17 ianuarie 2016

Am fost 11 ... la Piatra Mare

Am fost 11, am ramas 7 ... aaaa, pardon, 6 :)
Am ales sa deschidem devreme sezonul de mers pe munte pe acest an asa ca inca din decembrie noi aveam rezervate locuri la Cabana Piatra Mare, pentru 9 ianuarie. Poate ca devenim mai buni la planificari sau poate pentru ca, aceasta fiind o cabana micuta, locurile se dau foarte repede si trebuie sa facem planuri timpurii.

Alex ne-a ajutat cu rezervarea a 11 locuri, dupa care s-a pornit un email cu multe reply-uri si locurile aproape ca se ocupasera, asta pana in ultimele zile cand oamenii au inceput sa dea inapoi din diverse motive. In fine, plecam oricum, Alex reuseste sa confirme locurile vineri seara la telefon deci ne vedem in gara. Sambata dimineata ne trezim cu noaptea in cap ca sa prindem personalul, Regio cum se numeste acum, care sa ne teleporteze la Timisul de Jos. Cred ca incep sa ma sincronizez din ce in ce mai bine cu ceasul asa ca ajung in tren cu fix 5 minute inainte de plecare. Avem oameni noi, veseli, dar parca lipseste cineva. Unde e Buri? Nu mai e, a renuntat peste noapte. Deci suntem 6, lasa ca e bine si  asa, trenul pufaie zgomotos si am plecat.

"Timpul trece, trenul merge" cum zice un vers de la Folk Frate!, sunt multe de povestit mai ales ca grupul s-a extins, mai vine si un nene ce poarta pe brat un papagal care ne poate aduce norocul si iata-ne aproape gata de debarcare. Ne strangem catrafusele si top!, coboram cam in camp, la Timis nu e gara ci doar o halta cu peron minuscul in comparatie cu lungimea trenului. Iesim la marginea soselei si o pornim inspre Dambu Morii, locul de unde va incepe traseul.

Nici nu apucam bine sa ne punem parazapezile ca a si inceput traseul. Va fi numai urcare, prin padure, pe traseul denumit Drumul Familiar. Vremea e buna, cald pentru aceasta perioada a anului, s-au cam dus iernile de altadata, iar zapada e prea mica pentru a ne opune vreo rezistenta. Avem ritm bun, nici nu alergam, dar nici nu ne oprim la fiecare pas, ne sincronizam cu totii. Ionut ne anunta din cand in cand ca mai urmeaza cate o bancuta, traiasca al sau GPS model 1980 :), Dupa vreo 4 ore de mers domol iata ca se zareste cabana, mica si cocheta, pe un platou intins.


Inca de la intrare aflam regulile cabanutei: betele de treking se lasa intr-un suport afara, iar la usa este o matura pentru curatarea ghetelor de zapada. Intram si ne dam seama ca va trebui sa ne descaltam si sa trecem la papuci, sunt multe perechi din care sa alegi. Frumos si civilizat. Cabana este mica si foarte cocheta, este noua, construita aproape de cea veche care inteleg ca a ars, si are tot felul de chestii interesante agatate pe pereti, de la carti cu specific montan la caramizi din vechea cabana. La etaj sunt paturile, etaj care comunica cu sala de mese. Ne facem comozi si coboram la masa, ni s-a cam facut foame, iar ceaiul cald este numai bun pentru potolit setea.

Spre seara cerul se curata de cei cativa nori asa ca putem admira Brasovul si localitatile invecinate frumos luminate. Dupa vreo doua cani de vin fiert ne retragem la somn ca s-a facut ora 11 si probabil ca se va stinge lumina.


 

A doua zi afara parca este si mai cald, ies sa iau pulsul imbracat doar intr-o bluza. Luam micul-dejun si ne pregatim de plecare, deoarece vremea este buna vom merge spre Varful Piatra Mare si mai departe spre Susai si coborare la Predeal. Ni se mai alatura doi baieti, unul pitestean de-al nostru, si pe la 10 ne luam ramas bun de la domnul cabanier si a sa cabana, nu inainte de a face traditionala poza de grup.

Incepem cu o urcare, dau jos aproape tot ce aveam pe mine, e clar ca se apropie primavara. Baietii ne scot putin de pe traseu pentru a ne arata "arcada", o bolta de piatra pe sub care trecem. Ajungem la un punct de belvedere de unde se zaresc toti muntii din zona, avem impresia ca de acolo vedem jumatate de tara: Ciucas, Penteleu, Tataru, Baiului, Tabla Butii si alti cativa pe care nu mi-i mai aduc aminte acum :) Poze, poze, mai urcam putin si suntem aproape de varf, e un platou intins unde ne luam ramas bun de la baieti. Poze, poze...





De aici incolo vom tot cobora. Adina si Diana se misca bine-bine, Iulian ne supravegheaza indeaproape din spate, Ionut si Meme tin pasul ca intotdeauna. Iar ne intindem la povesti, se fac planuri de excursii, de calatorii, globul asta pamantesc parca nu e atat de mare pe cat credeam. E drept ca mai deviez, daca n-ar fi venit Meme in aceasta excursie poate ca nu as fi avut chef sa vorbesc cu cineva despre alergare/triatlon/baschet/fotbal timp de 2 ore =)) Ajungem intr-un drum de unde GPS-ul ne anunta ca mai sunt 3 km pana in Predeal. O luam usurel, ne si mocirlim putin si uite gara. Avem noroc sa prindem trenul Regiotrans, ieftin si rapid, cu caldura din plin, prea mare caldura, mai ca as fi dar si tricoul jos daca nu reuseam sa il convingem pe domnul controlor sa mai puna apa in foc. Cam asta asta a fost prima iesire pe 2016. Vor mai urma destule, tineti aproape.


Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.