De fel nu sunt foarte competitiv, nu ma bat la primele locuri si motivul pentru care fac sport nu este pentru a castiga concursul (evident ca nu sunt nici suficient de performant pentru a o face). Singurele competitii in care intru sunt cu mine insumi, cu timpii mei din trecut, incerc intotdeauna ca astazi sa fiu mai bun decat eram ieri si nu doar in sport.
Aveam insa o curiozitate, ma intrebam oare ce simte cineva atunci cand paseste pe treapta unui podium, voiam sa gust o data sentimentul acesta, sa simt eu mirosul aerului aceluia rarefiat. Si nici ca se gasea loc mai potrivit decat la Pitesti, si nici ca putea fi mai placut decat alaturi de dacii mei.
Duminica 5 aprilie a avut loc competitia de inot "Stafeta de Masters", in bazinul Olimpic din Pitesti, da acasa. Ne-am zbatut din rasputeri sa inscriem echipa, nu e usor sa aduci la start 6 daci si sa ii si bagi la apa, dacii nu sunt obisnuiti cu apa. Cu Adriana capitan de echipa am reusit, asa ca iata-ne la marginea culoarului 4: Adriana, Bebe, Patrick, Octy, Marius si subsemnatul, adica Dacii Sprinteni. Ne-am inscris la ambele probe: 6 oameni x 10 minute x 3 reprize si 6 x 50 m viteza, ca doar suntem sprinteni :)
Dupa 10 minute preda stafeta Adrianei, iar Patrick incepe incalzirea. Adriana aluneca bine pe apa si parcurge bazin dupa bazin, nici nu simtim cand trece timpul. La final se uita la ceas si inotase numai 8 minute, deocamdata nu stim de ce. Intre timp Patrick trece la treaba. Brat dupa brat, crainicul anunta ca mai are 5 minute, urmez eu, am ceva emotii ca nu m-am nascut in apa dar vreau sa dau tot ce am mai bun la momentul aceasta. M-am gandit sa imbrac costumul de triatlon Zoot, poate voi fi macar cu cateva sutimi mai rapid. Ma incalzesc putin in bazinul copiilor si sar in apa.
Cand Patrick isi termina cele 10 minute imping tare cu picioarele in peretele bazinului si plec. Incerc sa ma intind cat mai mult pe apa, am impresia ca imi iese. Emotiile mele veneau de la faptul ca 99% din timp inot in bazin de 25 m si eram curios daca imi gasesc suflul pe 50. Eh uite ca il gasesc :)
Intorc de cateva ori si predau stafeta micului dac, Octy, my bro. El se duce, eu gafai putin pe marginea culoarului si ies din apa. Octy se descurca de minune, calca bine apa, dar la ce nu se descurca el? Ne jucam cu GoPro-ul si incercam sa ne lamurim cum sta de fapt treaba cu cronometrajul, adica avem 10 minute la dispozitie dar daca unul dintre noi termina ultima lungime de bazin la minutul 11 ce se intampla? ("va manca" 1 minut din timpul urmatorului concurent, care va inota numai 9 minute).
In schimbul 6 pleaca Marius care ne da o lectie de inot, leaga bazin dupa bazin, cred ca s-a nascut in apa :). S-a scurs o ora, trecem la seria a doua, intra Bebe, Adriana, Patrick, eu, Octav, Marius. Tragem cu ochiul la culoarele vecine si ii mai tachinam pe prietenii de la Swimming Ducks in timp ce rontaim biscuiti si ne hidratam cu portocale. Nu stim cate bazine insumeaza ceilalti insa ni se pare ca ne miscam bine si poate-poate.
Arbitrul ne da startul in seria a treia, hai sa dam totul ca mai avem cate 10 minute de fiecare. Bebe inoata bine, Adriana trage tare in schimbul doi, Patrick duce stacheta si mai sus, intru eu si "imi fac treaba", Octy continua la acelasi nivel si Marius inchide concursul in stilul sau de mare sportiv.
E gata, au trecut 3 ore. Arbitrii duc foile de concurs la masa oficiala, se insumeaza toate lungimile de bazin. Imi fac drum si trag cu ochiul pe acolo, Dacii Sprinteni sunt pe locul al III-lea cu un total de 8200 m. Yupiiii :)
Se da startul, se pleaca vijelios de se tulbura apa (eeh nici chiar :) Bebe schimba cu Adriana, preia Patrick, sar eu, trag tare de dupa 40 m nu mai am suflu dar nu ma las, ii dau stafeta lui Octy si Marius incheie cursa recuperand si depasindu-l spectaculos pe inotatorul de pe culoarul doi. Ce nebunie, suntem iarasi pe podium :)
Se cuvine sa facem o poza cu totii la locul faptei dupa care suntem strigati pentru a primi onorul si medaliile, plus frumoasele trofee. Suntem pe locul 3 la proba de 6 x 10 min. x 3 si mai urcam o data tot pe 3 la 6 x 50 m. Traiasca Dacii Sprinteni :)
Tin sa aduc multumiri si felicitari organizatorilor, fotografilor, sponsorilor, voluntarilor pentru initiativa si pentru buna desfasurare a concursului. Totul a iesit asa cum trebuia, Pitestiul are nevoie de astfel de evenimente, atat pentru amatori cat si pentru copiii care fac sport de performanta. Felicitari Bogdan Chiriac si Club Aquatronics, abia astept aquathlon-ul din august si editiile urmatoare.
Iar in final un filmulet interesant:
Dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Aveam insa o curiozitate, ma intrebam oare ce simte cineva atunci cand paseste pe treapta unui podium, voiam sa gust o data sentimentul acesta, sa simt eu mirosul aerului aceluia rarefiat. Si nici ca se gasea loc mai potrivit decat la Pitesti, si nici ca putea fi mai placut decat alaturi de dacii mei.
Duminica 5 aprilie a avut loc competitia de inot "Stafeta de Masters", in bazinul Olimpic din Pitesti, da acasa. Ne-am zbatut din rasputeri sa inscriem echipa, nu e usor sa aduci la start 6 daci si sa ii si bagi la apa, dacii nu sunt obisnuiti cu apa. Cu Adriana capitan de echipa am reusit, asa ca iata-ne la marginea culoarului 4: Adriana, Bebe, Patrick, Octy, Marius si subsemnatul, adica Dacii Sprinteni. Ne-am inscris la ambele probe: 6 oameni x 10 minute x 3 reprize si 6 x 50 m viteza, ca doar suntem sprinteni :)
Proba de 6 x 10 minute x 3 reprize
La ora 12 se da startul si Bebe sare primul in apa, pleaca tare tragand cu ochiul la adversarii de pe culoarele vecine si dupa 3 lungimi de bazin il vedem ca trece la stilul bras: s-a sufocat! Isi revine insa si reia ritmul.Cand Patrick isi termina cele 10 minute imping tare cu picioarele in peretele bazinului si plec. Incerc sa ma intind cat mai mult pe apa, am impresia ca imi iese. Emotiile mele veneau de la faptul ca 99% din timp inot in bazin de 25 m si eram curios daca imi gasesc suflul pe 50. Eh uite ca il gasesc :)
Intorc de cateva ori si predau stafeta micului dac, Octy, my bro. El se duce, eu gafai putin pe marginea culoarului si ies din apa. Octy se descurca de minune, calca bine apa, dar la ce nu se descurca el? Ne jucam cu GoPro-ul si incercam sa ne lamurim cum sta de fapt treaba cu cronometrajul, adica avem 10 minute la dispozitie dar daca unul dintre noi termina ultima lungime de bazin la minutul 11 ce se intampla? ("va manca" 1 minut din timpul urmatorului concurent, care va inota numai 9 minute).
In schimbul 6 pleaca Marius care ne da o lectie de inot, leaga bazin dupa bazin, cred ca s-a nascut in apa :). S-a scurs o ora, trecem la seria a doua, intra Bebe, Adriana, Patrick, eu, Octav, Marius. Tragem cu ochiul la culoarele vecine si ii mai tachinam pe prietenii de la Swimming Ducks in timp ce rontaim biscuiti si ne hidratam cu portocale. Nu stim cate bazine insumeaza ceilalti insa ni se pare ca ne miscam bine si poate-poate.
Arbitrul ne da startul in seria a treia, hai sa dam totul ca mai avem cate 10 minute de fiecare. Bebe inoata bine, Adriana trage tare in schimbul doi, Patrick duce stacheta si mai sus, intru eu si "imi fac treaba", Octy continua la acelasi nivel si Marius inchide concursul in stilul sau de mare sportiv.
E gata, au trecut 3 ore. Arbitrii duc foile de concurs la masa oficiala, se insumeaza toate lungimile de bazin. Imi fac drum si trag cu ochiul pe acolo, Dacii Sprinteni sunt pe locul al III-lea cu un total de 8200 m. Yupiiii :)
Proba de 6 x 50m
Apa din bazin s-a linistit pentru moment dar imediat sar in apa copii pentru concursul al doilea, 6 x 50 m. Ii urmarim, e batalie mare pe culoarele 6 si 7. Ne pregatim pentru ca imediat urmam noi, crainicul anunta numele echipelor. Bebe, Patrick si Octav raman la start, eu Adriana si Marius mergem la celalalt capat al bazinului de unde vom prelua stafeta.Se cuvine sa facem o poza cu totii la locul faptei dupa care suntem strigati pentru a primi onorul si medaliile, plus frumoasele trofee. Suntem pe locul 3 la proba de 6 x 10 min. x 3 si mai urcam o data tot pe 3 la 6 x 50 m. Traiasca Dacii Sprinteni :)
Tin sa aduc multumiri si felicitari organizatorilor, fotografilor, sponsorilor, voluntarilor pentru initiativa si pentru buna desfasurare a concursului. Totul a iesit asa cum trebuia, Pitestiul are nevoie de astfel de evenimente, atat pentru amatori cat si pentru copiii care fac sport de performanta. Felicitari Bogdan Chiriac si Club Aquatronics, abia astept aquathlon-ul din august si editiile urmatoare.
Iar in final un filmulet interesant:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.