Cand s-a dat drumul la inscrieri am dat navala, cum puteam sa ratez asa ceva, doar nu sunt multe duatlonuri prin zona si imi plac. Au mai trecut cateva saptamani si revizuindu-mi planurile de antrenament m-am razgandit, voiam ca in acest weekend sa fac un antrenament lung de ciclism, o alergare serioasa si sa si inot, iar duatlonul imi ocupa timpul si imi dadea planurile peste cap, mai ales ca fiind racit cobza cateva zile am ratat niste chestii care mi-au afectat moralul. Am facut planuri peste planuri, se anuntau si reprize de ploaie in weekend, dar mintea mea era tot la duatlon si pana la urma m-am decis: le voi face pe toate fie ce o fi! Nu puteam sa nu fiu prezent la un eveniment organizat de prietenii de la Pegas Triatlon Club, sunt niste oameni asa de treaba si mereu fac chestii misto in care pun suflet. Iar sambata m-am simtit ca intre prieteni, de la organizatori pana la "adversari" si voluntari :)
Asa ca imi incep weekend-ul inca de vineri seara, imi pregatesc toate catrafusele, umflu tare rotile la bicicleta, umplu un rucsac cu de toate si ma culc. Sambata la 7 dimineata eram in bazin pentru 2700 m de inot, caci asa scria pe usa de la bucatarie :) Imi iese, tot ce voiam era sa ma incadrez in timp, ceea ce am reusit oarecum, asa ca la 8:40 ma intalnesc cu Alex, punem bicicleta in masina (multumim Dăcica :)) si zburam catre Buftea.
Tachinarile nu lipsesc, pana la urma se lasa cu un pariu pe o portie mare de gogosi de Buftea (cine stie cunoaste), data de cel care va pierde duelul Dacul Sprinten vs. Stafidutza. Ajungem la Buftea putin dupa ora 10, ne luam kiturile in graba si punem bicicletele in zona de tranzit. Vremea este buna, lumea este vesela, parcul este verde, ce sa vrei mai mult?
Pe tura a 3-a incepem sa mai depasim cate ceva, oare sa scot pantofii de alergare cu sireturile incheiate? Nah ca intram in ultima tura, hai ca mai e putin de gafait. Intram in tranzitie, imi pun casca, ma descalt repede si iau pantofii de bicicleta, Alex deja s-a dus, ah acelasi scenariu ca la CND. Tropai pana la iesirea din zona de tranzitie si incalec pe bicicleta, ocolind cativa oameni veniti la plimbare.
Cum iesim din curtea Palatului Stirbey facem dreapta. E un traseu frumos de sosea, cu urcari si coborari, avem si vant, imi place. Trag tare si il prind rapid pe Alex, spunandu-i ceva la ureche si lasandu-l in urma. Uitasem ca el e pe MTB, azi nu are sanse, gogosile sunt ale mele :) Pedalez bine, depasesc oameni pe urcari, intorc binisor la capatul traseului chiar daca am SPD-urile in picioare. Multa lume cunoscuta cu care ma intersectez si multi voluntari, Edi Petrov imi aduce aminte de niste tuica si nu ma abtin sa nu ii strig ceva. Incerc sa tin minte numarul turelor, sunt 5 si n-as vrea sa ratez vreuna (din pacate Ciprian Balanescu a ratat una si a fost descalificat).
Fiind un traseu in bucla ne intersectam cu participantii de pe sensul opus si fiecare mai striga cate-o vorba de duh. Sunt depasit se un pluton de 3 oameni care merg la trena, stiam ca nu avem voie dar nu ma pot abtine sa nu stau si eu putin sub aripa lor, noroc ca sunt mult mai rapizi si ma feresc de a calca in pacat. Inca niste intoarceri, Lilica imi striga ca a facut pana si iese din cursa, Alex se intrece cu Serban Seceleanu, Conu Mila fluiera de zor la noi, iar spectatorii imi striga "Hai Romania!". Inchei ultimul tur si intru in curtea palatului, alerg pe langa bicicleta, o pun in rastel si imi schimb din nou pantofii, bucuros ca cei de alergare intra si cu sireturile incheiate :)
E greu sa alergi dupa ce cobori din sa, stiam asta, trebuie sa pun accent pe tranzitii pentru a-mi obisnui psihicul si eventual si fizicul. Mai am 2 ture pe care nu ma grabesc prea rau, nu e nici multa lume pe traseu care sa ma ambitioneze. Alerg undeva la 5 min/km si termin cursa sub blitz-ul lui Radu Cristi, primind o frumoasa medalie. 1h:20min, locul 36/99.
Stau la finish pana sosesc toti participantii dupa care se da stratul in cursele copiilor pe care e un deliciu sa le urmaresti, au asa o ambitie, pleaca tare de la inceput si alearga pana se sufoca. Apoi nu ne vine sa plecam si ramanem la pasta party si la premiere. Am in plan o tura cu bicicleta pana dupa Ploiesti si inapoi numai ca la ora 4 incepe sa toarne cu galeata, fir-ar sa fie ca nu gresesc ei niciodata cu prognoza. Se mai opreste si pedalam pana in Mogosoaia alaturi de Irina, dupa care ne prinde o ploaie ce ne uda pana la piele, abia-abia ajungem la masina si ne schimbam in fata unui bloc, sub privirile cetatenilor care se incumetau sa treaca pe acolo. S-a dus tura noastra, s-au dus si gogosile, dar maine nu ne lasam! Si o pornim spre casa cu Dăcica :)
Multumiri organizatorilor (Cosmin Rogoveanu, Tudor Butu, Pegas Triatlon Club), voluntarilor si fotografilor (Radu Cristi, Nea Dan) pentru efortul depus..
Dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Asa ca imi incep weekend-ul inca de vineri seara, imi pregatesc toate catrafusele, umflu tare rotile la bicicleta, umplu un rucsac cu de toate si ma culc. Sambata la 7 dimineata eram in bazin pentru 2700 m de inot, caci asa scria pe usa de la bucatarie :) Imi iese, tot ce voiam era sa ma incadrez in timp, ceea ce am reusit oarecum, asa ca la 8:40 ma intalnesc cu Alex, punem bicicleta in masina (multumim Dăcica :)) si zburam catre Buftea.
Tachinarile nu lipsesc, pana la urma se lasa cu un pariu pe o portie mare de gogosi de Buftea (cine stie cunoaste), data de cel care va pierde duelul Dacul Sprinten vs. Stafidutza. Ajungem la Buftea putin dupa ora 10, ne luam kiturile in graba si punem bicicletele in zona de tranzit. Vremea este buna, lumea este vesela, parcul este verde, ce sa vrei mai mult?
3..2..1 START
Pe la 11, dupa sedinta tehnica din care nu inteleg niciodata nimic cu privire la structura traseului, ne aliniem la start si imediat se porneste in cursa. Nu prea am chef de alergare, imi simt picioarele greoaie desi viteza am, sunt sub 4:40 min/km. Alex pare fresh si imi sufla in ceafa, formam un pluton de 3-4 persoane si alergam pe aleile din padure. Trece prima tura, parca ma dezmortesc nitel, dar tot nu sunt in largul meu, noroc cu voluntarii care incurajeaza. Am senzatia ca oricand Alex poate sprinta, iar eu nu voi avea replica, insa nu o face, ba ma mai si controleaza pe la glezne :)Pe tura a 3-a incepem sa mai depasim cate ceva, oare sa scot pantofii de alergare cu sireturile incheiate? Nah ca intram in ultima tura, hai ca mai e putin de gafait. Intram in tranzitie, imi pun casca, ma descalt repede si iau pantofii de bicicleta, Alex deja s-a dus, ah acelasi scenariu ca la CND. Tropai pana la iesirea din zona de tranzitie si incalec pe bicicleta, ocolind cativa oameni veniti la plimbare.
Cum iesim din curtea Palatului Stirbey facem dreapta. E un traseu frumos de sosea, cu urcari si coborari, avem si vant, imi place. Trag tare si il prind rapid pe Alex, spunandu-i ceva la ureche si lasandu-l in urma. Uitasem ca el e pe MTB, azi nu are sanse, gogosile sunt ale mele :) Pedalez bine, depasesc oameni pe urcari, intorc binisor la capatul traseului chiar daca am SPD-urile in picioare. Multa lume cunoscuta cu care ma intersectez si multi voluntari, Edi Petrov imi aduce aminte de niste tuica si nu ma abtin sa nu ii strig ceva. Incerc sa tin minte numarul turelor, sunt 5 si n-as vrea sa ratez vreuna (din pacate Ciprian Balanescu a ratat una si a fost descalificat).
Fiind un traseu in bucla ne intersectam cu participantii de pe sensul opus si fiecare mai striga cate-o vorba de duh. Sunt depasit se un pluton de 3 oameni care merg la trena, stiam ca nu avem voie dar nu ma pot abtine sa nu stau si eu putin sub aripa lor, noroc ca sunt mult mai rapizi si ma feresc de a calca in pacat. Inca niste intoarceri, Lilica imi striga ca a facut pana si iese din cursa, Alex se intrece cu Serban Seceleanu, Conu Mila fluiera de zor la noi, iar spectatorii imi striga "Hai Romania!". Inchei ultimul tur si intru in curtea palatului, alerg pe langa bicicleta, o pun in rastel si imi schimb din nou pantofii, bucuros ca cei de alergare intra si cu sireturile incheiate :)
E greu sa alergi dupa ce cobori din sa, stiam asta, trebuie sa pun accent pe tranzitii pentru a-mi obisnui psihicul si eventual si fizicul. Mai am 2 ture pe care nu ma grabesc prea rau, nu e nici multa lume pe traseu care sa ma ambitioneze. Alerg undeva la 5 min/km si termin cursa sub blitz-ul lui Radu Cristi, primind o frumoasa medalie. 1h:20min, locul 36/99.
Multumiri organizatorilor (Cosmin Rogoveanu, Tudor Butu, Pegas Triatlon Club), voluntarilor si fotografilor (Radu Cristi, Nea Dan) pentru efortul depus..
Dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.