9 iunie 2017

Vreți să înotați în lacul IOR? După aceea vom pedala și alerga

Nu știu alții cum sunt, dar eu de multe ori când alerg prin Parcul IOR (Alexandru Ioan Cuza), mai ales când e foarte cald afară, mă gândesc că tare ar merge și o baie, un înot așa de răcorire ca să mă pot da mare apoi ca am traversat IOR-ul :)) Nu cred că am văzut semne cu scăldatul/înotatul interzis, dar nici nu mi-a venit să intru, gândindu-mă că voi fi pescuit rapid de paznici.

Eh bine, zvonuri erau, era chiar și în calendarul Federației Române de Triatlon, acum e certitudine. În perioada 11-13 august aici va avea loc primul triatlon din București, Confruntarea Titanilor, ce va fi și Campionatul Național de Triatlon.


TITANS TRIATHLON este denumirea sub care Bucharest Sport Club, în parteneriat cu Federația Română de Triatlon, organizează, în premieră la București, în perioada 11-13 august 2017, Campionatul Național de Triatlon și Aquatlon, pe distanțe sprint și supersprint.

Competiția se va desfășura în interiorul și în jurul Parcului Alexandru Ioan Cuza, cunoscut ca IOR, în zone special amenajate pentru un eveniment de asemenea anvergură.

Proba de înot se va desfășura într-o zona a lacului din parc. Proba de ciclism se va desfășura pe traseul: str. Liviu Rebreanu (de la intersecția cu str. Câmpia Libertății până la intersecția cu Bdul. Nicolae Grigorescu) - Bdul. Nicolae Grigorescu (de la intersecția cu str. Liviu Rebreanu până la intersecția cu str. Lunca Bradului). Proba de alergare se va desfășura pe aleile parcului, pe un traseu dedicat.

Programul competiției:


  • Vineri, 11 AUGUST 2017 - CAMPIONATUL NAȚIONAL DE AQUATLON – COPII, CADETI, JUNIORI, AMATORI AGE GROUP
  • Sâmbătă, 12 AUGUST 2017 - CAMPIONATUL NAȚIONAL DE TRIATLON - COPII ȘI CADEȚI
  • Duminică, 13 AUGUST 2017 - CAMPIONATUL NAȚIONAL DE TRIATLON - JUNIORI, ELITE, AMATORI AGE GROUP ȘI ȘTAFETE

Probe și categorii





Înscrierile se deschid pe 20 iunie, pe site-ul competiției, www.titanstriathlon.ro. Până atunci putem da like paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate detaliile.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

Cu bicicleta la sud de Vama Veche, pe litoralul bulgăresc. Shabla, Tyulenovo și o rezervație superbă

Intro

Dacă tot ni s-au dat zile libere nu e de stat acasă! 1 iunie legat cu weekendul și cu lumea de Rusalii a fost ocazia numai bună de inaugurat marea pe anul acesta că a venit vara, greu, dar a venit. Încărcați cu pisic și biciclete am "debarcat" pe malul mării, la 2 mai, la timp pentru a ne alătura oamenilor de la Seven Club și a parcurge traseul de la Fără Asfalt, căci e acel weekend al anului când masa de sportivi triatloniști se mută la mare pentru a participa la unul din cele mai frumoase evenimente de profil. Mergem la ritm domol cu pauze multe cauzate de probleme tehnice, se fac pene și sar lanțuri, e clar că se anunță un concurs interesant.

Vineri e soare, dar ceva vânt, așa că după înotul matinal în mare o pornim cu mașina către Balcic, cu escală de prânz la Dalboka că mai trebuie să și mâncăm. Tura de bicicletă mai poate fi amânată puțin că-s zile multe și bine am făcut, n-am murit nici de cald și nici n-am pedalat împotriva naturii.

Sâmbătă e concursul. Eu decisesem că nu am chef să particip, parcă intenționat îmi trimisesem neoprenul la plimbare, iar Irina nu se bagă nici ea. Și tare frumos a fost pe margine, nu e ușor nici să bați din palme preț de 2-3 ore. Plus că demult îmi doream să văd un concurs ca spectator, să observ reacțiile participanților.  Soare, mare, bere, transpirație, eforturi, emoții, a fost frumos și în concurs, dar și pe margine.

Duminică a venit vremea turei de bicicletă și despre asta voiam să scriu în principal în acest articol, așa ca să o documentez puțin și să servească drept inspirație celor care vor dori să o parcurgă.


22 mai 2017

Alergător cu viteză limitată. Pacemaker la Semimaraton București

De prin 2012 tot alerg la Semimaratonul si Maratonul din Bucuresti. A fost ba primul meu maraton, ba primul semi, primul semi sub 2 ore, primul maraton sub 4, alt personal best la semi si tot asa, am incercat mereu sa gasesc o provocare pentru a fi motivat sa alerg an de an pe acest traseu. Anul acesta nu eram prea in forma ca sa bat vreun record personal si nici nu aveam chef sa trag aiurea dupa cai verzi pe pereti. Din fericire am vazut anuntul ca se cauta pacemakeri si am apasat negresit butonul de inscriere, imediat dupa ce am terminat semimaratonul de la Cluj, ca sa stiu care imi sunt puterile.

Am avut norocul sa fie selectat asa ca iata-ma in echipa de pacemakeri pentru timpul de doua ore. Intre timp a fost Ecomaraton Moeciu (despre care nu am apucat sa povestesc in scris) urmat de o febra musculara devenita deja obisnuinta dupa acest maraton, dar vineri eram fresh.

25 aprilie 2017

Semimaraton à la Cluj

Am plecat de cu dimineata si am stat intepeniti in masina pret de vreo 9 ore, dar iata-ne ajunsi la Cluj. Aaaa.... nu! Asa cred ca incepea povestea din 2013, pe vremea cand nici nu te gandeai ca se poate ajunge si altfel in centrul Ardealului. Acum am ales WizzAir si o oferta care nu se merita ratata, avionul a decolat, nici nu apuci sa bei niste apa ca esti anuntat ca ne pregatim de aterizare. Ieftin si bun!

La Cluj un frig de crapau pietrele, noi imbracati mai sumar am umblat din carciuma in carciuma in cautare de caldura. In plus am gasit si specialitatea locala, varza à la Cluj, nu mai mancasem deee... multa vreme. Luam cazarea in primire, ultra central cum ii zicea si titlul de pe Booking, cu o firma de cafenea deasupra si un pat pus langa un bar si vedere panoramica inspre strada. Da, era o fosta cafenea unde se adaugase un pat. Ne-am gandit de vreo doua ori ca daca fierbe un ibric de cafea si deschidem larg usa ne-am putea lansa intr-o afacere. In fine, cu timpul ne-am obisnuit cu ideea, se pare ca asta am rezervat, dar nu am cascat bine ochii la momentul acela.

28 februarie 2017

Piatra Craiului vazuta de la Cabana Valea lui Ivan

Hai ca aproape s-a dus si iarna asta, au aparut ghioceii (mai intai pe la gurile de metrou) si parca ar mai fi mers o iesire la iarna inainte sa rasara si toporasii. Se da sfoara in tara cu directia Cabana Garofita. Lumea e receptiva, curg emailurile, suntem deja 12 si inca unii nu au raspuns. Sunam la cabana si aflam la locurile disponibile sunt mai putine decat numarul de doritori asa ca ne reorientam si schimba planul pentru Cabana Valea lui Ivan care e tot in acea zona. Grupul a crescut, apoi s-a mai micsorat, dar tot am ramas suficienti temerari dornici de zapada.

Asa ca sambata de dimineata la punem rucsacii in masina si o pornim catre locul cu pricina. Lasam ploaia din Bucuresti pentru o autostrada care se lumina pe masura ce ne apropiam de Pitesti, il luam si pe Mihai si la Campulung deja era soare. Ce norocosi suntem, de bucurie facem o oprire la Patiseria Iepurasul ca asa-i traditia, este unul din obiectivele majore din Campulung; daca nu ati gustat merdenelele cu branza si eclerele merita sa faceti o escala cand sunteti prin zona.

Ajungem in Rucar, facem stanga spre Satic si infruntam ceva noroi, Dacia Sprintena va trebui din nou spalata, ce-i mai place! La hidrocentrala se face dreapta si am ajuns la bifurcatia de Garofita si Valea lui Ivan la fix, Ionut si a doua treime a grupului tocmai isi parcasera masina si o luasera la pas in sus. Ne consfatuim, stam putin de vorba, drumul parea accesibil asa ca eu ii dau in sus ca mi-era cam lene sa indesam in rucsac toate merindele si lucrurile imprastiate prin masina. De fapt mi-a si placut sa fac putin offroad.


Evident ca ajung primul :)) Sunt intampinat de domnul cabanier care ma pofteste inauntru la caldurica, avem vreo 30 de minute la dispozitie ca sa aflu legenda cabanei de la inceputuri pana in prezent. Mai nou se numeste Cabana Dragos Bajan, puteti sa rezervati la numarul de telefon gasit pe internet, are 26 de locuri si 2 bai, si trebuie sa o rezervati integral, spre deosebire de alte cabane clasice de munte. Ajunge si a doua parte a grupului (eu fiind prima :)) si ne alegem cate o camera, suntem 12 si avem 26 de locuri la dispozitie asa ca-i loc berechet.

E deja pranz si in fata ni se inalta creasta Pietrei Craiului, iar "peste gard" Iezerul, Papusa, Fagarasul si o tara intreaga. Uite ca au sosit si ultimii drumeti, se mai baga o tura de mancat si pe la ora 13 pornim pe traseu ca ne-a ajuns atata stat.

O luam in sus prin padure si intampinam rapid prima si singura dificultate a turei: ghetusul. Zapada e micuta si in topire, motiv din cauza caruia pe multe portiuni suprafata e alunecoasa. Ajungem la Crucea Ganicerului si facem putin dreapta indreptandu-ne spre Cerdacul Stancului si mai apoi spre Marele Grohotis pe unde zabovim vreo ora la poze si incarcare cu vitamina D. Intre timp ne pricopsiseram si cu doi catei zglobii care ne-au urmat pana a doua zi cand am plecat catre casa.





Pentru ca venea seara am inceput coborarea pe traseul ce duce spre Cabana Garofita. Valeu si valeleu, am patinat bine de tot, ne-am mai dus si pe fund, ne-am proptit si in cate un copac si au inceput sa ne mai lase puterile. Nimic periculos, doar o coborare prin padure mai dificila decat ne-am fi asteptat. Ajungem din nou la Crucea Granicerului si dupa alta jumatate de ora suntem la cabana. In total putin peste 5 ore de miscare si aer curat, numai bine cat sa intre masa de seara si un paharel de.. vorba :)


A doua zi ne decidem ca o leneveala cu fata la Iezer si cu ochii in soare este mai buna decat o tura de patinaj asa ca ne invartim prin proximitatea cabanei si mai stam la povesti. Dupa pranz ne pornim catre casa, facem o escala la Campulung la binecunoscuta locatie dupa care ne indreptam catre casa ca i se lungisera urechile pisicutei de asteptare intre patru pereti.

Daca aveti intentia sa mergeti prin zona  eu va recomand cu incredere Cabana Dragos Bajan, locul este foarte frumos si zona este tare linistita, iar creasta Piatrei Craiului e chiar in gradina din spate.


Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

30 ianuarie 2017

(M-)au alergat Dacii Sprinteni, la Gerar

Daca e ianuarie este inevitabil Semimaraton Gerar. Ajuns deja la a 7-a editie, concursul acesta ne scoate din hibernare si ne pune la ars grasimile acumulate in pauza dintre sezoane si mai ales in perioada sarbatorilor. Daca nu ar fi Gerar e posibil ca primavara sa ne gaseasca tot la gura sobei, cu cozonacii si vinul fiert pe masa, asteptand topirea zapezilor. Eh, glumesc, nici chiar asa! Gerarul este acel declic care iti da batai de cap, te scoate din starea de leneveala si te trimite in parc. Asa ca imediat ce trece si Anul Nou suflarea de alergatori amatori se pune pe treaba, mai mult sau mai putin, cu gandul de a intra in forma si  scoate un rezultat frumos la inceput de an (sau macar de a nu trage echipa in jos). Dar ce faci cand toata echipa e nepregatita? Paaaiii... stai linistit, daca ei nu se antreneaza eu de ce sa ma obosesc, cat de tare ar putea sa ma faca sa gafai? Asa gandea Dacu', linistindu-se de fiecare data cand mai schimba cate o vorba cu coechipierii BuriDac si Micul Dac.

Din decembrie am inceput sa invart roata pe hometrainer si asta imi asigura o stare de confort, totusi fac ceva sport :) Au venit zapezi mari urmate de zile foarte geroase, cum sa iesi la alergat pe vremea asta?! Si mai invart o data roata ca sa imi satisfac pofta de endorfine si sa transpir suficient cat sa nu am mustrari de constiinta. Zilele trec, intram in saptamana cursei, panica! Baaai, dar eu nu alerg? De cand nu am mai alergat? Nu mi-e greu sa fac socoteala ultimelor luni, de la Maraton Atena nu am decat 2 alergari, pffff. Marti de dimineata ma incalzesc putin plimband aspiratorul prin casa si endorfinele generate ma trimit direct in IOR. Wooow, ce frumos e sa alergi, ia uite ce bine arata parcul, lacul e inghetat, aleile sunt curatate si surprinzator mai pot sa alerg si chiar imi place. Aceleasi reprosuri vesnice, "de ce naiba nu ai fi mai alergat ca ia uite ce bine e!". Adun 10 km la ritm bunicel, surprinzator. Gata, sunt pregatit! Urmeaza o febra musculara serioasa, urmare a ultimelor luni de "antrenament", care imi trece la timp.

Noutatea de anul acesta este ca se va alerga noaptea. Startul nostru, fiind echipa de baieti, este la ora 16:00, deci vom prinde si ceva lumina naturala. Cealalta noutate este ca BuriDac cedeaza inainte de start, fortat de o glezna care nu ii dadea pace de ceva vreme. Oups... se cauta dac! Analizam 2-3 CV-uri si il alegem pe Alex Ionescu, cel mai viteaz si mai hotarat dintre dacii aspiranti. Deci avem echipa si cred ca vom avea si un portdrapel, un alergator care sa ne duca spre victorie, am vazut eu pe Facebook ca Alex are ceva alergari in picioare.

3..2..1.. START

Imbracam tunicile dacice, punem chipiurile pe cap si ne pregatim de start. Afara e caldut, vreo 5 grade cu plus, numai bine de alergat. Si ne-am pornit, aleile Politehnicii se umplu de alergatori. Nu avem un obiectiv, la inceput zicem sa alergam cu 6 min/km ceea ce totusi ni se pare prea incet si plecam repejor. O vreme tinem langa Emil si Alex Stratulat, nu mai gustasem demult glumele lor, dupa care ne punem pe depasit. Voluntarii ne recunosc dupa echipamentul deja consacrat si ne indeamna la lupta, noi ii luam in serios.




Alergam binisor, deja suntem pe tura a doua si Octy isi aminteste ca a uitat sa isi securizeze pieptul cu armura specifica alergatorilor, aoleu!, nici eu! Dupa jumatatea cursei au inceput sa se vada si consecintele, ori romanii aia ne-au atacat miseleste, ori era de la lipsa leucoplastului. Ce-i drept pozele sunt spectaculoase :) Oprim la realimentare dupa 10 km si ne lasam greu dusi de la masa aceea cu bunatati. Daca antrenament nu avem macar cu energie sa ne incarcam. Pe tura a 4-a ne gandim ca mai avem doua, una de sacrificiu si "pe ultima sa o alergam tare", zice Alex. Haha, cred ca e o gluma, eu deja imi simt picioarele incordate.


La fiecare trecere prin zona de finish acceleram, muzica si fotografii ne dau un imbold. Alex sta cu ochii pe ceas, macar sa nu sarim de 5:30 min/km, cica mai avem de recuperat cateva secunde. Socotelile acestea ne prind bine caci nu ne culcam pe o ureche, ne tot depasim cu vreo doua echipe, mai batem o data palma cu voluntarii si intram pe ultima tura.

Alex nu glumea, imediat ce trecem de urcarea aceea accelereaza si ne trage dupa el tot tinandu-ne de vorba. Nu ne lasam mai prejos, formam trenuletul dacic si prindem din urma 3-4 echipe. Treaba merge unsa... aaa... hai mai e mult? Nu gafai, dar picioarele se incordeaza puternic, sper sa ma mai dau jos din pat maine :)) Aleile Politehnicii se cufundasera in intuneric, temperatura scazuse cu cateva grade, iar noi ne indreptam spre finish. Intre timp se daduse si al doilea start. Intoarcem in capatul aleii dinspre Regie, il salutam pe pinguinul Bogdan si suntem in linie dreapta catre finish. Eu de obicei nu prea sprintez la finalurile curselor, ce rost mai are, dar acum nu am incotro. Si parca imi place, trag de brate si arunc picioarele in fata, inca putin... hai, hai.... si gata, am terminat! Printre gafaieli apuc sa pun pauza la ceas, 1:59:59, haha, hai ca nu e rau, e sub doua ore :)


Ne tragem putin sufletul si mergem sa ne schimbam. Buri ne intampina si ne da si premiul, cate un magnet proaspat printat cu echipa dacica. De acum suntem 4 daci aspiranti la echipa pentru Gerar, ma gandesc ca la anul sa dam concurs ca sa stabilim cine va fi "rezerva", asta asa, ca sa avem o motivatie in plus :)


Photos by "Miscarea face bine"
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

19 ianuarie 2017

Trasee noi de bicicletă și de alergare la XMAN, Ironman de România

Mai sunt cateva cateva zile pana marti cand vor mai ramane 20 de saptamani pana la Oradea. Si ce?!
20 de saptamani tine programul de antrenament pe care il voi urma din nou pentru a intra in forma si a termina cu succes concursul, pentru a slefui fierul si a deveni din nou om de fier, Ironman mai pe intelesul tuturor.

Anul acesta concursul are loc mai devreme cu doua saptamani ca de obicei, pe 10 iunie la ora 6 vom fi in zona de tranzitie facand ultimele pregatiri pentru start. As zice ca e mai bine din mai multe puncte de vedere, cele mai importante fiind posibilitatea de a evita canicula maxima, in 2016 a fost horror, noroc ca eu am fost la Half si am scapat destul de usor, si al doilea ca este la inceputul sezonului de triatlon din Romania, si vom putea apoi sa mergem linistiti si la alte concursuri daca ne mai tin bateriile :)

O alta noutate este traseul. Asa cum aflasem de anul trecut, traseul de bicicleta s-a schimbat. Vor fi 5 ture de cate 28 de km la full cu 180 m diferenta de nivel fiecare, plus doua portiuni de intrare si iesire din bucla. In total 180 de km cu 1120 m diferenta pozitiva de nivel.


O alta noutate este la alergare unde nu ne vom mai invarti de 38 de ori in parc. Vor fi 20 de ture de 2 km fiecare cu 0 diferenta de nivel, de-a lungul Crisului Repede. Vom vedea daca va fi mai bine, e posibil sa ni se faca dor de umbra partiala din parc si de tasnitoarea aceea unde ne mai racoream :)


Inscrierile sunt deschise pe http://www.xmanromania.ro. Ne vedem la Oradea!

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

9 ianuarie 2017

Zwift sau cum sa pedalam "virtual"

Este iarna, afara e frig bine si chiar daca din cand in cand reusim sa mai dam cate o tura cu bicicleta pe afara parca ne e cam teama, cel putin mie, de portiuni cu gheata. Asa ca pentru iarna hometrainerul sau mersul la sala, la spinning, sunt cele mai bune si eficiente optiuni.

Eu la sala nu prea ajung, adica deloc, dar am acasa un minunat hometrainer care a fost cam abandonat in ultimele luni, il folosesc numai iarna ca in rest e prea frumos afara ca sa pedalez cu ochii la pereti. Ma rog, nu chiar la pereti ci la un televizor pe care ruleaza ba un film (aici ma cam ia somnul), ba un clip de pe youtube cu ceva "Ironman Kona", ba Eurosport daca e ceva interesant, de obicei schi. Dar mai exista si Zwift, si aici ar putea incepe distractia.


Am tot zis ca imi voi instalat aplicatia asta minune insa lipsa unor senzori m-a facut sa tot aman. Asta pana cand m-a auzit Mos Craciun si a actinat rapid, ca asa e modul, lasand sub brad o minunata pereche de senzori de cadenta si viteza de la Garmin. Am aflat eu ca mosul a trecut pe la SportGuru si a gasit cadoul potrivit. Pe langa acesti senzori care se monteaza pe bicicleta (cel de viteza pe butucul rotii spate si cel de cadenta pe bratul uneia dintre pedale) mai este nevoie de un senzor ANT+ care se conecteaza pe portul USB al calculatorului si preia datele de la senzori (un exemplu aici, eu il aveam de la un ceas Garmin FR405).  Nu mai ramane decat un pas: descarcarea aplicatiei Zwift, crearea unui cont si urcatul pe bicicleta :)

Zwift este asemanator unui joc cu masini, de exemplu, numai ca este cu biciclete, iar pe una dintre ele sunt chiar eu. In functie de cat de tare pedalez viteza imi creste, ma intrec cu alti participanti, cu totii ruland pe un traseu frumos, prin multi sau pe malul marii. Parca e mai fain decat pedalatul cu ochii la un film, te prinde si nici nu simti cand trece o ora. In plus pe ecran ai afisati toti parametrii: viteza, cadenta, puterea dezvoltata, etc. Si inca ceva: exista antrenamente predefinite, cu intervale de x minute in care trebuie sa tii o putere de n wati, dupa care vine un interval de revenire si tot asa; aceste antrenamente te tin in  priza, nu te lasa sa "adormi", sparg monotonia si in final iti imbunatatesc conditia fizica.

Primele 7 zile sunt gratuite, dupa aceea abonamentul costa 10$/luna. In concluzie nu se va pune praful pe bicicleta (pe una dintre ele :)) nici iarna asta. Spor la pedalat, ride on!

photo source: zwift.com
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

29 noiembrie 2016

Triatlon, punct și de la capăt. Program competițional 2017

Vineri seara a avut loc Gala Triatlonului Romanesc, eveniment ce a devenit o traditie la final de sezon. O ocazie buna sa ne mai intalnim, sa mancam un piscot si sa discutam despre ce a fost anul acesta si despre ce va urma pentru fiecare in anul ce va veni, realizari, planuri personale, povestiri. Evenimentul a avul loc in cladirea Comitetului Olimpic Roman si a adus laolalta atat sportivi amatori, cat si profesionisti.

Dupa putina socializare s-au decernat premiile pentru cei mai buni sportivi ai anului si s-a prezentat calendarul pentru anul 2017, unul plin de surprize si cu foarte multe concursuri.


Sportivii anului:

- Sportivul anului 2016 - Ciprian Balanescu
- Sportiva anului 2016 - Antoanela Manac
- Sportivul tanar al anului 2016 - Erick Rogoz
- Premiul "Vasile Roatis" decernat unui sportiv amator care este un exemplu de comportament pentru comunitatea triatlonistilor - Cornelia Stoe

Calendar competitional 2017

Noutatile nu sunt deloc putine. 
- vom avea curse cotate ca "premium" unde punctajul acordat primilor clasati va fi mai mare decat la celalalte curse. 
- Multe curse noi: TriChallenge Constanta care va avea si proba pe distante Half Ironman, 
- Foarte multe concursuri de Cross Triathlon, multe nou-intrate in circuitul Federatiei
- Vom avea un campionat de Half Ironman cu 4 concursuri
- Vom avea Campionatul National de Triatlon la Bucuresti, sunt curios unde se va inota :)
- A disparut din schema Triathlon Brasov, ramane sa vedem daca va reaparea

Romanian Triathlon Series (triatlon sosea)

  1. NoStress Callatis - 17 iunie (Premium)
  2. TriChallenge Constanta - 24 iunie 
  3. Pegas Triathlon Buftea - 22 iulie 
  4. Campionatul National de Triatlon Bucuresti - 12-14 august
  5. Endurance Triathlon Belis - 26 august (Premium)
  6. Delta Triathlon Tulcea - 3 septembrie (Premium)
  7. Triathlon Challenge Mamaia - 17 septembrie (Premium)
  8. Transfier - 9 septembrie

Cross Triathlon Series (triatlon offroad)

  1. NoStress Mogosoaia - 27 mai (Premium)
  2. Fara Asfalt la Mare - 3 iunie (Premium)
  3. XSalt Sf. Ana - 8 iulie (Premium)
  4. Triatlon Tarnita - 22 iulie (Premium)
  5. Transilvania Cross Festival Targu-Mures - 27 iulie
  6. Triatlon Colibita - 5 august (Premium)
  7. Fara Asfalt la Munte - 19 august
  8. Haromszek Triathlon - 27 august (Premium)

Romanian Half Ironman Series 

  1. XMAN Oradea - 9-10 iunie
  2. TriChallenge Constanta - 24 iunie
  3. Endurance Triathlon Belis - 26 august
  4. Transfier - 9 septembrie
Dupa cum vedeti sunt foarte multe curse, mie personal mi se pare greu sa ajung la toate, nici nu vad de ce as face asta. Asa ca haideti sa ne alegem, mai avem cateva luni de gandire :) 

Photo by Cosmin Rogoveanu
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

21 noiembrie 2016

Pe urmele lui Philippides, la Maratonul Autentic Atena

Nu stiti cine e Philippides? Daca cititi acest blog cu siguranta ca ati alergat pana acum un maraton ori stiti ce inseamna acest cuvant foarte folosit in zilele noastre in diverse contexte mai mult sau mai putin legate de definitia corecta. Pe scurt, domnul amintit in titlu este cel care acum 2500 de ani a parcurs distanta de 40 de km dintre Marathon (o localitate greceasca) si Atena pentru a anunta victoria grecilor in fata persanilor. Din pacate aceasta a fost si ultima lui "cursa", oboseala acumulata doborandu-l definitiv, deh atunci nu existau adidasi speciali pentru pronatia sa, nici geluri, nici batoane sau alte porcarii moderne. Probabil impresionati de efortul bietului soldat oamenii creat o proba sportiva de alergare pe distanta de 40 de km care a primit inspiratul nume de "Marathon". Si daca distanta aceasta n-ar fi fost suficienta pentru un om normal, Regina Alexandra a Marii Britanii a mai adaugat in anul 1908 inca 2,195 km atunci cand a dorit ca startul maratonului din Londra sa se dea de sub balconul castelului si cursa sa se termine in fata lojei regale de pe stadion.

Eh, dupa mai multe maratoane alergate, nici nu stiu cate, mi-am dorit sa ajung si la Atena, la Mecca alergarii, locul de unde a inceput toata nebunia. Am amanat un an, doi, trei, uite ca al patrulea a fost cu noroc. Intamplarea facea ca intr-o dupa-amiaza ne uitam noi asa pe net si zbang!, oferta la Ryanair, 50 eur, 2 persoane, dus-intors, asa ceva nu se rateaza. Intru repede pe site-ul concursului si observ cu placuta surprindere ca grecii au devenit mai prietenosi si au renuntat la taxa de 100 de EUR, introducand pachete de 30, 45 sau 90 de galbeni, in functie de ce iti doresti. Book-uim totul, hopa si pe myAsics si gata am plan sportiv pentru aceasta toamna care se va impotrivi lenei de la final de sezon.