A venit luna august si brusc mi se face dor de Tulcea. Nu stiu de ce, dar mie mi-a placut intotdeauna orasul asta. E locul de plecare catre delta, are faleza aceea placuta cu iz de port si miroase a peste. Acum vreo doi ani, din lipsa de activitate m-am gandit ca n-ar fi rau ca sambata dimineata sa ma urc in tren si sa plec la Tulcea asa in plimbare, era si Rowmania Fest si se anunta si un triatlon. Ce e ala? Nici eu nu prea stiam, nu participasem la vreunul nici macar in calitate de spectator, dar suna asa interesant si atractiv ca ceva din interior imi spunea ca n-ar fi rau sa ma inscriu. Nu stiam sa inot, ma rog, stiam, dar prea putin, nu legam bazine, iar in lac nu incercasem niciodata. Am vorbit cu Gabi, era singurul om de pe lista pe care il cunosteam, iar el mi-a facut legatura cu Dosena asa ca ne-am combinat intr-o stafeta in care eu am facut probele de ciclism si de alergare. Mi-a placut atat de mult atmosfera incat mi-am promis ca intr-o zi voi reveni la Tulcea si voi face singur toate probele. Apoi am baut o bere, m-am intors acasa, mi-am facut abonament la bazin si m-am inscris la Ironman. De atunci a inceput nebunia.
Iata-ne deci reveniti la Tulcea doi ani mai tarziu, chipurile mai triatlonisti. Drumul pana la Tulcea e frumos, ajungem si cautam marea cu sarea, auzisem noi ce sa face un bors lipovenesc ca la mama lui la Hotel Delta. Teapa!, ajunsi acolo aflam ca nu se mai face de doi ani :)) Ne consolam cu o ciorba cam rece si nu foarte gustoasa dupa care mergem sa ne luam kiturile. Lume multa la Sala Sporturilor, primim o plasa plina cu "medicamente" la fel ca in 2014, mai am si acum din ele, unele sunt suplimente, altele par cam de oameni batrani. Sa fie primite! Asistam la sedinta tehnica tinuta de Peter dupa care mergem sa facem un carboloading cu bulz, e un loc acolo pe faleza unde sfaraie tot felul de chestii apetisante pe gratar. Hai si o bere, concert Urma si Taxi, se face cam tarzior si pe la ora 12 ajungem in pat.
Dimineata ne miscam repede caci startul e la 8:15, ce bine, scapam de canicula. Pana la 7:45 las bicicleta in tranzitie si mergem catre lac. Uuuu ce mare este, baliza din capat este hat-departe, o sa muncim ceva pana acolo. Peter nu ne lasa sa intram in apa pana nu ne tine o cuvantare, eu nu sunt foarte atent, vad ca sunt 3 balize mari si retin ca trebuie sa le ocolim pe toate. Acum hai in apa! Brrrr... e calda :)
Plutonul trece de baliza, eu mai am vreo suta de metri, las' ca e bine, or avea vreo 3 minute avans, s-or face 5-6 la final, e ok. Ocolesc si eu baliza si o iau pe urmatoarea in vizor, ma duc catre ea, intrebandu-ma de ce sta cineva cu un stand--up paddle pe langa mine. Eh, n-o avea unde sa stea si el. Ajung si la a doua baliza, o ocolesc, sunt in continuare mirat de ce nu imi da nimeni tarcoale, vreau si eu un cot peste solduri, o palma peste cap, ceva ca sa simt ca nu sunt singur :)) Am soarele in fata si ma cam orbeste, nu zaresc decat vag locul de finish, e un ponton pe acolo pe undeva. Cum nu am oameni in fata ma iau dupa balizele de ghidaj, cele mici, si ma trezesc aproape de mal unde apa era mica si simt cu mainile bolovani de pe fund. Hmm, nu e bine, hai sa ma duc putin mai in larg ca imi raschetez unghiile. Si dai, si dai, vad un ponton si ma duc catre el, din pacate ajung langa niste barci unde oamenii imi spun ca finish-ul e ceva mai incolo. Il vad, hai sa ma duc si pana acolo, maresc ritmul bratelor si intr-un final ajung.
Mi se pare ca am inotat o vesnicie peste 1500 de metri, ma uit la ceas si constat ca am uitat sa ii dau start, dar vazand ca e ora 9:05 imi dau seama ca am stat in apa 50 de minute. ma agat de ponton si ies. Sunt putin dezamagit, nu inteleg de ce sunt ultimul si unde am gresit. Desi inot mai incet, niciodata nu am fost ultimul, atat de ultimul cat sa stea cineva cu barca langa mine. OMG, sigur e ceva putred, cred ca m-am ratacit in lac, la propriu. Din fericire m-am simtit bine si mi-a placut, ma simteam de parca as inota in Canalul Manecii sau la traversarea cine stie carui lac imens. Sa zicem traversarea Ciupercii :)) Daca acum 2 ani nu stiam deloc sa inot, eh bine uite ca acum am venit sa inot de tot banii :)) Mai tarziu, dupa concurs, analizand balizele am vazut ca eu m-am dus dupa niste balize de ghidaj care au fost folosite la concursul de barci, fir-ar sa fie. Am aflat ca am avut si suporteri pe mal care tot strigau la mine ca nu sunt pe directia buna, dar eu in apa nu aud ca am treaba :)) Macar am facut un antrenament bun pentru Transfier, am inotat vreo 2000 de metri.
Traseul e destul de animat, Fluturasul face poze la fiecare trecere, se vede mai sus ce viteza supersonica aveam, eu incerc sa nu ma stramb, gasca vesela de la Pitesti striga la mine. Pe tura a 3-a deja imi revenisem si mai incurajez cate un concurent cu care ma intersectez. Incerc sa tin minte numarul turei ceea ce nu imi este greu, oricum am si ceasul pentru verificare in caz de pierderi de memorie. Se formeaza un grupulet si ne tot depasim, turele se duc una cate una, pe final traseul se goleste de concurenti, pe multi ii vad deja la alergare. Madalin e si el cam intarziat, e inaintea mea cu vreun sfert de tura. Am reusit sa recuperez cate ceva, insuficient pentru ce mi-as fi dorit, daca pierzi 10-15 minute la inot te zbati apoi ca pestele pe uscat sa recuperezi la bicicleta si alergare.
Il ajung pe Ciprian Pietris, iar are crampe, mi-e cam mila de el, dar de mine mi se frange inima avand o tura in urma :)) Iau si eu in vizor ce mai pot, depasesc ceva lume si ajung la finish cu un loc 47 din 61 de olimpici; modest, foarte modest, dar ce sa fac daca imi place inotul si fac ture suplimentare?! 53 de minute la inot, 1h:23 min la bike si 48 de minute la alergare, un 3:06 final. Sunt doar niste numere. Pana la urma conteaza ca a fost frumos tare astazi la Tulcea :)
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Iata-ne deci reveniti la Tulcea doi ani mai tarziu, chipurile mai triatlonisti. Drumul pana la Tulcea e frumos, ajungem si cautam marea cu sarea, auzisem noi ce sa face un bors lipovenesc ca la mama lui la Hotel Delta. Teapa!, ajunsi acolo aflam ca nu se mai face de doi ani :)) Ne consolam cu o ciorba cam rece si nu foarte gustoasa dupa care mergem sa ne luam kiturile. Lume multa la Sala Sporturilor, primim o plasa plina cu "medicamente" la fel ca in 2014, mai am si acum din ele, unele sunt suplimente, altele par cam de oameni batrani. Sa fie primite! Asistam la sedinta tehnica tinuta de Peter dupa care mergem sa facem un carboloading cu bulz, e un loc acolo pe faleza unde sfaraie tot felul de chestii apetisante pe gratar. Hai si o bere, concert Urma si Taxi, se face cam tarzior si pe la ora 12 ajungem in pat.
Dimineata ne miscam repede caci startul e la 8:15, ce bine, scapam de canicula. Pana la 7:45 las bicicleta in tranzitie si mergem catre lac. Uuuu ce mare este, baliza din capat este hat-departe, o sa muncim ceva pana acolo. Peter nu ne lasa sa intram in apa pana nu ne tine o cuvantare, eu nu sunt foarte atent, vad ca sunt 3 balize mari si retin ca trebuie sa le ocolim pe toate. Acum hai in apa! Brrrr... e calda :)
Sa inotam, sa inotam mult!
Gata, intram in lac. E calda, buna, Irina imi zice sa raman in exces de zen. Bun sfat! Bag putin capul in apa, dau cateva brate si se da startul. Eu in coada plutonului plec domol, imi place, sunt calm si dau din brate. Ma intalnesc cu balizele mici de ghidaj, dupa care ele se termina si cam fac zig-zaguri degeaba. Imi tot iau in vizor baliza mare TYR si ma indrept catre ea in ritmul meu. Grosul plutonului e undeva in fata, ii vad, eu nu simt nici un concurent care sa ma pipaie si sa imi dea peste picioare, dar ca de obicei, desi sunt mai lent la inot, intotdeauna au fost destui oameni in urma mea, lucru constatat la iesirea din apa. Nu imi fac griji.
Plutonul trece de baliza, eu mai am vreo suta de metri, las' ca e bine, or avea vreo 3 minute avans, s-or face 5-6 la final, e ok. Ocolesc si eu baliza si o iau pe urmatoarea in vizor, ma duc catre ea, intrebandu-ma de ce sta cineva cu un stand--up paddle pe langa mine. Eh, n-o avea unde sa stea si el. Ajung si la a doua baliza, o ocolesc, sunt in continuare mirat de ce nu imi da nimeni tarcoale, vreau si eu un cot peste solduri, o palma peste cap, ceva ca sa simt ca nu sunt singur :)) Am soarele in fata si ma cam orbeste, nu zaresc decat vag locul de finish, e un ponton pe acolo pe undeva. Cum nu am oameni in fata ma iau dupa balizele de ghidaj, cele mici, si ma trezesc aproape de mal unde apa era mica si simt cu mainile bolovani de pe fund. Hmm, nu e bine, hai sa ma duc putin mai in larg ca imi raschetez unghiile. Si dai, si dai, vad un ponton si ma duc catre el, din pacate ajung langa niste barci unde oamenii imi spun ca finish-ul e ceva mai incolo. Il vad, hai sa ma duc si pana acolo, maresc ritmul bratelor si intr-un final ajung.
Mi se pare ca am inotat o vesnicie peste 1500 de metri, ma uit la ceas si constat ca am uitat sa ii dau start, dar vazand ca e ora 9:05 imi dau seama ca am stat in apa 50 de minute. ma agat de ponton si ies. Sunt putin dezamagit, nu inteleg de ce sunt ultimul si unde am gresit. Desi inot mai incet, niciodata nu am fost ultimul, atat de ultimul cat sa stea cineva cu barca langa mine. OMG, sigur e ceva putred, cred ca m-am ratacit in lac, la propriu. Din fericire m-am simtit bine si mi-a placut, ma simteam de parca as inota in Canalul Manecii sau la traversarea cine stie carui lac imens. Sa zicem traversarea Ciupercii :)) Daca acum 2 ani nu stiam deloc sa inot, eh bine uite ca acum am venit sa inot de tot banii :)) Mai tarziu, dupa concurs, analizand balizele am vazut ca eu m-am dus dupa niste balize de ghidaj care au fost folosite la concursul de barci, fir-ar sa fie. Am aflat ca am avut si suporteri pe mal care tot strigau la mine ca nu sunt pe directia buna, dar eu in apa nu aud ca am treaba :)) Macar am facut un antrenament bun pentru Transfier, am inotat vreo 2000 de metri.
Ar fi timpul sa mai merg si cu bicicleta
Dupa ratacirea din lac zau daca mai am chef de ceva. Irina ma tot impinge catre tranzitie, eu stau asa buimac si ma intreb ce naiba s-a intamplat in lac?! Evident ca nu vreau sa ma opresc aici, insa nici nu prea vad vreo motivatie sa ma grabesc. Alergam putin impreuna, ajung si tranzitie si ma asez jos, imi pun tacticos sosetele, ma incalt, nu e graba, oricum sunt ultimul; de fapt am vazut in clasament ca am fost penultimul la inot :D Pun casca, iau bicicleta si am fugit. Ma gandesc ca nu are rost sa trag ca nebunul sa recuperez asa ca pe prima tura merg de incalzire. Pe urmatoarele insa imi revine moralul si ma apuc sa vanez concurenti de la olimpic, nu ma las eu asa usor, macar voi face un antrenament bun cu pante caci in Tulcea traseul are o urcare serioasa pe care o parcurgem de 9 ori.
Traseul e destul de animat, Fluturasul face poze la fiecare trecere, se vede mai sus ce viteza supersonica aveam, eu incerc sa nu ma stramb, gasca vesela de la Pitesti striga la mine. Pe tura a 3-a deja imi revenisem si mai incurajez cate un concurent cu care ma intersectez. Incerc sa tin minte numarul turei ceea ce nu imi este greu, oricum am si ceasul pentru verificare in caz de pierderi de memorie. Se formeaza un grupulet si ne tot depasim, turele se duc una cate una, pe final traseul se goleste de concurenti, pe multi ii vad deja la alergare. Madalin e si el cam intarziat, e inaintea mea cu vreun sfert de tura. Am reusit sa recuperez cate ceva, insuficient pentru ce mi-as fi dorit, daca pierzi 10-15 minute la inot te zbati apoi ca pestele pe uscat sa recuperezi la bicicleta si alergare.
Alergam putin?
Intru in tranzitie, iau adidasii de alergare si o rup la fuga. Spre deosebire de acum doi ani cand nu stiam ce se intampla cu picioarele mele la trecerea de la bicicleta la fuga, acum ma simt bine, am acumulat ceva experienta. Ritmul este bun, ma simt chiar bine si dau drumul la picioare. Nu am mari ganduri, vreau doar sa ma bucur de alergarea asta. Zambesc la poze, bat palma cu prietenii cu care ma intersectez, fac dus la fiecare trecere, baietii aia sunt chiar amabili si nu economisesc apa de la furtun. Cornelia face misto de mine si imi zice ca n-am cum s-o mai prind, hihi, Madalin zburda ca un apucat, Daniel Arpinte imi ia fata in poza, ca sa aiba dovada ca m-a depasit. Hai ca e frumos la triatlon, usor-usor intru pe ultima tura.
Il ajung pe Ciprian Pietris, iar are crampe, mi-e cam mila de el, dar de mine mi se frange inima avand o tura in urma :)) Iau si eu in vizor ce mai pot, depasesc ceva lume si ajung la finish cu un loc 47 din 61 de olimpici; modest, foarte modest, dar ce sa fac daca imi place inotul si fac ture suplimentare?! 53 de minute la inot, 1h:23 min la bike si 48 de minute la alergare, un 3:06 final. Sunt doar niste numere. Pana la urma conteaza ca a fost frumos tare astazi la Tulcea :)
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.