Am alergat la Berlin Marathon - 4h:16m:45s nou record personal

Berlin Marathon este unul din cele 6 World Marathon Majors, alaturi de Londra, Tokyo, New York, Boston si Chicago. M-am inscris la aceasta cursa inca din luna noiembrie anul trecut, fiind unul din cei 40.000 de participanti, toate locurile ocupandu-se in doar 3h.

La astfel de concursuri ai ocazia si onoarea sa alergi alaturi de cei mai mari atleti din lume. In plus poti asista la un moment istoric, cum ar fi doborarea recordului mondial, de catre atletii de top nu de catre noi :) Iar la finalul maratonului meu aveam sa aflu cu bucurie, asa cum am presimtit inainte, ca Wilson Kipsang a doborat recordul mondial al probei de maraton, oprind cronometrul la 2:03:23. Este a 5-a oara consecutiv cand recordul se bate la Maratonul din Berlin.


Inainte de cursa

M-am trezit cu noaptea in cap ca sa ajung din timp la start. Stiam ca va fi aglomeratie mare si nu vroiam sa fiu stresat ca as putea rata startul. Am ajuns in fata palatului Reichstag unde i-am asteptat pe Blaz si Lilian sa isi lase rucsacii cu haine. Apoi m-am asezat la coada la toaleta, coada mare, am stat vreo 30 de minute sa astept, dar nu aveam ce face.

Dupa ce am scapat de surplusul de lichide am pornit spre zona de start. Eram repartizat in sectorul H pentru ca cel mai bun timp al meu era mai mare de 4:15:00. Incepusem sa am emotii. Incerc cateva miscari de incalzire, dar nu imi fac tot numarul pentru ca era inghesuiala mare, eram om langa om, ca in metroul bucurestean la 8 dimineata ca sa fac o comparatie.

La boxe muzica si interviuri, Haile Gebreselasie, marele Haile, care a doborat de 2 ori recordul mondial chiar la Berlin, ne-a urat succes; ar fi alergat si el insa a spus ca si-a uitat pantofii acasa :)
Usor-usor se face 8:45 si incepem sa aplaudam. Numaram in ordine inversa si se da startul.

3...2...1...START

Dar nu pentru noi. Cei din fata de tot, zona A, au rupt-o la fuga. Maratonul de la Berlin a inceput! Noi eram cam la 500m distanta de poarta de start, undeva la jumatatea distantei dintre Columna si Poarta Brandenburg. Imaginea cu cei 40.000 de participanti vorbeste de la sine:


S-a dat din nou startul si pentru urmatoarele zone de alergatori, gradat sa nu se creeze imbulzeala. Dupa 15 minute de la primul start nici macar nu ma miscasem de pe loc. Mai trec inca vreo 5 minute si incepem sa ne miscam si noi. Alergam usurel pana la poarta de start unde ni se da din nou si noua startul, in mod oficial.

3...2...1....START!

Si incepem sa alergam, trecusera 25 de minute de la startul primilor alergatori. Plec incetisor ca sa intru in ritm pentru ca nici nu ma incalzisem suficient din cauza lipsei de spatiu. Trec prin stanga columnei, e soare si se vede asa de frumos.


Apoi luam o curba, parasim Strase der 17 Juni si se vad primele cladirile. Pe margine foarte multi spectatori, cu copii, cu steaguri, cu tobe, ne aplauda si striga continuu ca si uiti ca alergi. Ajung repejor la km 5, iau un pahar cu apa dupa care intru la boxe ca sa scap de surplus. Aaah acum e mult mai bine, simt si eu ca alerg relaxat.

Cotim pe multe stradute cu cladiri frumoase. Soarele stralucea si se mai incalzise putin. Eram imbracat in tricoul tricolor pe care scrie Romania. Am primit zeci de incurajari de pe margine, pe toata durata cursei: Rumania!!! ooo romanski!!! go go rumano!!! Au fost imbolduri de energie si le-am multumit tuturor pentru incurajare.


La un moment dat scot telefonul si inregistrez ceva pe reportofon, gandurile mele din acel moment. Un tip din fata recunoaste limba si ma saluta; era roman si el. Ne incurajam reciproc si ii dam inainte. Intram pe Torstrase, apoi pe Karl-Marx-Allee. Pe margine, la fiecare km cate o formatie de muzica intretinea atmosfera. E o adevarata sarbatoare. Vad si turnul televiziunii din Alexander Platz, cunosteam zona pentru ca acolo eram cazat.

Ajung pe la km 21 destul de fresh, cu un timp sub 2 h care imi da curaj. "Visul" meu era sa alerg fiecare 10 km in sub 1 ora. Asta e simplu pana la km 30, dupa care de obicei "cadeam". Bag un gel si ii dau inainte. Pe unde erau grupuri mari de spectatori mi-a facut placere sa alerg pe marginea strazii si sa imi iau energie din entuziasmul.lor. Am batut palma cu copiii de pe margine, i-am incurajat pe cei care se simteau mai obositi. La fiecare punct de alimentare beam 1-2 pahare. A fost soare, dar nu foarte cald, vreme ideala de alergat.



Pe la km 26 simt ca mi-e mai greu. Parca inaintam greoi. Dupa 3 zile de vizitat Berlinul picioarele mele nu erau asa de proaspete cum mi-as fi dorit si am simtit asta inca dinainte de start. Am incercat sa ma motivez si am zis asa: hei, cursa asta are 30 de km; du-o la capat si apoi ce va urma este o "alta cursa". M-am motivat si am tras de mine. Ma opresc pe trotuar sa imi masez putin muschii. Pe langa mine trec sute de alergatori. La un moment dat aud "buna ziua" intr-o romana putin stalcita. Ridic capul si raspund. Era o nemtoaica care stia cateva boabe de romana. Incep sa alerg din nou, langa ea, si mai schimbam cateva cuvinte.

La km 27 este standul Powerbar; iau 3 geluri, mananc 2 si pun unul in buzunar pentru mai tarziu. Nu eram in apele mele, mai bat palma cu cativa spectatori ca sa prind putere. Mai trec pe langa o formatie de muzica (au fost 80 de trupe care au cantat de-a lungul traseului).

Ajung greoi la.km 30, dar sunt putin sub 3 ore, deci e perfect, si asta imi ridica moralul. Acum incepe adevaratul maraton. Hai Dragos, sunt doar 12 km, pot alerga oricand 12 km! Nu conteaza ca am alergat deja 30 km, asta e "alta cursa". 
Imi inchid toate simturile. Nu mai aud nici un spectator, nu mai vad nici un banner. Ma concentrez sa pun pas dupa.pas. Sunt atat de motivat ca nu simt deloc oboseala desi muschii se cam incordasera. Vad scris "31 km" pe margine, dar pentru mine asta inseamna 11 km pana la finish. Ii numar invers. Mai am 9 km si ma opresc sa beau apa la un punct de hidratare. Iau si un sfert de mar si juma' de banana. Suntem in cartierul Charlotterburg. Gata stiu, la.fiecare 3 km alergati voi merge 2-3 minute ca sa relaxez muschii. Si imi iese. Opririle mele nu sunt chiar la 3 km, sunt cam la 2 dar tot e bine si se cam suprapun cu punctele de hidratare. Mai inghit un gel.


Km 36, aici schimb din nou strategia ca sa nu ma plafonez. Cursa mea are 40 de km, apoi ceilalti 2 care mai urmeaza vor fi cireasa de pe tort, o alergare de gala in centrul Berlinului.

Mai alerg 2 km dupa care merg 200m. Km 38, mai am 2 km, sunt in Potsdamer Platz.  Ma uit la ceas, am timp sa ii fac in sub 4 ore si asta ma face sa plutesc. Imping in picioare pentru ca simt ca e rost de personal best. Mai luam cateva curbe pe.stradute si vad km 40. Gata! Cursa s-a incheiat! Am alergat 40 km in 3h 59 min ceea ce nu reusisem niciodata pana acum intr-un maraton deoarece "picam" pe la km 35. Strategia mea a dat roade, am impartit maratonul in bucati mai mici si distanta nu a mai parut deloc mare.



Mai am 2 km pe care ii voi alerga cu zambetul pe buze. Aud din nou "hai Romania". Ridic capul si intind palma catre fanul meu, era roman. Km 41. "Go.Richard, good job" ii zic eu unui nene in varsta care se cam resimtea, citindu-i numele pe spate. Desi suntem.la km 41 inca se mai alearga in pluton. Dezleg steagul de la mana si il flutur putin.

intram pe sub poarta Brandenburg
Km 42 si se vede poarta Brandenburg. Acesta e momentul de glorie al fiecarui alergator venit la Berlin. Spectatorii aplauda frenetic. Ridic steagul deasupra capului si intru pe sub Poarta Brandenburg. Mai sunt 100 m pana la finish. Sprintez si trec linia de sosire.
Daaaa am alergat inca un maraton!
Daaaa m-am motivat extraordinar si am alergat toata cursa, fara momente moarte!
Daaaaaa am oprit ceasul la 4:16:45 NEW PERSONAL BEST!!!


Inaintez pe culoar si primesc o frumoasa medalie. Fotografii se inghesuie sa ne pozeze. Intotdeauna e o senzatie de fericire cand termini o cursa. Ma simt asa de bine. Mi-am batut propriul record cu 25 de minute. Poate ca nu voi mai bate niciodata un record la asa diferenta :) Abia mai tarziu aveam sa imi dau seama ca am scos exact timpul pe care mi-l indicase programul de antrenament de la myAsics.


Incerc sa mai merg putin ca sa imi relaxez picioarele. Primesc o plasuta cu mancare, banane, apa si ma intind pe pajistea din fata palatului Reichstag. Ce bine e sa simti iarba dupa 4 ore si 16 minute Sunt mii de oameni care fac poze si se bucura.


Ma intalnesc mai tarziu si cu Blaz, amicul din Slovenia care tocmai a terminat primul sau maraton. Ne indreptam spre Poarta Brandenburg unde inca mai soseau alergatori. Ne oprim sa ii aplaudam, sunt oameni in varsta sau ceva mai supraponderali, dar care sunt foarte ambitiosi sa termine o cursa de maraton. Terminarea unui maraton este o performanta imensa pentru oricine. Felicitari!

Ajungem la hotel si dupa un dus rece ne intalnim cu Lilian Rambu. A fost prima lui cursa de 42,195 km si a terminat-o cu succes. Felicitari Lilian! Tot depanam impresii din cursa, sunt multe de povestit.

Seara am mers la club Kosmos ca sa petrecem, organizatorii au organiza o petrecere in cinstea maratonistilor. Ne-am intalnit si cu Mircea Olaru pe care l-am felicitat pentru timpul scos. Apoi l-am primit asa cum se cuvine pe prospatul castigator al cursei, kenyanul Wilson Kipsang, noul detinator recordului mondial la maraton, 2:03:23.

Wilson Kipsang si mascota Fridolin

P.S. Pentru prietenii care m-au tot invitat la bere in ultimele saptamani si carora le-am zis ca eu voi mai bea bere doar dupa ce voi termina maratonul de la Berlin, uitati dovada. Hai noroc, sa sarbatorim, eu azi mi-am doborat recordul.


timpii sunt putin diferiti fata de ce am povestit mai sus; datorita pendularilor printre ceilalti alergatori cursa mea a avut 42,7 km
 

A doua zi ma duc sa fac o poza la Poarta Brandenburg, imbracat in tricoul de finisher. Apoi ma mai plimb putin si ma indrept spre aeroport. Auf Wiedersehen Berlin!


 Sursa catorva din fotografii: Berlin Marathon Facebook

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

Comentarii

  1. In a 3-a poza am crezut initial ca alergi cu Relu Fenechiu in spate :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar stiu ca ai ceva rezistenta, banuiesc ca si atmosfera din jur te cuprinde sa pur simplu iti place sa alergi?
    Ai dat si de alti romanii prin aceea partea a lumii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atmosfera de la Berlin a fost deosebita, foarte multi oameni ies in strada sa incurajeze si sa se bucure de cursa chiar daca nu alearga. Am intalnit romani in cursa, au fost peste pe 40 inscrisi, dar si pe margine, care m-au aplaudat cand au vazut tricoul cu Romania :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.