24 august 2016

Lolek si Bolek, stafeta la Triatlon Fara Asfalt la Munte

Dupa o saptamana de stat la soare si inotat in mare pe la Vadu, prin Vama si pe la Gura Portitei, ca doar de aia e vacanta, a venit momentul sa mutam cortul si pe la munte ca cica acolo nu sunt tantari si se mai intampla si un triatlon la care vin multi oameni faini. Este Fara Asfalt, editia de munte, stiti ca a mai fost una si la mare acum doua luni. Strabatem un sfert de tara si vineri pe la orele 21 ajungem la Slon, comuna Cerasu. E ceva lume, mult intuneric, pana la urma razbatem si ajungem pe Plai unde punem cortul la lumina lunii pline... si a frontalei. Apoi ne luam kiturile de concurs si frigem o bere ca inca  e vacanta si gasim oameni buni de stat la palavre. Niste sportivi :)) Putin dupa miezul noptii dam stingerea, maine se lasa cu triatlon si trebuie sa fim in forma.


Ceasul suna la ora 7, deschidem fermoarul de la cort si in fata ochilor ni se arata munti si dealuri acoperite de paduri verzi, unde a disparut marea din zilele trecute?! Aerul e tare, ne dezmortim, dau jos bicicletele care dormisera pe masina, mai o cafea, mai un schimb de vorbe cu vecinu' de cort Nicu, mai niste cornuri plus gem, plus cascaval si uite ca a dat soarele. In masina e haos, dar gasim echipamentele de concurs, luam si neoprenele, ochelarii de inot, casca, ceasul meu Polar descarcat, trecem in trisuit-uri si suntem gata.

Cum Lacul Maneciu e ceva mai departe, la ora 9:30 toti participantii incaleca pe biciclete si pleaca in grup catre locul de start. Ajungem dupa vreo 45 de minute, Irinei ii tot cade suportul de bidon de pe bicicleta, pana la urma gasim un surub si dregem treaba cu ajutorul unor baieti de la organizare. Gata am ajuns la lac, mai sunt vreo 15 minute pana la start, lasam bicicletele in tranzitie si o vad pe Irina cum se tot sfieste sa intre in lac, dupa ce imi mai zisese sa fiu pregatit sa duc stafeta singur in caz ca... Heeeei, pai ce facem Lolek si Bolek? Daca la celalalt Fara Asfalt nu ne-a iesit echipa, acum nu mai scapam. Scot neoprenele din rucsacei, le intorc pe fata, inca mai aveau nisip de la Venus. Ne imbracam repejor, Irina va face proba de inot insa intru si eu putin in lac ca sa o pornesc si ca sa ma dezmortesc putin. Dau din colt in colt in cautarea unei casti de inot, Mugurel imi ofera una si ma scapa de inghet :))

Apa e cam rece, dar ne obisnuim, facem cateva miscari de incalzire si se da startul. Lolek o ia la galop in crawl, Bolek se tine dupa ea. Apa e limpede, probabil si adanca :)). Luam 2-3 pauze din loc in loc pentru reglarea pulsului, Irina ii tot da in sprinturi dupa care o lasa mai moale, eu raman domol si o insotesc pana la baliza dinspre malul opus pe care ocolim prin dreapta. Daca tot am ajuns aici imi zic sa nu ma mai intorc si sa continui sa fac toata mia de metri chit ca vom pierde cateva minute, eu fiind mai lent. Si dai, si dai, Lolek nu se mai opreste, eu trag putin mai tare urmarind casca rosie, imi place al naibii de mult inotul asta si parca as vrea sa mai tina ceva, nu ma obosesc deloc, probabil ca "antrenamentele" zilnice de la mare de saptamana asta au un efect.


Ajungem la mal, eu la vreun minut in spate si alergam catre bicicleta. Dezbrac neoprenul destul de rapid, pun casca de bicla, ochelarii de soare, incalt pantofii La Sportiva cu care voi face ambele probe caci n-am SPD-uri de MTB (oare de ce?!) si am plecat, nu inainte de a bate palma cu Lolek ca asa ne anuntasera organizatorii ca trebuie sa facem pentru predarea stafetei :))

Traseul incepe sa urce, il vad pe Nicu pe margine reparand o pana la nici 100 m de la startul probei. V-am mai zis eu ca din cele 3 probe eu la bicicleta ma simt cel mai bine si ca imi plac mai mult urcarile decat coborarile. In plus a inceput sa imi placa MTB-ul chiar daca uneori ma dau mai cu frana trasa. Asadar incep sa depasesc o groaza de oameni pe urcare, intrebandu-ma cum ar fi daca as inota mai rapid? Pai probabil as depasi mai putine persoane la bicicleta :)) Urcarea e destul de lunga si cu bolovani, dar imi prieste si imi place, dupa care vine o zona de coborare unde vreo 4-5 oameni mi-o iau inainte. Of, offf, dai si dai, ajungem la un rau, imi iau ceva avant dar nu il trec si pic cu picioarele in apa, aaah ce bine e! Traseul este tot in urcare, domoala, trag destul de bine, unii concurenti deja intorsesera si ne salutam cand ne petrecem. Ajung si eu la punctul de intoarcere, beau doua pahare de isotonic si torn unul de apa in cap dupa care o iau la galop incercand sa prind cativa oameni pe care ii vazusem. Acum drumul coboara, ajung la rau cu lantul pus pe foaia mare si pinionul cel mai mic asa ca ma impotmolesc in mijlocul apei facand inca o baie :)).

Drumul urca iar, ia uite ca a venit si Irina pe bicicleta, mai sa nu o recunosc asa camuflata, ne uram succes si ii dau la deal, apoi fac dreapta, vine o urcare abrupta unde ma incurc printre bolovani si ma dau jos pentru un push bike de vreo 50 de metri. Hai sus Dacule, pai ce e asta? Inca 2 km si am ajuns pe Plai. Cred ca a fost cea mai scurta tranzitie a mea, las bicicleta in rastel alaturi de casca, nu am si eu o sapca sa pun in cap asa ca am fugit. Trec pe la punctul de alimentare pentru doua pahare de apa, asta pana sa vad ca avem si pepene. Mi-era o asa sete ca am infulecat rapid doua bucatele si am mai luat doua pentru drum. Traseul incepe cu urcare si n-are rost sa ma chinui sa alerg aici asa ca mananc linistit pepenele in timp ce Ileana striga la mine si  vine sa imi faca niste poze. Danke :)


Drumul urca si coboara pret de vreun km dupa care alti 2 km este numai in urcare. Mi-l aduc aminte de acum cativa ani cand am facut o traversare cu bicicletele. Mugur se odihneste pe iarba alaturi de Pick in asteptarea Getei, eu ii dau avantat in mers rapid, il pierd si pe Pico Io care ma va face apoi antisocial pentru ca n-am ramas la povesti :)) E cald al naibii, m-am cam incins si dau jos juma' de trisuit. Alte cateva dealuri, o salut pe Cornelia si intorc si eu. Dau drumul la picioare pe coborare, zburd binisor, pai mai trebuia sa si alergam nu? Cu vreun km inainte de finish o vad pe Irina, a terminat tura de bicicleta si a urcat pana aici in varful dealului, asa ca alergam impreuna pana la finish, ridicam praful pe coborare si terminam concursul.


Aaah ce bine a fost, nu primim medalii, dar primim pepene, which is almost the same :)) Dupa ce ne mai tragem putin sufletul la umbra se da startul si la sarmale cu mamaliguta, da sarmale din alea bune facute la ceaun chiar la fata locului de niste gospodine din sat. Vai, vai, vai, au si ceapa rosie si caz proaspat, iar ca sa nu ne deshidratam turnam pe gat cateva pahare de bere Zaganu. Nu stiu daca Lolek si Bolek obisnuiau sa faca asta, nu imi mai aduc aminte ca eram mic atunci cand se difuzau desenele acestea animate, insa dacii cu siguranta o faceau :))



Spre seara are loc si festivitatea de premiere, noi ocupam locul IV la stafeta mixt cu un timp de 2h:40min, ah! am fost aproape de podium, trebuie sa mai incercam o data, de doua ori, de mai multe ori ca pana la urma tot ne iese :D Si acum somn, ca s-a facut tarziu si aproape ca s-a stins si focul de tabara. Multumim Dudu si organizatorilor Fara Asfalt, ati reusit din nou sa creati acea atmosfera placuta, mai venim cu siguranta.


Photo credits: George Grosescu, Irina, Andrei Dragusanu,  Ileana Schwarz
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

10 august 2016

Cum înmatriculezi o maşină în Bucureşti - varianta cu mult zen ... zen pe naiba!

Na ca si-a luat Dacu' masina ca cineva trebuia sa care bicicletele la munte si la mare; asadar v-o prezint pe Dacia Sprintena. Toate bune si frumoase, dar aceasta masina are si ea nevoie de niste numere de inmatriculare ca sa capete o personalitate, sa aiba si ea un buletin al ei. Asadar sa trecem la treaba, google-google si ajungem pe site-ul acesta de unde aflu cam ce e nevoie. Eu locuiesc in sectorul 2 deci o sa va prezint povestea de aici. Cam in acelasi timp cu mine doi prieteni si-au cumparat si ei masini, asta ca sa aglomeram si mai mult orasul acesta sufocat, si am cu cine impartasi pareri si impresii. Daniel are "de luptat" in sectorul 6, iar Costin a ales varianta comoda de a imputernici o firma sa isi bata capul in locul sau pana la urma a fost si Costin tot cu fortele proprii. Eu nu, eu vreau sa dau cu capul sa vad daca birocratia din Romania este chiar atat de mare precum se zice, eu sunt om de anduranta si am rezistat la multe pana acum, vreau sa dau cu capul si sa ma conving, vreau sa fiu ancorat cat mai bine in aceasta societate.


Bicicleala pe Transfagarasan si balaceala pe Valea lui Stan

Este 6 august, aoleu a venit Transfierul si ne-a prins neantrenati? Cred ca asta e un cosmar pentru multi din triatlonistii care s-au inscris pe concursul de Half Ironman ce are loc pe Transfagarasan. Din pacate (sau din fericire pentru cei care mai vor timp de pregatire) Transfierul s-a amanat pentru data de 17 septembrie din motive de neprimire aprobari pentru inchiderea "celui mai frumos drum din lume". In fine, discutia e lunga si nu avem ce face decat sa stam in joc de glezne inca o luna si ceva. Totusi ne-am gandit ca nu ar strica o incursiune pe Transfagarasan, mai de antrenament, mai de studiere a traseului, mai de plimbare si having fun intr-o zona frumoasa.



30 iunie 2016

Sunt un Ironman şi jumătate - povestea primului meu Ironman 70.3

Daca vrei sa vezi durere pura, grimase, dinti inclestati, toate combinate cu o vointa de fier trebuie sa mergi macar si ca spectator la un concurs Ironman. Pe caldura aia de 45 de grade toti participantii erau transfigurati, se murea de cald pe fiecare km, dar nimeni nu isi dorea sa incheie lupta inainte sa ajunga la linia de finish. Inca un pumn de gheata in trisuit, inca un pahar de cola si inca un km. 3800 m de inot, 180 de km pe bicicleta, 42 de km de alergare, de lupta cu soarele si mai ales cu gandurile proprii, despre asta a fost XMAN Romania 2016. Despre asta este un Ironman in general, intotdeauna efortul trece cu mult de planul fizic, iar psihicul este cel care dicteaza pentru ore bune.

Anul acesta am ales proba de Ironman 70.3, Half Ironman adica, nu ma intrebati cat de greu mi-a fost sa ma decid si cate "de ce"-uri mi-au fost adresate. Desi eu incepeam la ora 9, sambata de dimineata la 6 eram pe malul lacului alaturi de prietenii care se pregateau sa ia startul la full si am inceput sa regret ca nu am ales din nou tortul cel mare. 8 ore mai tarziu, dupa ce soarele ma incinsese mai tare decat o facuse vreodata, privindu-i pe "colegii" care continuau sa alerge tura dupa tura m-am gandit ca uneori iau si decizii inteligente :), desi nu caldura a fost motivul pentru alegerea facuta.


14 iunie 2016

Stresul trece, Dacu' sprinteaza @Triatlon No Stress Callatis

Dupa dusul rece de la Fara Asfalt cautam sa imi repar moralul zdruncinat din toate incheieturile si sa il aduc la un nivel de plutire care sa imi dea pace. La inceputul saptamanii aflu ca Triatlon Buftea se amana asa ca nu stau pe ganduri si fac plata la No Stress Callatis. Ce sa fac daca am prieteni care nu ma lasa sa stau acasa :)) In plus am sansa sa nu rup firul concursurilor si sa ajung la al saselea in sase saptamani, hai ca asta-i buna. Pentru mine acesta este un triatlon nou, nu am mai fost la Venus deci vad si un loc nou, ce pot sa imi doresc mai mult, sunt in targetul pe care mi l-am propus, acela de a inlocui rutina cu chestii misto.

Ajungem tarziu vineri seara la Venus, ne invartim pe stradute, gasim intr-un final hotelul cu pricina si ne ridicam kiturile. Cand noi eram inca pe autostrada Facebook-ul vuia de poze cu valuri si multi spuneau ca nu prea e de inotat daca marea nu se potoleste. Mihai Preda, sefu' :)), ne spune ca la noapte va fi furtuna pe mare si ca vom vedea maine care sunt conditiile, deocamdata sa nu ne gandim la duatlon si sa asteptam. Punem cortul in campingul din Jupiter, ascultam la radio finalul meciului Romaniei cu Franta si ne ducem la culcare ca deja e tarziu.

7 iunie 2016

Fără înot şi fără finish la Triatlon Fără Asfalt

Au trecut aproape 4 ani de cand particip la concursuri sportive, povestea asta frumoasa a inceput odata cu ideea de a face un maraton la MIB 2012. De vreun an si jumatate a aparut la orizont si triatlonul, odata cu Tulcea 2014. Majoritatea curselor au mers bine, m-am pregatit pentru ele, dar au fost si cateva in care nu m-am simtit stralucit din diverse motive, la Roma a fost cel mai greu. Uite ca a venit si momentul pentru un DNF (did not finish), unul la care nu m-as fi gandit. Din pacate la Fara Asfalt nu am reusit sa ajung la finish pentru ca triatlonul meu s-a terminat inca inainte de a incepe cu adevarat.

Dar sa o luam cu inceputul. Ajungem vineri dupa-amiaza in 2 Mai, mancam si mergem pe plaja sa vedem cum stau lucrurile. Marea era destul de linistita, ne luam kiturile si ne mai invartim pe acolo observand cum vine furtuna, dar si cum trece si ne ocoleste. Aflam ca in Vama Veche plouase cu galeata si ca pe autostrada cei care au venit mai spre seara au prins vijelie mare. Marea parca s-a mai agitat putin insa valurile erau suficient de mici cat sa nu ne dea batai de cap.

1 iunie 2016

Extreme Movie Night! Povestiri cu ultramaratonisti

Acum ceva timp am primit o invitatie la un eveniment unde trei baieti cucuieti isi prezentau ispravile. Lumea i-ar putea considera extremisti insa ei par destul de normali la o prima vedere :). Este vorba de Andrei Gligor, Andrei Rosu si Vlad Tanase, participanti la Marathon de Sables, respectiv la 6663 Arctic Ultramarathon. EXTREME Movie Night!, caci asa s-a numit conferinta, a fost gazduit de Clinica Eliade, unul dintre partenerii acestor proiecte.

De ce m-am dus? Pai in primul rand pentru ca imi face placere sa stau de vorba cu astfel de oameni, mai schimbam pareri si ne mai vin idei, mai discutam si noi caci la alergari nu prea avem loc de gafaieli si sprinturi :) In plus aveam cateva intrebari si curiozitati despre cum e sa petreci cateva zile, non-stop, in conditii extreme, uneori am si eu ganduri de ultra si poate reusesc sa mi le infranez astfel. Ce sa va zic, baietii astia sunt plecati bine de acasa, si nu numai in sensul ca au calatorit vreme de mai multe zile/saptamani departe de casa pentru a-si satisface "pofta de durere".


Pe langa latura sportiva si de provocare personala, cei trei baieti au dorit si atragerea atentiei asupra problemei incalzirii globale, aspect care ne priveste pe noi toti si la care contribuim fiecare, atat constrctiv cat si distructiv. Proiectul lor s-a numit "Aleg sa impaduresc" si a fost initiat de catre Viitor Plus. Campania "Aleg sa impaduresc!" işi propune sa fie o chemare la acţiune pentru ca hobby-urile şi pasiunile oamenilor sa se tranforme in cai pentru a impaduri, astfel incat sudul ţarii sa nu ajunga la extreme climatice. Aleg sa impaduresc! a inceput in 2014, cu o campanie online ce folosea o serie de ilustraţii sub titlul de Dune de padure. Campania a plecat de la alergarea lui Andrei Gligor la Marathon de Sables din 2015. in urma campaniei am informat peste 25.000 de persoane despre riscul deşertificarii sudului ţarii şi am plantat şi ingrijit in Padurea copiilor echivalentul a 2.000 m2 de padure.

Pentru mai multe aventura puteti vizita blogurile celor trei, atentie ca e posibil sa va molipsiti :))

Andrei Gligor: Highway to hell or stairway to heaven?
Povestea ultramaratonului de la Cercul Polar. Varianta lui Andrei Rosu
Vlad Tănase: 6633. Prima parte

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

31 mai 2016

Triatlon fără stres la No Stress Mogoşoaia

Ma batea de o vreme gandul sa incerc si un triatlon offroad ca parca mi s-a cam luat de atata sosea. Daca trail runningul e mai spectaculos ca peisaj decat alergatul in oras banuiesc ca si la triatlon trebuie sa fie interesant. Si cel mai la indemana era Triatlon No Stress Mogosoaia, la o aruncatura de bat de Bucuresti.

Asadar a sosit momentul ca Gigel sa intre in scena si sa se "afirme" intr-un concurs, ca sa nu ii fie ciuda ca il las mereu acasa in defavoarea lui Mutzi. I-am luat incaltari noi, ca sa fie si el mai chipes, si tare bine i-au prins aceste cauciucuri, cu slick-urile de oras cred ca as fi gustat putin din tarana mogosoiana, observasem eu ca nici pe asfalt nu prea au aderenta la frane mai violente.

Sambata de dimineata aveam asa o pofta de triatlonit, nu mai plecasem demult cu juma' de casa dupa mine. Ne asezam meticulos echipamentul in zona de tranzitie si asistam la sedinta tehnica din care bineinteles ca nu inteleg nimic, habar nu avusesem ca trebuie sa alergam 6 ture :)) Mai sunt vreo 15 minute si ma apuc sa imbrac costumul de neopren, il trag bine pe la toate incheieturile, cred ca niciodata nu l-am potrivit atat de frumos. Mor de cald, soarele arde puternic si simt cum ma topesc, oare focile de la gradina zoo cum rezista? Hai, in lac cu noi! Apa e calduta, inteleg ca trebuie sa inotam pana la a doua baliza si inapoi, baliza care nici nu se vede de aici. Inot putin de incalzire si sunt gata.


23 mai 2016

90 de minute de suferinta, plus inca un tur

Merg cu bicicleta de ani buni si consider ca nu mai sunt un incepator in acest domeniu. Totusi un concurs de ciclism nu am facut pana acum, iar ideea participarii la Road Grand Tour mi-a suras, parca ar fi fost ceva nou desi pana la urma tot bicicleta este. Stiam eu ca acesti ciclisti merg tare, foarte tare si ca stau in pluton ceea ce noi nu prea facem, de cele mai multe ori evitand sa ma tin in roata cuiva pentru a despica singur aerul/vantul, deh, la triatlon mersul la trena este interzis asa ca ne antrenam pentru asta.

Road Grand Tour este un concurs dezvoltat de Alex Ciocan pe modelul evenimentelor de afara, este exact ceea ce lipsea din peisajul ciclist autohton. Sunt curse exclusiv de sosea, fie de viteza pe o bucla ce se parcurge de mai multe ori, fie cu catarari ucigatoare. Anul acesta pentru una din etape a fost ales oraselul Mioveni, adica la mine in Arges acolo, numai bine pentru un debut in ale ciclismului.

20 mai 2016

Business pe Bicicleta - 24 mai 2016: sute de biciclisti pedaleaza la costum pe arterele principale ale Bucurestiului!

Junior Chamber International (JCI) Bucuresti anunta lansarea Business pe Bicicleta 2016, editia de primavara, ce promoveaza utilizarea bicicletei ca mijloc de transport la birou si la intalnirile de afaceri.

Sute de iubitori de biciclete isi dau intalnire de doua ori pe an la Business pe Bicicleta (primavara si toamna) pentru a pedala impreuna pe un traseu prestabilit si a atrage atentia asupra unui obicei urban exemplar, care ne face pe toti mai sanatosi, duce la decongestionarea traficului si, cel mai probabil, ne imprieteneste si ne relaxeaza.

Astfel, iubitorii de biciclete isi dau intalnire marti, 24 mai, de la ora 18.30, in Parcul Tineretului, sub sloganul Get a suit & Ride a Bike. De aici vor pleca la ora 19.30, pedaland in grup,  pe arterele principale ale Capitalei, pe urmatorul traseu, ce are ca punct final cafeneaua Tete a Tete, din parcul Herastrau: Parc Tineretului - Bd. Dimitrie Cantemir - Bd. Unirii - Bd Libertatii - Bd. Natiunile Unite - Str B. P. Hasdeu - Str. Vasile Parvan - Str. Berzei - Str. Buzesti - Piata Victoriei - Bd. Aviatorilor - Piata Charles de Gaulle - Piata Arcul de Triumf - Terasa Tete a Tete, Parcul Herastrau.


Terasa Tete a Tete din Herastrau va fi gazda pentru o sesiune de speech-uri, networking si multe concursuri cu premii surpriza! Invitatii speciali ai evenimentului, care vor povesti despre experienta lor personala cu bicicleta in trafic dar si de ce prefera acest mijloc de deplasare si cum i-a schimbat acest obicei sunt: subsecretarul de stat pe Sport din Ministerul Tineretului si Sportului, domnul Augustin Ioan si Mihai Baractaru, primul triatlonist roman calificat la Campionatul Mondial Ironman Kona.

Detalii suplimentare gasiti si pe pagina de eveniment de pe Facebook.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner