Sfântu Gheorghe, locul unde Dunărea se pierde în mare - jurnal de vacanță

Dupa experienta placuta de la Folk You Vama Veche, cu trei nopti nedormite dintre care in doua rasaritul ne-a gasit pe plaja, cu cantari pana la zori ce ne-au lasat fara voce dar ne-au facut sa ne dorim sa ajungem cat mai des in Vama pentru ca doar aici gasesti aceasta atmosfera, dupa mult folk si muzica de toate felurile (aproape toate) pe plaja la bec, La Stuf sau La Scena, am emigrat spre Delta. Studiind starea vremii ne-am dat seama ca inca nu e momentul potrivit sa urcam pe munte din motive de ploaie, asa ca am decis ca nu-i un loc mai potrivit pentru continuarea altul decat in Delta. Ne-am despartit de o parte din grup, ne-am intalnit si cu Horica si am ajuns la Tulcea chiar la timp pentru a prinde vaporul care sa ne duca la capatul pamantului romanesc, la Sfantul Gheorghe.


Am urcat la bordul navei clasice si am avut parte de o calatorie de 5 ore pe bratul Sfantu Gheorghe, unul din cele trei brate de varsare a Dunarii in Marea Neagra. Am stat pe punte admirand peisajul, depanand amintiri din precedentele incursiuni in Delta si dezbatand filmele Toate Panzele Sus si Operatiunea Monstrul. Nu am uitat nici de Jean Bart si a lui carte, Europolis. Citim regulamentul expeditiei pentru a intra in atmosfera.




Timpul s-a scurt repejor, ajungem in port, aruncam ancora si gasim un sat Sfantu Gherghe asa cum mi-l imaginam: strazi neasfaltate pavate cu nisip fin, case acoperite cu stuf, trocariciul ce duce turistii catre plaja si multa liniste, dar multa, foarte multa. Pornim pe strada principala in cautarea unui loc bun de pus corturile, cu iarba si cu umbra. Ajungem pana la Campingul Delfinul pe care il gasim inchis asa cum citisem pe net si cu festivalul de film Anonimul mutat (provizoriu sper) in Bucuresti. Aveam sa aflam ca vechiul proprietar a incercat sa vanda campingul si cum pana la urma nu s-a mai inteles cu potentialul cumparator campingul a ramas inchis in plin sezon.

Intram in vorba cu cu localnicii si aflam un loc bun de pus cortul, intr-o curte maree cu iarba, baie, doi catei si un magar, la Casuta cu Stuf. Ne instalam rapid tabara si pornim spre magazinul din sat de unde luam toate cele necesare potolirii foamei, plus un pepene mare si greu care m-a cam cocosat.

Casuta cu Stuf


Dupa ce ne facem plinul ne pornim intr-o plimbare pana la plaja, pe care o gasim imensa, cu nisip fin si neaglomerata. Nu tu muzica asurzitoare, nu tu terase, nu tu shaorma ori porumb fiert. Doar o plaja intinsa si curata si o mare numai buna de balaceala. Daca asta nu e paradisul, sigur e pe aproape :)

Pentru ca e vremea apusului tantarii nu intarzie si vin la o portie de sange tanar. Imbracati sumar si doar cu un spray de Autan in dotare suntem prada sigura, prada usoara si doar pasul grabit spre corturi ne mai poate salva pielea. Ajungem pe inserat inapoi in sat, mai era lumina cat sa il zarim pe domnul Arici iesit la plimbarea de seara si sa il stresam cu niste blitz-uri, in incercarea de a avea dovezi ca am facut cunostinta.


Spargem pepenele si pe la ora 10 dam stingerea ca sunt multe ore de somn de recuperat din noptile trecute. Noapte buna!

 

Ziua II

Pentru a ajunge pe plaja, din sat porneste un drum de 2 km care poate fi parcurs pe jos sau cu trocariciul, un tractor sau jeep care trage o remorca cu bancute; pretul unei calatorii este de 3 lei. Pe jos dureaza cam 20 de minute si este interesant, drumul este acoperit de nisip fin si atentie, trebuie evitata perioada apusului cand tantarii sunt ca la ei acasa si ataca necrutator.

Miercuri de dimineata ne trezim la 5:30 teoretic, practic la 5:48 pentru a prinde rasaritul in alergare pe plaja. O iau la goana fiind cam in intarziere si ajung la malul marii la timp pentru a vedea mingea de foc mare si rosie iesita din apa. Stam minute bune sa ne minunam dupa care plecam in alergarea dorita pe malul marii. Plaja este foarte lunga si pustie mai ales la ora diminetii, nisipul este moale si se poate alerga descult. Am intalnit grupuri de pescarusi, cirezi de vaci libere care priveau cam ciudat la doi straini care zburdau pe la botul lor. Este plaja cat vezi cu ochii, noi am fost cam 12 km dus si tot mai era de nu i se vedea capatul. Daca am mai fi alergat inca 30 de km am fi ajuns la Sulina in cazul in care nu ne-am fi uscat de sete, cei 0.5 l carati fiind insuficienti.

Din loc in loc sunt gramezi de scoici marunte care trosnesc sub pasul meu greoi. Ne-am intalnit si cu alti alergatori, sunt multi domne si n-au stare sa zaca intinsi pe o saltea la soare, printre ei si Bursuletzii. Ne intoarcem pe acelasi traseu si telefonam trupei sa aduca o cisterna de apa si de-ale gurii iar cand ajungem punem de o masa campeneasca cu rosii, branza, ardei si bineinteles ceapa, acolo la buza marii. Apoi odihna, soare, bere, citit (o carte cu subiectul principal triatlonul, deh) si reprize serioase de inot in mare.




In Sfantu Gheorghe marea nu e foarte sarata, gura de varsare a Dunarii fiind la cateva sure de metri departare, iar apa incepe sa se adanceasca abia dupa ce inaintezi vreo suta de metri. Este numai buna de inotat.

Dupa amiaza ne retragem la tabara de baza, pentru ca la ora 15 mergem in gospodaria unui localnic care ne gatise un pranz pescaresc traditional cu ciorba de peste din belsug, cu mujdei, cu mamaliguta, plus peste prajit. Daca doriti sa mergeti acolo lasati-mi un mesaj si va spun exact locul. O minunatie sa te lingi pe bot nu alta. Partea interesanta este ca mai discuti cu bastinasii si mai afli una alta despre zona, despre modul de trai al locuitorilor deltei.

Cu plinul facut ne retragem la umbra pe iarba pentru un somn de doua ore iar spre seara plecam spre port pentru a gasi un barcagiu cu care sa tocmim excursia in inima Deltei. Dupa o tura pe ponton zarim un nene de treaba cu care intram in vorba, ii povestim cam ce traseu am dori, el ne spune durata si pretul plimbarii si batem palma. Maine la ora 10 vom fi in port gata de imbarcare. Apoi urmam traseul Natura Trail despre care aflam de pe panoul de la Centrul de Informare Turistica si prindem apusul pe ponton.




Ziua III – Cu barca la Erenciuc si Caraorman

Dupa o trezire cu noaptea-n cap, pardon cu soarele in cap si prinderea rasaritului pe plaja, pe la ora 10 am facut jonctiunea in port cu nea Nitu, capitanul ce avea sa ne duca printre nuferi, pelicani si stuf. Am salutat marinareste, am urcat pe rand la bord, ne-am pus vestele de salvare si motorul porneste.


Parasim portul Sfantu Gheorghe cu destinatia Lac Erenciuc - Lac Puiu - Grindul Caraorman. Peisajul din Delta a fost asa cum ma asteptam adica extrem de spectaculos. Barca s-a ridicat nervoasa de bot si a prins viteza, am mers o vreme pe bratul principal dupa care am facut dreapta pe canale. Aici vine partea frumoasa: canal ingust, umbrit de copaci, pasari la tot pasul, viteza redusa, rulam pe canalul Erenciuc si ajungem in marele Lac Erenciuc. O explozie de culori, multi nuferi, ciulini de balta si pelicani ce isi indesau peste in plisc.






Dupa alte zeci de poze intram in Lacul Puiu. Pescarii si pasagerii barcilor cu care ne intersectam saluta. Trecem de cherhana, vedem rate, pelicani si ancoram in Caraorman.











Caraorman este un sat cu cateva sute de locuitori care pare pustiu sub arsita amiezii. Turistii sosesc aici doar pe calea apei, cu barca, punctul de atractie fiind padurea rezervatie naturala si "stejarul ingenunchiat", batran de peste 500 de ani, denumit asa datorita crengilor care au crescut in jos si dau senzatia ca sta in genunchi. Langa el localnicii au construit si o masa, pentru odihna calatorului ostenit si contemplarea naturii.




Pentru a ajunge de la micul port pana in padure se poate inchiria un localnic cu masina, sunt doua numere de telefon scrise pe zidul cladirii de langa mal. Sunati si negociati cu ei, preferabil cu cateva ore inainte de a ajunge in Caraorman. Noi nu am fost atat de inspirati si crezand ca nu poate fi departe am pornit la picior. Nu a fost rau dar a fost o caldura de ti se topeau talpile de la sandale nu alta si am mers pe niste drumuri luuungi ca parca a durat o vesnicie pana am ajuns la buza padurii.




Ne-am intors la barca unde ne astepta dl. Nitu. Am aflat ca blocurile aflate acum in paragina la marginea satului, care iti atrag atentia de cum vezi grindul pentru ca nu prea ar avea ce cauta in Delta, au fost construite la ordinul lui Ceausescu pentru ca se dorea construirea unei fabrici de siliciu in Caraorman, idee ce a fost abandonata ulterior.

Urcam din nou la bord si plecam inapoi pe canale, intr-o incursiune rapida cu vant din fata. Intentia mea era sa inchidem bucla pe la lacurile Rosu si Rosulet insa plaurii au blocat canalele si nimeni nu a avut grija sa le elibereze pentru a permite vizitarea, desi barcagii platesc taxe de intrare si navigare in rezervatie. Ajungem inapoi in Sfantu Gheorghe unde ne luam ramas bun de la dl. Nitu, un om foarte calm si cumsecade care ne-a prezentat in amanunt o particica din Delta Dunarii. Daca ajungeti in Delta si vreti o plimbare il puteti suna (dati-mi un mesaj si va trimit numarul), locuieste chiar vis-a-vis de port, va puteti intalni si stabili detaliile turei.


















Lihniti de foame si toropiti de caldura ne retragem la Casuta cu Stuf, meritam o masa caci pranzul trecuse demult.



Seara gasim marea foarte linistita si calda, numai buna de inotat.


Vineri

Trezitul la 5:20 devine obisnuinta, la 6:56 suntem pe plaja, fix cand discul mare de foc se ridica din mare luminand plaja in culori vii de dimineata. Este unul din momentele de neratat in Delta si oriunde la mare si cel mai placut mod de a incepe ziua. Apa este calda numai buna de o baie matinala. Iar cine se trezeste cu noaptea-n cap prinde ultravioletele sanatoase si 6 ore de balaceala/plaja pana la pranz.




Vacutele se simt ca la ele in batatura pe plaja


Plaja din Sfantu Gheorghe imi aduce aminte de plajele linistite din anii '90, fara nuzica asurzitoare, fara vanzatori ambulanti de porumb, seminte sau mai stiu eu ce minuni, fara portavoci care isi muta mintea din loc, fara mii de sezlonguri care sufoca plaja; in schmb multa liniste, km intregi de tarm, copii care construiesc castele pe care apoi tot ei le darama, nisip fin, curat, libertate. Este locul ideal pentru cine doreste cateva zile de izolare de agitatia urbana de care este tot mai greu de scapat chiar si la mare.



Sambata - ultima zi in paradis

Acelasi program matinal, cam racoare in dimineata asta la rasarit. Inotat, mult inotat, apa calma. Dupa pranz ne strangem tabara de la Casuta cu Stuf pentru a petrece o noapte la buza marii, pe plaja. Ne cumparam de cu seara bilete pentru cursa de a doua zi spre Tulcea (recomand sa va luati biletele in seara de dinainte de plecare pentru ca la cursa de duminica este foarte mare inghesuiala) si ne mutam pe plaja.

Dupa o baie sanatoasa la apus care se prelungeste pana la rasaritul lunii, tantarii ne gonesc in cort fara a ne lasa vreun drept la replica. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de pe plaja, credeam ca la malul marii nu vom avea parte de acesti musafiri cu ac. N-a fost sa fie, au aparut din senin miliarde de tantari care atacau nemilos, vai de pielea mea ca nu mai stiu pe unde sa mai scot camasa si dau din colt pana bag tot calabalacul in cort si abia nimeresc intrarea. Si cand trag fermoarul si cred ca in sfarsit am scapat, aprind lanterna si vad ca nu eram singuri in cort, zeci de oaspeti nepoftiti ne priveau salivand ca la o masa suculenta. Incepe alergatul prin cort si manjirea cu sange a peretilor albi care nu vor mai fi niciodata imaculati si care ne vor aduce aminte de fiecare data cand ii vom privi de batalia de la Sfantu Gheorghe.



O luna mare si luminoasa ne vegheaza somnul, dupa miezul noptii mutam sacul de dormit afara ca e asa de racoare si frumos, se aud valurile marii in linistea noptii si luna e tot acolo. Nu rezistam mult, tantarii sunt la datorie, mama lor.. ca te scot din toti pepenii si te alunga dincolo de intrarea cortului.

Dam totusi prelata jos de pe casuta contempland cerul luminos si ascultand valurile marii in timp ce scriu aceasta poveste. Daca ati reusit sa cititi pana aici si vreti sa mergeti in Delta si la mare in acelasi timp, daca vreti sa aveti parte de o vacanta linistita va recomand cu drag Sfantu Gheorghe. Eu cu siguranta voi reveni :)


De dimineata strangem corturile si ne imbarcam pe vapor care dupa 5 ore ne azvarle “in civilizatie”, in portul Tulcea. La revedere Delta, ne vedem la anul.

Multumim pentru gazduire si poze Casutei cu Stuf.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

Comentarii