4 ianuarie 2015

Revelion "into the wild"

O casa calduroasa cu multe bunatati pe masa, inconjurati de cei dragi? Foarte placut.
Un club aglomerat cu muzica asurzitoare? O petrecere de apartament alaturi de prieteni, deasupra unor vecini cam somnorosi? Nu suna rau! Numai ca acum cautam ceva nou.

O stana in salbaticie, in varf de munte??? Daaaaa :)



Numai ca atunci cand ne venise ideea nu stiam ca pe 31 decembrie se vor anunta geruri naprasnice, asa ca de final/inceput de an. Stam ceva pe ganduri in seara de 30 daca sa ne tinem de promisiuni sau sa o dam cotita; inghetasem la o scurta plimbare prin oras si vuiau buletinele de stiri. Mai ca dadusem inapoi, dar ceva din interior imi zicea sa nu renunt atat de usor pentru ca stand la caldurica gandul imi va zbura numai la acea stana la care am ales sa nu mai mergem. Asa ca rupem pisica in doua si alegem sa incheiem anul in forta si sa il incepem pe urmatorul cu o reusita, nu cu un abandon.


In zori reusim sa deschidem o singura portiera a masinii, e bocna totul. Dar e ok, o usa ne ajunge sa urcam, daca aveam Oltcit cum era? :)) Ajungem la destinatie, e asa un cer albastru si zapada atat de pufoasa ca uitam de ger. Ne punem rucsacii in spate su urcam prin zapada pana la genunchi, pe un soare sclipitor ce facea padurea sa straluceasca. Dupa doua ore zarim stana, mai avem timp pana se va intuneca, suficient sa ne facem provizii serioase de lemne.


Inauntru atmosfera nu e cea mai primitoare, temperatura variaza in jurul a -11 grade Celsius, dar e mai cald ca afara unde termometrul indica -16. Peretii stanii sunt asa cum nu imi doream, dar cum ma gandeam ca ar fi la o stana, adica prin ei poti vedea foarte bine frumosul peisaj de afara. Soarele se duce spre apus zambindu-ne calduros, pentru ultima data in acest an. Si odata cu el se pierde si ultima farama de caldura.



Ne asezam in jurul focului, taiem lemne si punem sa ne incalzim. Era atat de frig cam cat sa iti inghete totul daca te dezlipeai de foc. Avem haine multe, trei hanorace si o geaca ridica temperatura cu un grad acolo. Fierbem de o supa, topim zapada pentru ceai, avem si muzica, e frumos. Jucam contact, cantam, povestim cate-n luna si in stele. Focul arde iute, toata incaperea e plina de fum, dar unde e fum e si caldura :) Intindem corturile si sacii de dormit, dar cine are curaj sa se culce, eu de langa foc nu ma misc nici inghetat pana dim :))



La ora 12 aprindem artificiile, iesim putin in zapada si ne uram de bine. Cerul este senin, plin de stele. Apoi scoatem prajiturile. Inghetate bocna, parca aveam cremsnit si placinta cu inghetata nu cu crema respectiv branza. Tot ce era la mai mult de 2 metri distanta de vatra in care arde focul e compromis. Friptura? Bocna! Salata boeuf? Bocna! Daca a inghetat pana si ceaiul din termos...

Hai sa facem MBS! Unde-s ouale fierte? Pe aici, dar au crapat de ger :)) Da-mi un servetel umed sa ma curat de taciuni. Umede or fi fost, un bloc de gheata daca doresti :))


Pe la ora doua lumea incearca sa traga un pui de somn, eu raman de veghe si tot invart bustenii in foc, eu prefer caldura. Timpul trece greu, numar lemnele si fac calcule, cam cate sa bag pe ora ca sa ne ajunga pana dimineata? Pe la 4 fac schimb cu Madalina si incerc sa gust din confortul sacului. Cu 3 polare si cu geaca parca nu-i chiar asa de rau, reusesc sa atipesc timp in care degetele de la picioare ingheata bocna. Le tot misc amintindu-mi de o carte citita recent, "Prizonier in Carpati", unde un alpinist britanic a fost prins de avalansa in Muntii Fagaras, si-a fracturat soldul, si-a pierdut rucsacul si s-a tarat 3 zile prin zapada si apa, dormind sub cerul liber in incercarea de a ajunge la primul sat pentru a cere ajutor. La noi situatia este roz, avem saci, foc, haine uscate, suntem niste norocosi :)

Dimineata vine cu un rasarit minunat de dupa munte, se vad asa de frumos Bucegii si Piatra Craiului, a meritat pe deplin totul (bine, nu strica ceva mai multa caldura :)) Ne strangem sacii si corturile, indesam totul in rucsaci, toate hainele miroseau a fum. Facem poza de grup si o pornim in jos pe acelasi traseu, incalzindu-ne instant odata ce am inceput sa ne miscam. La multi ani si cat mai multe realizari in 2015!






Multumiri lui Ionut pentru fotografii :)

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.