23 februarie 2015

Jurnal săptămâna 2: Pana mea sau 29=26

Daca e sambata e zi de long swim/bike/run. Inca de la primele ore ale diminetii soarele anunta o zi calda. Ma trezesc, adun cateva lucruri intr-un rucsac, din pacate nu cele mai importante, si traversez Bucurestiul pentru a face jonctiunea cu tura de antrenament organizata de Lucian Mandruta, pana la Calugareni.

Ca sa imi fie mai greu, dar si pentru ca nu ma simteam pregatit sa ies cu SPD-urile in public asa deodata, ca abia le-am luat si m-am dat cu ele doar pe hometrainer plus ca mi-era teama ca imi vor ingheta picioarele in pantofii aia subtiri cu prinderi de pedale, il iau pe Gigel, MTB-ul, stiu ca stiti. Cu MTB pe asfalt muncesc pentru 25 km/h cat as munci pentru 35 pe cursiera. E de bine.


Lung mai e Bucurestiul asta pe latime, dupa 13 km ajung in Mordor a.k.a. Sos. Giurgiului. O pornim spre Calugareni intr-o tura de incalzire pentru plecarea la mare din aprilie. Se pedaleaza in pluton, ritm 22-25 kmph, ne regrupam de vreo doua ori, ajungem la Calugareni. E frumos si cald, mai inaintam 10 km inspre Giurgiu dupa care urmeaza intoarcerea la Capitala.


Alex isi aduce aminte ce mamaliguta cu branza a mancat el odata la Comana, nu stam mult pe ganduri si ne despartim de pluton intrand pe un drum pe alocuri asfaltat, in mare plin de gropi si de mocirla. Ne facem ca porcii, ce daca mi-am pus aparatori la roti? Dam ocol padurii, miroase a primavara, ajungem in Comana. Dupa ceva treburi care vor ramane secrete descalecam pe malul Neajlovului si ingurgitam un pranz pe cinste, MBS-ul  sa traiasca!

Si acum hai acasa, dar nu pe DN ci prin sate. Pun GPS-ul, ne bagam din nou la o portie de mocirla, traiasca primarul! Sau poate e mai bine, e mai bine asa, ca daca noroi nu era cine stie ce sanse ar fi avut Sinan Pasa aici in balta Neajlovului?

Ce farmec ar avea GPS-ul daca nu te-ai rataci folosindu-l? Noroc ca intalnim oameni, facem cale intoarsa cativa km si iesim la liman in Colibasi. Pauza de apa si avem cale deschisa spre Bucuresti pe asfalt.



Pedalam tare, tare-tare, acul sare de 30 kmph uhuuuu si deodata halt. Ma opresc, ce pana mea? Roata e moale ca o lamaie. Nu se poate! Nu am mai facut pana de nu mai tin minte cand, adica din 2012 de la Prima Evadare. Si nu am camera de rezerva la mine. Am pompa, dar nu am camera. Nu am ca nu am gasit-o de dimineata prin casa si am plecat asa. Si mai sunt 30 de km pana la Bucuresti.

Stafidutza zice ca are el. Ma uit nedumerit, el are bicla cu roti de 29 inch. Ce sa fac eu cu camera de 29 la janta de 26? Cum nu aveam de ales intorc bicla cu pedalele in sus, scot roata, nici leviere nu aveam, praf... Are Stafidutza, scot camera, verific cauciucul sa nu fie teapa ramasa in el si bag camera; cand termin evident ca mai ramasese o bucata care nu isi gasea locul. O indes acolo cumva, pun cauciucul la loc pe janta, umflam, pare ca merge. Doamne ajuta, Sfantul Pedalie e cu noi astazi.



Trecem de Berceni, intram in Bucuresti, il traversam si ne oprim fix la spalatoria lui Laurentiu Moga pentru o balaceala. In doua minute Gigel e mai curat decat a fost  vreodata.

Si ii dam spre casa incheind tura cu 125 de km pedalati, neplanuiti, insa bineveniti. Asta numesc eu o zi plina. Sa vina primavara!

Concluziile saptamanii 2:

Duminica am profitat de soare si am facut un long run de 32 de km care chiar mi-a iesit scotand cel mai bun timp al meu pe distanta asta (inaintea oricarui maraton planificat fac o alergare de 32). 5:30 min/km media, miroase a PB desi eu nu cred, nu fac niciodata timp record primavara ca... ca e dupa iarna.
Calculez si imi da 13 ore si jumatate de miscare saptamana asta, in 6 zile ca una e de pauza. Am cam sarit calul si programul dar nu m-am putut abtine, voi n-ati vazut ce vreme am avut in weekend?




Delivered by FeedBurner

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.