8 septembrie 2015

Triatlon canicular la Tri Challenge Mamaia

A trecut ceva vreme de la ultimul concurs la care am participat si anume de la Ironman Oradea. Doua luni, chiar doua luni si ceva, am ajuns sa duc dorul unui start si aproape ca am uitat cum e sa faci tot ritualul, cu ridicare kit, pregatire echipament, drumul catre start, intalnirea cu zeci de cunoscuti si cursa.

Ca sa fiu sincer dupa Iron am cam intrat in vacanta, am alergat foarte putin (mi-e si rusine sa spun cat), am inotat doar de agrement prin lacuri si prin Dunare si am mers cu bicicleta destul de mult, vreo 1500 de km in ultima luna, dar nu la ritm de concurs. Eu incepusem pregatirea obiectivului sportiv principal din 2015 de prin octombrie anul trecut si am atins varful de forma in iunie, dupa care mi s-a parut firesc sa reduc putin turatia si sa acord ceva timp si altor activitati pe care le trecusem intr-un plan secund. In plus parca si corpul si-a luat o vacanta, meritata, si n-am avut prea mare spor cu antrenamentele.


Eram demult inscris la Triathlon Challenge Mamaia, chiar cap de lista, primul inscris (no, I'm not a maniac! :)) si nu aveam vreun motiv sa ratez cel mai mare eveniment de triatlon din Romania si din Europa de Est (suna bine!), cu vreo 1300 de participanti ceea ce este foarte mult pentru un triatlon in Romania, sport aflat inca la inceputuri. Asa ca am inceput sa mai merg pe la Buftea, desi e vara apa e inca buna de inotat, am scos-o pe Bibi de la naftalina si am incaltat pantofii SPD, surpriza, nu am cazut si inca mai stiu sa ma dau. Miercuri am ajuns si la bazin, valeu si valeleu, 1500 m erau incalzirea acum 2 luni, iar acum parca nu mai sunt asa de simpli. Dar nici grei :) Cert este ca nu ma simt deloc in cea mai buna forma ceea ce este firesc dupa o pauza lunguta, insa un triatlon se poate face si altfel decat la turatie maxima.

Vineri dupa-amiaza decolam spre Mamaia, echipa Buftea Tri Team e aproape completa, avem una bucata Irina, una bucata dom' sofer Florian, mai lipseste Micul Dac, nemotivat! In 3 ore suntem la Centrul Expozitional din Mamaia, prindem la mustata sedinta tehnica si ne ridicam kiturile, mai zabovim pe acolo la palavre ca a venit cam toata floarea sportivilor si cu unii nu ne-am mai vazut demult.

Ziua cursei

Ne trezim, aveam totul pregatit de cu seara, hai la start. La iesirea din pensiune ne intampina doamna proprietara care ne mai boscorodeste nitel ca, vezi Doamne, cum sa luam bicicletele cu noi in camera. Traficul pe soseaua Mamaia fusese restrictionat, avem 3 benzi numai pentru noi si au mai ramas 3 pentru traficul auto, echitabila impartire, nu?

Trebuie sa lasam bicicletele in tranzitie pana la ora 9:45, iar startul la proba olimpica se va da abia la 12, la amiaza mare pe canicula maxima. Lacul arata excelent, nu sunt valuri si apa e calda, suntem norocosi considerand ca duminica, la cursa elitelor, au fost valuri mari si vant puternic. Se dau starturile la supersprint, sprint si stafete, stam pe margine si ii incurajam pe cei care ies din apa. Irina a terminat inotul chiar bine, peste ceva timp iese si Lilica, echipa Invictus e si ea acolo si e cea mai aplaudata pentru ca e formata din oameni care au luptat in Afganistan si din pacate au suferit traumatisme severe; ca sa va dati seama inotatorul lor a facut intreaga proba pe 750 m pe spate, deoarece are picioarele paralizate si a fost intampinat cu aplauze zgomotoase de publicul de pe mal, dupa care stafeta a fost preluata de un om care isi pierduse partea inferioara a piciorului si care a parcurs proba de ciclism. Respect! Daca ei pot inseamna ca noi nu avem nici o scuza sa nu ne miscam fundul!

3...2...1...START

Se apropie ora 12, ma dezechipez, imi pun compresiile si intru in lac ca sa ma incalzesc putin. Apa e mica la mal, e numai buna, e calda. Imi caut un loc mai retras ca sa nu primesc prea multe palme si picioare, nu sunt rapid si n-are rost sa ma bag in valtoare. La fix se da startul, let's tri! Ca de obicei ma ia putin valul si plec in forta dupa care o las mai moale si incerc sa imi reglez suflul si sa scad putin pulsul. Ajung la prima baliza, nu mai am prea multi colegi prin preajma, ma tot duelez cu un tip care inota bras si de care tot incerc sa ma distantez ca ne cam dadeam coate. Dupa ce trecem de prima baliza traficul se mai rareste, o iau cam Braila ca nu prea vad baliza urmatoare, fac o bucla frumusica dupa care revin pe trasa. Ocolesc si baliza a doua, ajung si la a treia, hai ca a trecut o tura deci jumatate din proba, mai am una, asta conteaza pentru psihic.




Ma relaxez si inot in ritmul meu care se dovedeste a fi incet, n-am fost eu niciodata rapid la inot dar as fi putut totusi sa ma misc cu cateva minute mai repede. In fine, nu conteaza! Nu reusesc sa ma separ de inotatorul de bras, ne mai atingem de cateva ori si ajungem la ponton impreuna, asa a fost sa fie. Iulia e acolo si ne trage o poza, danke miss :) Fug catre tranzitie, ma uit la ceas, 46 de minute, eh hai ca merge, si constat ca mai sunt destule biciclete in tranzit, Incalt pantofii, imi pun casca, numarul, ochelarii, o iau pe Bibi si am plecat.


Avem 7 ture de bicicleta, asfaltul e bun si tot traseul e plat. Ii dau bice, Prima tura e cam de incalzire, depasesc cativa concurenti. In capete sunt intoarceri la punct fix, pe margine am suporteri de lux care ma striga la fiecare trecere. Incep sa imi iau iepuri si incerc sa ii ajung, pe sensul catre Constanta e ceva vant si merge mai greu, dar dupa ce intorc duc acul catre si peste 40 de km/h si am spor. Il vad pe Emil Pavalascu si il iau ca tinta, marind ritmul ca sa il prind. Pe la tura a 4-a termin apa, am facut greseala sa plec cu un singur bidon, acum pe caldura asta. Ii strig lui Traian ca am nevoie de apa si la tura urmatoare imi ofera o sticla pe care nu reusesc sa o apuc din viteza si o scap, asta e, mai merg un tur pe gol si la tura urmatoare reusesc sa o prind.




Mai am doua bucle pe care trag serios, cred ca la proba de bicicleta am cel mai bun randament dintre cele trei. Iulia tot imi face poze, o depasesc pe Martha care era la ultima tura de sprint si schimbam cateva vorbe, ma salut si cu Laurentiu Moga, treaba merge unsa, uite ca sunt pe ultimul tur. Mai depasesc vreo 2 oameni, macar aici sa mai recuperez din ce am pierdut la inot. Descalec si fug pe langa bicicleta pana in zona de tranzitie, incalt pantofii de alergare, iau sapca si am plecat. Nici aici nu am apa ca am uitat sa las o sticla si "fur" una de pe jos, hai ca-i buna :)



Avem 4 ture de alergare, 10 km, si simt ca ma topesc inca de la inceput. Pe primul tur imi zic ca e normal sa fie greu ca e dupa bicicleta si asa e mereu pana se obisnuiesc muschii. Pe a doua tura insa imi dau seama ca e chiar cald si imi aduc aminte ca nu prea am alergat in ultima perioada. Opresc la punctul de alimentare, beau apa, imi torn si in cap si il rog si pe baiatul cu furtunul sa imi daca o baie, asa din cap pana in picioare. Racoarea asta ma tine inca vreun km, la capatul turei 2 sunt Iulia si TCDM  care fac poze deci merita sa accelerez putin, intorc dupa care ma opresc. Ce naiba, e prea cald... Cineva imi striga "Hai Dragos ca esti Ironman!" si mi se activeaza ceva acolo in cap, da asa e, misca odata! Ajuns iarasi la punctul de apa si mai fac o baie.


Pe tura 3 ma opresc din nou, e ora doua si ceva, soarele ma topeste, parca sunt incins la propriu si nu gasesc motivatia sa accelerez. Aud din nou de pe undeva chestia cu Ironman si o iau din loc, mi-e rusine sa n-o fac. Pana la urma cu cat alerg mai repede cu atat termin mai repede. Laurentiu Moga mananca pamantul si ma depaseste. De pe sensul opus aud "Dragos, ridica picioarele!". Da are dreptate, e Alexandru Suciu, mi-a mai zis el chestia asta si la alte triatloane, ma prinde curand si alergam impreuna pe tura 4 reusind sa fac astfel cred ca cea mai buna tura a mea. Trecem impreuna linia de sosire cu timp identic, 3:12:00.


Ne retragem in cortul cu apa si mancare sa ne tragem sufletul. Nu a fost o cursa dificila ca si traseu insa caldura si lipsa antrenamentului specific si-au pus amprenta asupra rezultatului. Nu pot spune ca sunt nemultumit, dar nici multumit nu sunt, imi propun sa muncesc mai mult la inot si sa reusesc sa ies mai repede din apa. Timpii intermediari sunt asa: inot=46:29, T1=02:28, ciclism=1:22:19, T2=02:44, alergare=57:48. M-am clasat pe locul 149/224 la general, 136/202 la masculin si 13/19 la masculin 25-29 ani.


Tin sa remarc organizarea ireprosabila a acestui eveniment, felicitari Smart Atletic si tuturor celor implicati. Duminica a avut loc o etapa de Campionat European la triatlon unde am putut vedea la lucru sportivii de elita.

Multumesc fotografilor Iulia, Traian si Events Photographer

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.