A fost Maratonul International Bucuresti 2014, au fost 8000 de alergatori, a fost multa voie buna si energie pozitiva, a fost debutul lui Octav la proba de maraton (42 km si 195 m, stiati nu?) si a fost un minunat personal best pentru mine. A fost o zi fructuoasa de care deopotriva alergatori si spectatori s-au bucurat pe deplin.
Si s-a infaptuit minunea! Am alergat 3 ore 57 min 37 sec la maraton, cu mult peste asteptarile mele de la start. Deci NEW PERSONAL BEST! Dar cel mai important este ca de azi Octy este maratonist cu acte (medalie) in regula si asta ma bucura mult mai mult. Well done bro!
Un lucru bun nu vine niciodata singur. Dupa PB-ul la semimaraton Plevna astazi la MIB am reusit sa ridic stacheta la un nivel la care nu mai fusese vreodata, cu 20 de minute peste vechiul record stabilit in urma cu un an la Berlin. Ca vorba aia, toamna se numara recordurile personale. Este cunoscut faptul ca un record la maraton rar se bate cu o diferenta asa de mare. Un record prost bineinteles. Acest fapt mi-a chinuit mintea toata saptamana, am facut calcule peste calcule si habar nu aveam la ce timp sa trag. Un timp sub 4 ore mi se parea prea bun fata de precedentul, un 4:07 cat imi prezicea programul de antrenament mi se parea prea usor de realizat. Si a venit dimineata cursei, iar dilema nu fusese rezolvata. Stiam doar ca MyAsics imi spune ca am nevoie de 5:47'/km pentru un PB decent si mai stiam ca 5:38'/km inseamna un finish putin sub 4 ore; in mintea mea parea un timp rezonabil insa nu imi dadeam seama daca il voi duce 42 km.
Din fericire Costica Anghel a fost omul potrivit la startul potrivit si m-a incurajat sa trag la 4 ore, numai sa nu plec tare, sa stau aproape de iepurii de patru ore si sa ii depasesc spre final. Muzica, poza de grup Ro Club Maraton, mii de alergatori, Octav foarte motivat, cu toti imi dau curaj. In plus era o zi superba, temperatura ideala de alergat. Hai ca se poate, in fond ce se poate intampla mai rau decat sa ma tai pe final?
Ne strecuram usor usor, facem slalom, inaintam decent pentru un prim km cu trafic intens de alergatori. Si ii dam la ritm constant, o medie de 5:20'/km (multicel sub 5:39-le ala) care ma unge pe suflet. Trecem de Piata Unirii, trecem de Alba-Iulia, trecem de Piata Muncii, ritmul ramane constant, cand mai repede in zonele cu muzica si suporteri, cand mai temperat in rest. Sunt cot la cot cu Octy, intoarcem la Diham, salutam puhoi de cunoscuti de pe sensul opus, ocolim National Arena, ii dam spre Muncii inapoi. O doamna incurajeaza frenetic de una singura si ii multumim, echipa Panda WWF este si ea la datorie si face galagie, cateva trupe muzicale sau doar boxe intretin atmosfera.
Dupa o ora bagam un gel si o gura de apa, Breb iese sa ne salute, ajungem la Unirii, dam spre Natiunile Unite, intram pe Calea Victoriei, acelasi ritm, acelasi tonus, nici nu simtim vreun efort. Pe Calea Victoriei salutam din nou multi cunoscuti cu care ne intersectam, e si Buri, e si Marius, sunt la semimaraton si "pedaleaza" tare, il intalnim si pe Eugen si schimbam cateva vorbe.
Dam spre Eroilor, intoarcem la al n-lea pod ca multe mai sunt, trecem de Parcul Izvor si incheiem prima tura in 1h 55min, excelent, avem 5 minute avans.
Incepe a doua jumatate a cursei, psihologic este relaxant o vreme. Tinem acelasi ritm, ba putem sa si purtam diverse conversatii caci ritmul o permite. Oprim insa pentru cateva secunde la punctele de alimentare pentru o hidratare mai indestulatoare ca se pusese caldura. La Piata Alba-Iulia facem o poza cu echipajul de la Ambulantanta, Octy este voluntar in programul "Exista un erou" si are si pe tricou insemnele campaniei, fiind recunoscut de catre toti medicii. Octav chiar este un erou! Iarasi Muncii, bagam al treilea gel la 2h 30min de la start si abia asteptam sa intoarcem la Diham ca sa avem fata inspre finish cum s-ar zice, un finish aflat la 13 km distanta.
Octy vrea sa faca niste pasi mergand, eu profit si elimin surplusul de apa intr-un boschet, scuzati-mi manierele de maidan :)) Mai batem palma inca o data cu galeria inimoasa de la stadion, eu o iau putin inainte, mintea imi zboara departe la nici nu stiu ce si sunt gata-gata sa ies spre Maior Coravu, noroc ca Octy ma vegheaza din spate si ma striga. Huuh asta mi-ar fi trebuit, sa ajung la mama naibii.
Ritmul este bun, din pacate ma distantez de Octav, fapt ce nu imi convine, obiectivul meu principal la aceasta cursa a fost la Octav sa termine cu succes primul sau maraton. Cum insa nu avea nici o problema fizica ci doar scazuse putin viteza imi zic ca e posibil sa se concentreze mai bine singur, isi va face propria strategie, ce rost are sa il fortez aiurea si sa il obosesc cu mult inainte de final?
Intru in transa, imi inchid simturile si vad doar soseaua. Mi s-a mai intamplat si la alte curse lungi, cand picioarele obosesc mintea dirijeaza toata forta catre ele. Pe la Alba-Iulia imi pun pentru prima data castile, muzica ma impinge vizibil si reiau ritmul de sub 5min30sec/km care imi da liniste. Opresc pe la punctele de apa, bag un gel la 3h 15min. La Piata Unirii scot castile pentru a auzi incurajarile multimii, energia primita de la ei e mult mai pretioasa. Bat palma cu toti copii, depasesc multi oameni obositi, primesc o sticla de apa de la Victor, Cristina ne face poze (aveam sa aflu abia dupa final) si ii intalnesc pe suporterii nostri frenetici: Ionela, Raluca, Buri, Marius incurajeaza pe toata lumea batand la tobe si imi transmit toata energia lor. Prind aripi si maresc din nou viteza.
.jpg)
Pe la Natiunile Unite pun din nou castile si apuc niste melodii ce imi chinuie serios picioarele, muzica ma impinge de la spate si imi sterge orice gand de a lasa-o la pas. Urc pe Calea Victoriei plescaind un sfert de mar care sa imi stearga gustul gelurilor, intorc in capat si am drumul deschis spre final. Sunt constient ca PB-ul e al meu si ma gandesc sa alerg fara oprire pana la final, bucata aia plictisitoare de pe Splai va fi un test psihologic pe care vreau sa il promovez. Vine un pod, al doilea, al treilea, la naiba unde e Casa Radio? Aaaa uite-o, inca putin si intorc, ma stramb la camera si arat patru degete, da-da patru, alaturi de un strigat barbar care sper sa nu il fi speriat pe domnul voluntar. Paaatruu!!!
La ultimul punct de hidratare imi trag sufletul langa un pahar de apa si pornesc asaltul final. Inca un km, arunc castile, trec de Parcul Izvor si vad finish-ul. Ma incapatanez sa fac sprint pe ultima bucata, strang din dinti si inghit in sec. Suporterii mei dragi sunt pe margine, ii salut si intru pe ultima suta cu mainile sus pentru a sarbatori ceea ce a fost cel mai bun maraton al meu de pana acum.
Trec linia de sosire bucuros, predau chipul si ma indrept spre zona cu medalii cand imi dau seama ca treaba nu e incheiata. Cativa pasi inapoi si sunt inapoi langa linia de finish, Octav merita o primire calduroasa. Ma uit lung, vin cateva tricouri portocalii, nu e el. Mai vin ceva cunoscuti, multe stafete, unde e Octav? Si vine, uiteee-l, ceva mic in zare care se apropie in viteza. Inca un pas, inca unul...si inca unul si Octav trece linia de finish a primului sau maraton, Octy este maratonist si nu oricum ci cu un timp extraordinar la debut, 4h 11 min 18 sec. Felicitari Octy, esti foarte tare!
.jpg)
Ne intalnim imediat si cu echipa de suport, Buri a facut PB, Marius a facut PB, Victor a facut PB ieri la MPC, Meme a facut PB, Raluca, Ionela si Cristina au venit cu incurajari generoase atunci cand cursa devenea mai grea, este o zi fructoasa. Sa sarbatorim zic :)
Nutritia - am facut carboloading 2-3 zile inainte de maraton, inlocuind proteinele cu paste, dulciuri, orez. Si un tort de imi dadeati l-as fi mancat lingand si farfuria :)) Am marit dozele de magneziu si anticarcel spre a preveni crampele. Am baut apa cat de multa pentru a incarca fiecare celula cu apa, drept urmare in timpul cursei am baut chiar putina apa la punctele de hidratare.
Am avut 4 geluri si un activator. Octav a venit cu propunerea sa luam un gel dupa 1 ora apoi la fiecare 45 de minute (adica 1h45, 2h30, 3h15) si activatorul pe ultimii 5 km. Si ne-a iesit caci nu am vazut nici urma de zid, dar deloc-deloc.
Doping - Am pus si cateva melodii in ultimii 7 km atunci cand simteam ca slabesc ritmul (Cristi Minculescu si Queen m-au biciuit pe Calea Victoriei si pe Splai), insa cel mai mult m-au impins de la spate spectatorii. Va multumesc si va mai asteptam!
Multumesc pentru fotografii Cristinei, lui Radu Cristi, lui Catalin Georgescu, BlackProject.ro, 7card, Inima Copiilor, Iulia Pasca.
.jpg)
Si s-a infaptuit minunea! Am alergat 3 ore 57 min 37 sec la maraton, cu mult peste asteptarile mele de la start. Deci NEW PERSONAL BEST! Dar cel mai important este ca de azi Octy este maratonist cu acte (medalie) in regula si asta ma bucura mult mai mult. Well done bro!
Un lucru bun nu vine niciodata singur. Dupa PB-ul la semimaraton Plevna astazi la MIB am reusit sa ridic stacheta la un nivel la care nu mai fusese vreodata, cu 20 de minute peste vechiul record stabilit in urma cu un an la Berlin. Ca vorba aia, toamna se numara recordurile personale. Este cunoscut faptul ca un record la maraton rar se bate cu o diferenta asa de mare. Un record prost bineinteles. Acest fapt mi-a chinuit mintea toata saptamana, am facut calcule peste calcule si habar nu aveam la ce timp sa trag. Un timp sub 4 ore mi se parea prea bun fata de precedentul, un 4:07 cat imi prezicea programul de antrenament mi se parea prea usor de realizat. Si a venit dimineata cursei, iar dilema nu fusese rezolvata. Stiam doar ca MyAsics imi spune ca am nevoie de 5:47'/km pentru un PB decent si mai stiam ca 5:38'/km inseamna un finish putin sub 4 ore; in mintea mea parea un timp rezonabil insa nu imi dadeam seama daca il voi duce 42 km.
Din fericire Costica Anghel a fost omul potrivit la startul potrivit si m-a incurajat sa trag la 4 ore, numai sa nu plec tare, sa stau aproape de iepurii de patru ore si sa ii depasesc spre final. Muzica, poza de grup Ro Club Maraton, mii de alergatori, Octav foarte motivat, cu toti imi dau curaj. In plus era o zi superba, temperatura ideala de alergat. Hai ca se poate, in fond ce se poate intampla mai rau decat sa ma tai pe final?
3...2...1...START
Reusim sa ne pozitionam destul de in fata la start, nu vedeam pacemaker-ii de 4 ore, dar il vedeam pe cel de 2 ore la semimaraton ceea ce inseamna cam acelasi lucru. Se da startul, trecem pe sub poarta in ritm de Samba de Janeiro (video aici). Toata lumea danseaza in asteptarea unui culoar pe care sa o rupa la fuga..jpg)
Ne strecuram usor usor, facem slalom, inaintam decent pentru un prim km cu trafic intens de alergatori. Si ii dam la ritm constant, o medie de 5:20'/km (multicel sub 5:39-le ala) care ma unge pe suflet. Trecem de Piata Unirii, trecem de Alba-Iulia, trecem de Piata Muncii, ritmul ramane constant, cand mai repede in zonele cu muzica si suporteri, cand mai temperat in rest. Sunt cot la cot cu Octy, intoarcem la Diham, salutam puhoi de cunoscuti de pe sensul opus, ocolim National Arena, ii dam spre Muncii inapoi. O doamna incurajeaza frenetic de una singura si ii multumim, echipa Panda WWF este si ea la datorie si face galagie, cateva trupe muzicale sau doar boxe intretin atmosfera.
Dupa o ora bagam un gel si o gura de apa, Breb iese sa ne salute, ajungem la Unirii, dam spre Natiunile Unite, intram pe Calea Victoriei, acelasi ritm, acelasi tonus, nici nu simtim vreun efort. Pe Calea Victoriei salutam din nou multi cunoscuti cu care ne intersectam, e si Buri, e si Marius, sunt la semimaraton si "pedaleaza" tare, il intalnim si pe Eugen si schimbam cateva vorbe.
Dam spre Eroilor, intoarcem la al n-lea pod ca multe mai sunt, trecem de Parcul Izvor si incheiem prima tura in 1h 55min, excelent, avem 5 minute avans.
Incepe a doua jumatate a cursei, psihologic este relaxant o vreme. Tinem acelasi ritm, ba putem sa si purtam diverse conversatii caci ritmul o permite. Oprim insa pentru cateva secunde la punctele de alimentare pentru o hidratare mai indestulatoare ca se pusese caldura. La Piata Alba-Iulia facem o poza cu echipajul de la Ambulantanta, Octy este voluntar in programul "Exista un erou" si are si pe tricou insemnele campaniei, fiind recunoscut de catre toti medicii. Octav chiar este un erou! Iarasi Muncii, bagam al treilea gel la 2h 30min de la start si abia asteptam sa intoarcem la Diham ca sa avem fata inspre finish cum s-ar zice, un finish aflat la 13 km distanta.
Octy vrea sa faca niste pasi mergand, eu profit si elimin surplusul de apa intr-un boschet, scuzati-mi manierele de maidan :)) Mai batem palma inca o data cu galeria inimoasa de la stadion, eu o iau putin inainte, mintea imi zboara departe la nici nu stiu ce si sunt gata-gata sa ies spre Maior Coravu, noroc ca Octy ma vegheaza din spate si ma striga. Huuh asta mi-ar fi trebuit, sa ajung la mama naibii.
Ritmul este bun, din pacate ma distantez de Octav, fapt ce nu imi convine, obiectivul meu principal la aceasta cursa a fost la Octav sa termine cu succes primul sau maraton. Cum insa nu avea nici o problema fizica ci doar scazuse putin viteza imi zic ca e posibil sa se concentreze mai bine singur, isi va face propria strategie, ce rost are sa il fortez aiurea si sa il obosesc cu mult inainte de final?
Intru in transa, imi inchid simturile si vad doar soseaua. Mi s-a mai intamplat si la alte curse lungi, cand picioarele obosesc mintea dirijeaza toata forta catre ele. Pe la Alba-Iulia imi pun pentru prima data castile, muzica ma impinge vizibil si reiau ritmul de sub 5min30sec/km care imi da liniste. Opresc pe la punctele de apa, bag un gel la 3h 15min. La Piata Unirii scot castile pentru a auzi incurajarile multimii, energia primita de la ei e mult mai pretioasa. Bat palma cu toti copii, depasesc multi oameni obositi, primesc o sticla de apa de la Victor, Cristina ne face poze (aveam sa aflu abia dupa final) si ii intalnesc pe suporterii nostri frenetici: Ionela, Raluca, Buri, Marius incurajeaza pe toata lumea batand la tobe si imi transmit toata energia lor. Prind aripi si maresc din nou viteza.
.jpg)
.jpg)
.jpg) |
| I feel so olympic today |
.jpg) |
| greu, greu, dar frumos |
.jpg)
Trec linia de sosire bucuros, predau chipul si ma indrept spre zona cu medalii cand imi dau seama ca treaba nu e incheiata. Cativa pasi inapoi si sunt inapoi langa linia de finish, Octav merita o primire calduroasa. Ma uit lung, vin cateva tricouri portocalii, nu e el. Mai vin ceva cunoscuti, multe stafete, unde e Octav? Si vine, uiteee-l, ceva mic in zare care se apropie in viteza. Inca un pas, inca unul...si inca unul si Octav trece linia de finish a primului sau maraton, Octy este maratonist si nu oricum ci cu un timp extraordinar la debut, 4h 11 min 18 sec. Felicitari Octy, esti foarte tare!
.jpg)
.jpg)
Ne intalnim imediat si cu echipa de suport, Buri a facut PB, Marius a facut PB, Victor a facut PB ieri la MPC, Meme a facut PB, Raluca, Ionela si Cristina au venit cu incurajari generoase atunci cand cursa devenea mai grea, este o zi fructoasa. Sa sarbatorim zic :)
.jpg)
Concluzii tehnice
A fost o cursa perfect gandita pe care am reusit sa o controlez de la inceput pana la final. Stiam ca ce e sub 5:39'/km este pentru un final sub 4 ore. Am reusit impreuna cu Octav sa temperam entuziasmul de la start si sa nu ne avantam pe prima jumatate a maratonului; nu o data "am pus frana" atunci cand mintea, pacalita de muzica si de spectatori, biciuia muschii sa galopeze sustinut. Eram convins ca, daca tinem ritmul, pe final vom depasi multi alergatori obositi ceea ce s-a si intamplat.Nutritia - am facut carboloading 2-3 zile inainte de maraton, inlocuind proteinele cu paste, dulciuri, orez. Si un tort de imi dadeati l-as fi mancat lingand si farfuria :)) Am marit dozele de magneziu si anticarcel spre a preveni crampele. Am baut apa cat de multa pentru a incarca fiecare celula cu apa, drept urmare in timpul cursei am baut chiar putina apa la punctele de hidratare.
Am avut 4 geluri si un activator. Octav a venit cu propunerea sa luam un gel dupa 1 ora apoi la fiecare 45 de minute (adica 1h45, 2h30, 3h15) si activatorul pe ultimii 5 km. Si ne-a iesit caci nu am vazut nici urma de zid, dar deloc-deloc.
Doping - Am pus si cateva melodii in ultimii 7 km atunci cand simteam ca slabesc ritmul (Cristi Minculescu si Queen m-au biciuit pe Calea Victoriei si pe Splai), insa cel mai mult m-au impins de la spate spectatorii. Va multumesc si va mai asteptam!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.