un loc deosebit de frumos despre care citisem ne documentasem: Fundatura Ponorului.
Drumul este pietruit insa nu se poate urca cu masina deoarece pamantul este luat de ape si raman bolovani mari, neregulati. Oameni ajungeau la locuintele lor izolate doar cu caii cu desagi. Am urcat in paralel cu drumul prin gradinile oamenilor, sarind parleazurile dintr-o gradina in alta. Ne-a alergat si un catel pitic, paros si foarte fioros care de nervi ca nu ne poate opri a apucat in bat in gura spucindu-l in stanga si in dreapta. Peisajul s-a deschis si a fost superb, vedeti pozele. In locurile cheie unde nu mai stiam incotro sa o apucam am intalnit oameni care ne-au aratat drumul. Traseul nu este marcat insa ne-am descurcat cu harta si cu cartea Muntii nostri, volumul Sureanu, care a explicat traseul in detaliu.
Am constat ca in acesta zona localnicii isi ingroapa rudele decedate in gradina casei, pentru ca distantele sunt foarte mari pana la cimitir, iar drumul este impracticabil mai ales iarna.

Oamenii pe care i-am intalnit erau foarte de treaba si bucurosi ca am venit sa le vizitam tinuturile. Toti ne intrebau de unde suntem si mare le era mirarea ca venisem tocmai de la Pitesti.
La lasatul serii am ajuns in locul denumit pe buna dreptate Palma lui Dumnezeu.  Fundatura Ponorului este o zona joasa, ca un coloseum, strajuita de jur-imprejur de munti inalti, in fundul careia serpuieste raul Ponor pana langa stanca, unde se pierde. Aici apare formal de relief ponor, acolo unde raul intra in stanca.
Am facut zeci de poze, iar apoi am pus cortul jos in vale, pe un mamelon mai inalt fata de nivelul raului. Noaptea a fost foarte linistita, auzindu-se talangile vacutelor adapostite in salasurile din apropiere.
Dimineata am parasit cu greu acest loc si am pornit spre lunca Ponoriciului, pe traseul de pe harta. Am intrebat un cioban cam cat este pana acolo si ne-a zis "ohooo, e muuult pana la ponorici.....vreo ooraaa" :)); toti oamenii pe care i-am intrebat ziceau o ora ca si cum ar fi de mers o zi, li se parea distanta mare.
Dupa un drum prin padure am coborat pe cursul raului Ponorici pe care l-am urmat pana la intrarea in stanca. Aici am gasit si pestera Ponoriciului, deosebit de spectaculoasa, pe care am explorat-o pana la un punct unde urma un put de 20m adancine pe care doar cei echipati si antrenati il pot vizita.
Apoi traseul urca putin pe langa dorline si traverseaza o padure pentru ca apoi sa coboare la pesterile Ciclovina cu Apa si Ciclovina Uscata. Pestera Cioclovina Uscata este una dintre cele mai importanta pesteri ale bazinului si pentru descoperirile de exceptie: cel mai vechi craniu de Homo Sapiens Fosilis din Romania, un nou mineral fosfatic Ardealitul (aici au fost descoperite patru strate paleolitice suprapuse), depozitele de guano fosfati... Intrarea se face printr-o galerie lunga de vreo 150m. Dupa parcurgerea tunelului am constatat ca intrarea se zidise fiind si o usa si apoi am aflat ca se poate explora doar impreuna cu un club de speologie.
Dupa vizitarea pesterilor ne-am intors pe traseu pana deasupra pesterii Ponoriciului si am inchis bucla de traseu intorcadu-ne in satul Federi. Am plecat cu masina la Ohaba Ponor spre pestera Sura Mare care este in apropiere. Accesul la pestera se face doar prin cursul de apa, asa ca am decis sa o vizitam a doua zi. Nea Miron, un satean pus pe vorba ne-a povestit cum ca ministerul a venit aici sa  faca parc natural, dar ca nu i-a intrebat si pe oameni daca isi dau acceptul sa se treaca prin proprietatile lor. Nu ca ar fi avut ceva impotriva, dar sa fie si ei intrebati. Degeaba il tot striga sotia sa vina in curte ca au treaba, ca omu' statea si ne povestea cum a explorat el pestera cand era mai tanar cu un grup de speologi englezi, veniti cu echipament corespunzator. Bineinteles ca ne-a intrebat de unde venim si ne-a spus ca ne-a vizitat si el zona noastra Mioveni si Vidraru.
Cea mai amuzanta faza a fost cu o tanti care ne-a zis sa mutam masina putin mai incolo ca seara o sa vina sotul ei cu spiridocu' =)).
- "Adica cu un camion mai mare?", intreaba Ionut.
- "Nu, nu..cu spiridocu, vine cu spiridocu' si sa aiba loc sa intoarca" zice tanti.
A doua zi cand ne-am intors la masina tanti ne-a chemat in curte si ne-a servit cu o farfurie mare de gogosi abia luate din tigaie. Ionut a reluat discutia si a intrebat-o iar:
- "A venit aseara sotul cu camionul?"
- "Nu, a venit cu dacia, nu vine chiar in fiecare zi cu spiridocu" :)))
Abia ne mai puteam abtine din ras, acolo in curtea femeii.
Dupa indicatiile lui nea Miron am urcat prin livada lui, trecand prin fanete inalte pana la brau care ne-au cam stricat cheful si am putut vedea pestera Sura Mare de sus, un portal de 37m inaltime si 12m latime. In Pestera Sura Mare se afla cea mai mare colonie de lilieci din Romania, in total peste 10000 de lilieci. Printre acestia a fost identificat si Pipistrellus , cel mai mic exemplar de liliac din Europa. Colonia de lilieci este interesanta si prin faptul ca intra in hibernare pe timpul ierni. Pe depozitele de guano rezultate de la acesti lilieci se dezvolta numeroase insecte, crustacee si fluturi.
In apropiere se afla si pestera Sura Mica, foarte spectaculoasa. Am intrat si am simtit pe propria piele cat de rece este o apa de pestera, ne-am inghetat picioarele in cei aproximativ 20m pe care i-am mers prin apa.
Ne-am indreptat spre Petrila, si am mai vizitat si Pestera Bolii.
Drumul spre Rm. Valcea a trecut si pe la Manastirea Lainici.
Am vazut in fuga si Coloana Infinitului de la Targu Jiu.
Am campat in localitatea Hurezi, pe malul unui rau. A doua zi am vizitat Manastirea Hurezi si Ocnele Mari:
Am ajuns acasa cu tolba plina de peisaje superbe, cu satisfactia acestui traseu interesant si cu aparatele incarcate de poze.
Urmeaza Delta Dunarii.

12 comentarii:

  1. Dragos Mihai09 august, 2011

    Si pana la urma, ce e "spiridocu'" ? :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut, foarte frumoase pozele si experienta descrisa :) Anul acesta planuiesc si eu cu prietenii mei sa mergem pe Sureanu. Incerc sa ma documentez din timp si sa fac un plan. Ai ceva recomandari pentru noi? Am inteles ca traseele nu sunt foarte bine marcate... Orice detalii sunt binevenite. Iti multumesc, si iti doresc cat mai multe excursii frumoase. Anca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos material, pacat ca la cetati nu ati contactat un ghid pentru a va prezenta totul in detaliu! Informatii despre zona, transport 4x4 si ghidaj profesionist va putem oferi noi in zona Orastie-Gradiste-Godeanu-Magureni-Geoagiu-Mada-Balsa daca ne contactati! www.showmastertm.ro , turistik.ro/showmaster, facebook: TouristGuideInHd! Succes in toate!

      Ștergere
  3. Salut,
    La cetatile dacice se ajunge usor, din Orastie se merge spre sud spre Ludesti.
    Intr-adevar locurile pe care le-am vizitat eu cu pesterile si Fundatura Ponorului nu sunt marcate, insa ti-ar fi de mare ajutor cartea "Muntii nostri", volumul Sureanu pe care daca ai noroc o mai gasesti pe okazii sau anticariate.
    De asemenea cauta harta cu Parcul Natural Gradistea Muncelului Ciclovina, este pe net. Daca vrei lasa-mi un ID de yahoo sau un email si ti-o trimit, plus inca ceva planuri pe care le facusem atunci.
    Plimbare placuta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Catalin Stemate16 august, 2012

    "Ne-am inarmat cu 3-4 harti si cu un plan bine documentat de vreo 15 pagini (cine il vrea sa ridice mana sus)"

    Eu am ambele maini ridicate. Am fost anul trecut in zona, dar totul a fost parca mult prea repede. N-am dezmeticit de-abia la intoarcere acasa, cand ne-am intrebat: "ce-a fost asta?". Anul acesta, peste cateva zile, ne reintoarcem. Sa si savuram, sa ne si incarcam de energie, nu doar sa privim. Sunt convins ca mi-ar fi utile insemnarile dumneavoastra. Am strans si eu un teanc de materiale, dar am o vaga senzatie ca-mi scapa ceva. Daca ati fi atat de amabil incat sa mi le impartasiti...(catalin_stemate@yahoo.com)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitări pentru un articol interesant și care atinge foarte multe locuri frumoase!

    Am o singură corectare: vedeți că e Polovragi, nu cu "c" (Polovraci), nu de alta, dar oamenii de acolo nu s-au remarcat ca și vraci :p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de apreciere si pentru corectare. Tot timpul am avut impresia ca Polovraci e corect. Modific si pe site.
      Numai bine!

      Ștergere
  6. SPIRIDOCUL...e defapt un camion ce transporta lemne...doamna a mai adaugat ea cateva litere...denumirea normala vine de la PERIDOC...

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumos material, superbe poze, ma asteptam sa vad si ceva despre extraordinarele chei din zona Geoagiului, vorbesc de Glod, Cib, Bacaia si spectaculoasele chei din Mada, daca tot ai fost in zona! Este miraculos, merita sa le vezi! Despre cetati dacice sunt informatii multe, despre cale de acces, transportatori, cel mai simplu intrebati in Muzeul de etnografie din Orastie unde este si o expozitie inedita cu machetele zonei si a cetatilor, iar cei de acolo au informatii despre transport si ghid pentru cetati. Am fost de multe ori pe cont propriu, dar dupa ce am contactat ghidul recomandat, parca vazusem pentru prima data locurile si s-a legat povestea cu locurile, plus ca localnicii dau indicatii precare.... Ghidul ne-a prezentat multe locuri nevazute din cetati si imprejurimi pe care nu le gasesti marcate. Merita! Mai ales ca se ofera si transport 4x4 deci nu mi-am mai rupt masina mea si am ajuns si mai departe. Succes in urmatoarele drumetii, si nu uita de cheile mentionate... Chiar merita!!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. V-am admirat excursia si peisajele deosebit de frumoase prin zone ale Romaniei pe care nu le-am vizitat. Unele din fotografiile luate ar putea fi publicate in National Geographics! Va doresc sa aveti parte si de alte drumetii la fel de frumoase si sa mai scrieti bloguri la fel de atractive. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

Lasati un comentariu.