Turul Pietre Craiului pe bicicleta

Dupa Cozia Bike Tour din vara, am tot planuit si cautat weekend-uri libere si cu vreme buna pentru o noua tura. Si uite ce a iesit:

http://www.bikemap.net/route/744536

Bikeri: Dragos (eu), Ionut, Madalina, Victor.
Transport: Dacia Logan si Peugeot 307
Punct de plecare: Dambovicioara



Iata ca a venit si tura mult visata, pentru unii chiar de ani de zile. Sambata de dimineata la ora 7 Victor era deja la bloc la mine. Am demontat bicicletele si le-am bagat in masina. Dupa un drum de o ora si ceva am ajuns la Dambovicioara; au sosit si Ionut cu Mada, am montat bicicletele si eram gata de pedalat. Mai trebuia doar sa ne punem manusile pentru ca era al naibii de frig, insa Victor tocmai a constat ca manusile nou cumparate ramasesera acasa la caldurica :)). Noroc cu manusile mele de backup.
Drumul a inceput cu o urcare nu prea mare dar suficienta cat sa ne incalzim, prin satul Ciocanu, pana la Sirnea.

Apoi a venit o coborare care ne-a placut cei drept, poate de aia am si gresit putin drumul si ne-am abatut de la traseu. Noroc cu gropile care au facut sa imi sara bidonul cu apa, a trebuit sa ma opresc ca sa il recuperez si asa am auzit si telefonul din rucsac....era Ionut care ne-a chemat la apel, la loc comanda. Am facut cale-ntoarsa pe la Valea cu Struti, si am continuat pe drumul cel bun. A urmat o coborare si ca dupa fiecare coborare vine si o urcare.

Sus in deal, la Casa Folea (e marcata pe harta) se face stanga si se continua drumul pana in satul Magura. De unde va incepe o coborare foarte frumoasa, cu serpentine pana la fantana lui Botorog, in Prapastiile Zarnestilor.

Odata ajunsi acolo ne-am imbracat ceva mai gros si am inceput sa urcam prin Prapastii cu directia Cabana Curmatura. O buna portiule din chei se poate face lejer pe bicicleta.

Prapastiile Zarnestilor

Am continuat urcarea pe drum prin padure, mai mult impins la biciclete decat pedalat. Pe la ora 18 am ajuns la cabana unde ne-a intampinat dulaul Saint-Bernard.

Pana aici au fost 27km, sarbatoriti cu ceai, vin fiert si o ciorba de fasole cu afumatura delicioasa  Pisica gigantica si-a facut din nou prezenta si ne-a ajutat sa terminam mancarea, drept multumire facandu-mi o prea frumoasa zgarietura pe mana.

A doua zi ne-am trezit pe la 6.30, am, profitat din plin si de ora de dormit in plus pentru ca tocmai s-a dat ceasul inapoi si am plecat pe la 8, dupa ce am servit cate o omleta si ceai.

Am facut poza la cabana si ne-am pregatit de plecare, urma cea mai frumoasa parte a excursiei, coborarea prin prapastii pana in Zarnesti. Eu am inceput bine, cu o micuta cazatura care m-a avertizat s-o las ceva mai moale; si in timp ce imi strangeam oasele de pe jos :)) si verificam daca bicla a patit ceva, vine si Madalina din spate care cade exact in acelasi loc =))

Coborarea a durat cam o ora si a constat in 9 km superbi.

Din Zarnesti am facut stanga pe un drum forestier pietruit in directia cabanei Plaiu Foii. Se poate merge integral pe bicicleta si sunt 12 km.

De la Plaiu Foii drumul continua inca 14 km pe marcaj banda rosie pana la cantonul silvic Rudarita tot pe biciclete, dar cu ceva pauze pentru ca desi drumul pare plat, este totusi putin in urcare plus ca era si plin de noroaie pe alocuri si te oboseste incet incet. Din pacate pe drum am intalnit destui copaci taiati si camioane cu lemne, ceea ce ne confirma inca o data ca in Romania se taie masiv padurile, chiar si din parcuri nationale.

De la Rudarita drumul se bifurca si facem stanga. Am mai mers 3 km pana cand am ajuns la poteca marcata cu cruce rosie de pe partea stanga ce urca prin padure; pauza de energizare, intense energy - Burn, inaintea celei mai grele etape din tur. Lepadam gecile, trecem raul si incepem sa urcam. Push-bike pe o panta foarte inclinata, printre frunze cazute ca deh doar e toamna, pret de vreo ora si jumate; mai un mar, mai un sendvis si gata suntem sus pe Curmatura Lerescu Mic 1450m unde am gasit si ceva zapada.

Facem putin stanga spre Curmatura Foii si gasim drumul de TAF, de aici se vede lacul de acumulare si barajul Pecineagu situat pe raul Dambovita. Este cel mai mare baraj de anrocamente din Romania si al treilea din Europa dupa cum ne-a spus chiar nenea care lucreaza acolo. Coboram de pe munte pana pe baraj pe un drum plin de noroaie dar frumos...pe unele portiuni este abrupt si se coboara pe langa bicicleta.

Lacul de acumulare Pecineagu

 De pe baraj se vede minunata creata Piatra Craiului, batuta de soarele dupa-amiezei. Facem cateva poze si incepem sa coboram, ne asteapta cireasa de pe tort, coborare continua 25 km de-a lungul Dambovitei.

Am ajuns in soseaua nationala Cimpulung-Brasov de unde facem putin stanga pana la Podul Dambovitei si mergem sa recuperam masinile...de fapt sa ne recupereze ele pe noi.
Am parcurs in total 90 km. Multumim bicicletelor si vremii care a tinut cu noi. :)