17 octombrie 2012

Canionul Șapte Scări, Piatra Mare

Data: 14 octombrie 2012
Locatia: Piatra Mare
Traseu: Dambu Morii, Sapte Scari (banda galbena, 1 ora). Parcurgere canion (30 de minute). Traseu triunghi albastru, Prapastiile Ursilor (1 ora). Coborare pe Drumul Familiar in Dambu Morii (45 de minute)

Dupa o incercare ratata de a merge in Piatra Craiului, amanata din cauza ploilor, am stat ca pe ghimpi ca totusi s-ar putea face ceva in afara de petrecut sfarsitul de saptamana in casa. Si uitandu-ma sambata pe prognoza meteo am vazut ca duminica parca s-ar mai lumina si ar fi ceva ploi in zona Brasovului dupa ora 14, deci dupa ce ne-am termina traseul.
Asa ca duminica de dimineata ne-am urcat in personalul de Brasov. Cand ajungem pe la Ploiesti ceata de s-o tai cu cutitul. Trecem si de Sinaia - incepe sa ploua. Minunat, nu asa se anuntase, mai ca ne-a pus pe ganduri de ce am plecat noi asa si ne gandeam la cei care au refuzat plimbarea de duminica in favoarea unui somn mai lung in patul caldut de acasa.



La 10:15 am coborat in halta Timisul de Jos. Aici opreste doar trenul personal, deci atentie pentru cine vrea sa mearga in Piatra Mare sa nu ia altceva.
Am mers cca. 25 de minute pana in Dambu Morii. Am ales traseul marcat cu banda galbena pentru a traversa canionul Sapte Scari.


Ne-a burnitat marunt si constant asa ca am fost nevoiti sa ne echipam cu gecile / pelerinele de ploaie. N-a fost prea rau pentru ca nu a plouat tare, ceea ce imi displace este faptul ca fiind nevoit sa stau in geaca transpir pe dedesubt si am o senzatie de incalzire globala teribila :)) Asa ca dupa Piatra Mare si inzapezita din martie a urmat Piatra Mare si ploioasa :)

In fine trecem peste, pe drum ne intalnim cu mai multi turisti care coborau deja, probabil cautatori de ciuperci. Traseul este usor de gasit si urmarit, chiar si fara harta, pe care Octav o uitase acasa pe masa din bucatarie. Noroc ca in seara dinainte desenasem eu harta cu pixul pe o foaie, asta pentru ca nu avusesem timp sa imi procur harta inainte pentru ca excursia a fost pusa la cale in 2 minute. Urcam pe drumul forestier de pe malul paraului. Se trece peste un pod si se continua prin padure.



Dupa aproximativ o ora ajungem la intrarea in canion. Citim noi placuta ce marcheaza locul si ne pregatim sa urcam.


Canionul Sapte Scari se parcurge urcand, asa cum ii zice si numele, 7 scari de metal instalate de-a lungul vaii pe care apa curge in cascade. Are o lungime de 160m si 58m diferenta de nivel. Prima treapta are o lungime de 8 metri, urmata de alte 6, cea mai inalta are 35 de metri. Este foarte spectaculos.

Cand sa incepem noi sa urcam pe prima scara Adriana vede o placuta pe care scrie ca traseul este inchis si ca pentru a continua sa folosim traseul ce ocoleste canionul, marcat cu punct rosu. Hmm...mai sa fie, oare s-o fi prabusit ceva? Octav vine cu ideea sa sunam la salvamont si sa intrebam. Aflam ca placuta aia e acolo de vreo 2 ani, nu stim din ce motive, dar ca se poate urca, desi n-ar fi prea recomandat pe ploaie.


Decidem sa urcam totusi cu atentie pentru a nu aluneca pe scarile ude. Urcam prima scara cu atentie si vedem o preafrumoasa cascada.


A doua scara este si cea mai lunga si cam instabila, se bataie putin insa nu ne poate pune in pericol. O urcam cu atentie. Facem poze si ne bucuram de peisajul cu cascade. Intre timp se oprise si ploaia.





Parcurgem canionul in aproximativ 30 de minute.







La iesirea din canion sunt indicatoare cu mai multe trasee. Noi alegem traseul pe triunghi albastru spre Prapastiile Ursilor. Mergem prin padurea deasa si iesim undeva deasupra prapastiilor; mai este un traseu triunghi albastru care incepe din aval de canionul Sapte Scari si care strabate Prapastiile Ursilor si ajunge tot aici. Traseul continua cu un ocol prin padure, in urcare.



Oprim pe una din bancile intalnite in padure pentru a manca de pranz dupa care continuam pana ajungem in traseul denumit Drumul Familiar, marcat cu banda rosie. Am facut o ora de la canion pana aici, scazand pauza de masa. De aici incepem sa coboram incetisor si in 45 de minute ajungem in Dambu Morii.



Era ora 14:30 asa ca ne indreptam spre halta Timisul de Jos unde asteptam personalul care avea sa ne duca acasa. La 16:45 vine trenul, ne urcam si plecam incetisor in lungul drum spre casa, la intoarcere trenul face mai mult decat la venire. O plimbare de duminica placuta, chiar si in conditii de ploaie. Macar asa nu ne-am mai vaitat de canicula :)

P.S. Apasati pe poze pentru a le vedea mai mari.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

2 comentarii:

  1. frumos traseul,este spectaculos. am fost de vreo doua ori dar niciodata toamna.
    felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Lasati un comentariu.