Cu bicicleta de la Viena la Drobeta Turnu-Severin - Eurovelo 6 – Partea I

Si am pornit! In sfarsit, dupa luni de pregatire, mai degraba de asteptari, parca nu mai venea odata luna august, dupa zeci de emailuri schimbate, planuri, harti, bagaje, google, bla-bla ... iata-ne in trenul spre Viena. Project name: "Eurovelo 6 - Operatiunea Dunarea albastra". Participanti: Sanziana, Madalina, Ionut si subsemnatul. Numar de zile - 15. Km parcursi - 1130. Zile cu ploaie: 0. Zile cu canicula - 15. Poze facute - mii. Experiente traite - infinite.



Ionut zice ca povestea s-a nascut prin 2012 cand s-a dat primul email despre Eurovelo 6 in grupul nostru. Apoi mai serios din toamna anului trecut cand am luat haturile in maini si am pornit discutia serioasa, la ideea Madalinei care tinea ca in 2015 sa incercam si un alt tip de vacanta. Multi am fost, suficienti am ramas si am pornit pregatirile. Ne-am echipat bicicletele, am configurat traseul, l-am impartit pe zile si am rezervat cazari in 11 locuri diferite (m-am simtit ca un angajat al unei agentii de turism facand asta), am cumparat biletele de tren din gara si gata. Asta e tot, tot inceputul.

Eurovelo 6 este un traseu ce poate fi parcurs pe bicicleta, care porneste din Franta de la Oceanul Atlantic, trece prin Elvetia, ajunge in Germania si urmeaza apoi cursul Dunarii pana la varsare in Delta la Sulina. Noi am ales sa parcurgem segmentul Viena, Bratislava, Budapesta, Novi Sad, Belgrad, Drobeta Turnu-Severin, aproximativ 1100 de km. Nu, nu intr-o zi, stiu ca ati citit multe chestii cu tenta sportiva pe blogul acesta, dar acum este vorba de o tura cicloturista cu pauze multe, cu poze, cu stat la umbra racoroasa a copacilor atunci cand soarele se incapataneaza sa ne bata in cap, cu vizitat 5 tari si 4 capitale, cu scaldat in Dunare ... este o tura de vacanta.


Aventura incepe imediat ce iesi pe usa

Cu bagajele agatate de portbagaj mersul pe bicicleta e diferit. Si-asa ma dezobisnuisem eu de MTB de cand ma dau cu cursiera, coboratul pe scarile blocului cu mastodontul in brate nu e deloc usor, ma cocoseaza. Bun, am ajuns in fata blocului, hai ca n-a fost atat de greu :). Incalec si ma simt ca pe motocicleta, incerc sa fiu atent pe unde ma strecor ca Gigel (bicicleta mea) nu mai e zvelt ca saptamana trecuta, are ditamai desagii si nu mai are loc prin spatii stramte La doi km de casa imi vine ideea sa verific cu calcaiul daca mai am coburile si zbang!, reusesc sa pierd unul dintre ele in mijlocul strazii. Ahhhh, nu pot pune bicla jos ca e grea, gasesc un copac unde sa o sprijin si ma intorc sa recuperez desaga. E clar ca trebuie sa le fixez mai bine, e prima iesire cu ele, stiu ca trebuia sa testez inainte, dar n-am mai apucat. La Obor ma gandesc sa iau metroul ca sa nu pierd totul inainte de a incepe excursia. La gara avem lift, lux! Sau nu, bicicleta nu incape in lift, degeaba ma chinui. Avem si scara rulanta, iarasi lux, era sa ma prabusesc cu tot cu bicicleta, noroc ca nu mai erau oameni in spate. La capatul scarii rulante nu era nici o poarta de acces asa ca ma chinui iarasi sa trec bicicleta peste turnicheti. In sfarsit ajung la peron si aflu ca Ionut avusese aceleasi patanii, deh... amatori :))

Pe la ora 14 trenul si-a urnit sutele de roti din Gara de Nord si a dat startul turei. Avem bilete la cuseta si sa stiti ca nu e usor sa strecori 4 biciclete in compartiment. Am beneficiat de bunavointa domnului controlor. Trenul este al CFR-ului, Dacia se numeste, si din pacate nu are vagon special pentru vehicule cu doua roti. Am demontat rotile si am varat doua dintre biciclete sub bancheta, iar pe celelalte doua le-am pus intr-un loc secret pe care vi-l voi spune numai daca ma veti intreba. Ne dam la vorba, mai una, mai alta, pana ce imi aduc aminte ca fusesem doua nopti in Vama, stiti voi, Folk You, si ca am de recuperat niste ore de somn asa ca ma pun pe testat patul de sus. E bun-bun, dupa 4 ore sunt fresh, am ajuns la Vintu de Jos. In tren sunt multi straini, japonezi, olandezi si alte natii, scoatem putin capul pe geam admirand apusul, dupa care intindem ceasceafurile pe paturi si somn. Somn? Nu prea imi mai este asa ca ma pun pe scris cuvintele de inceput ale blogului, cam ceea ce ati citit mai sus :) La ora 1 prezentam buletinele, suntem la Curtici, la revedere patrie draga, ne reintalnim peste doua saptamani. Si iarasi somn pana dimineata.

Pregatirea

A fost destul de simpla ca structura, dar complicata in detalii. Am incercat sa impartim traseul in segmente egale care sa nu sara de 130 de km pe zi, scopul nu este de a bate recorduri. Aveam sa constatam pe parcursul turei ca 130 de km pe zi pe biciclete mountain-bike cu bagaje pe ele sunt multi, mai ales in conditiile in care faci asta multe zile consecutive, pe caldura mare si mai vrei si sa vizitezi ceva. Din ce am constatat si ce am aflat de la alti calatori cu care ne-am intersectat 100 de km sunt suficienti.

In principiu plecam in fiecare dimineata la drum, pedalam in ritm de plimbare cam cu 20 km/h, oprim unde credem ca e ceva de vazut, facem poze, mai oprim sa mancam, mai pedalam putin si ajungem in localitatea unde vom innopta. Cu cat ajungem mai devreme cu atat avem mai mult timp de vizitat imprejurimile. Avem si doua zile de pauza, la Budapesta si la Belgrad, alese strategic, aici sunt mai multe chestii de vazut si ne mai si odihnim.

Hartile turei le gasiti mai jos, aici harta integrala, poate va vine vreun gand, iar impartirea pe zile ar fi urmatoarea:
- ziua 1: tren
- ziua 2: vizitare Viena
- ziua 3: Viena - Bratislava, 65 km, harta
- ziua 4: Bratislava - Tata, 130 km, harta
- ziua 5: Tata - Budapesta, 73 km, harta
- ziua 6: vizitare Budapesta
- ziua 7: Budapesta - Harta, 118 km, harta
- ziua 8: Harta - Mohacs, 106 km, harta
- ziua 9: Mohacs - Osijec, 82 km, harta
- ziua 10: Osijek - Novi Sad, 133 km, harta
- ziua 11: Novi Sad - Belgrad, 92 km, harta
- ziua 12: vizitare Belgrad
- ziua 13: Belgrad - Bela Crkva, 105 km, harta
- ziua 14: Bela Crkva - Donji Milanovac, 108 km, harta
- ziua 15: Donji Milanovac - Drobeta Turnu-Severin, 66 km, harta

Biletele de tren

Se cumpara din Gara de Nord de la casele internationale, la cuseta cu 6 locuri costa aproximativ 400 de lei. Trenul este romanesc deci si controlorul este roman. Biletele la cuseta vin cu mic-dejun inclus care consta intr-o cafea si o punga de grisine. Nu exista locuri pentru biciclete si nici nu puteti lua din gara bilete pentru ele, biletele se taie in tren, iar bicicletele trebuie strecurate pe unde puteti. Cred ca era mai bine sa fi luat la cuseta cu 4 locuri pentru a nu-i deranja pe colocatari insa pretul crestea simtitor. La ora 1 se face controlul vamal la trecerea in Ungaria, se doarme bine, la 8 sunteti in Viena.

Va urma o serie de mai multe articole despre aventura noastra deci mentineti aparatele acordate pe frecventa acestui blog :)

Cititi partea a II-a aici.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

Comentarii