Cu bicicletele pe coasta Oceanului Atlantic (3)

Citește articolul anterior din această serie aici

Ziua IV - o zi lungă cu multe ocolișuri

Traseu: Santa Cruz - Peniche - Foz de Arelho
Distanță: 90 km

E ora 21.30 și tocmai a venit aperitivul pe care de data aceasta nu îl mai refuzăm. Aici obiceiul e să ți se aducă un aperitiv pe care nu îl comanzi, dar pe care îl poți refuza, care nu e mare lucru: un coș cu pâine, unt, pateu, brânză topită, în cutii mici cum sunt cele de la micul-dejun de la hotel. Mai mult îți strici foame, dar acum suntem lihniți. Nu știu cum facem că deși ne propunem să ajungem mai devreme la locul de înnoptat nu ne iese. Abia ce am sosit de vreo două ore, noroc că am găsit camping căci nu căutasem pe net înainte. Am pus cortul, am făcut dus și am mai pedalat 2 km până pe malul oceanului ca să facem o poză cu apusul căci de făcut baie nu încape vorbă la ora asta, deja e răcoare.. Au fost 80 de km cu 900 de metri diferență  pozitivă de nivel, care ne-au cam întins mușchii, parcă nu mai ajungeam. Azi am luat și contact cu apa pentru prima dată de când suntem în Portugalia, am intrat puțin cu picioarele la Peniche și era cam rece :) Dar să o luam cu începutul.

De dimineață la 7 sună ceasul. Eram deja treaz, gata să începem procedura. Afară e nor, dar zic că s-o însenina, în fiecare dimineață a fost răcoare și cam ceață, dar pe la ora 9 soarele strălucea pe cerul senin. Începem să strângem toate de prin cort, împachetam, nu eram foarte grăbiți căci recepția se deschidea la 9. Timpul trece, e răcorel, azi e ziua echipamentelor #AntrenatInRomania peste care Irina își ia și jacheta de vânt..

La 9:10 ieșim pe poartă. Am plătit 10 euro pentru două persoane plus un cort, sub media calculată. În schimb nota 10 pentru dușuri și toalete. Luăm direcția Peniche, tot eu sunt căpitan peste GPS. Astăzi am zis să folosesc funcția de navigare a aplicației Bikemap, funcție pe care abia ce am descoperit-o. Setez destinația și țin linia. Păi ce să vezi, ne-a tras niște rute peste câmpuri de am urcat un ditamai dealul degeaba căci de acolo ar fi trebuit să continuam pe o potecă plină de bolovani. Măcar ne-am încălzit :))

Coborâm și urcăm alt deal, deci nici alternativa nu era mai lină. Ajungem la Lourinha, eu zăresc o pastelaria și îi propun Irinei să oprim. Răspuns afirmativ, cine ar refuza o cafea la ora 10? Poate eu. După ce încercăm și pasteis de nata e mult mai bine. Facem și o poză și hai pe cai. eu duc trena, mai vin dealuri, facem și un live pe Facebook  pentru care eu trebuie să mă întorc din drum și să reiau urcarea unui deal. Cerul este încă înnorat.
A post shared by Dragos Ciobanu (@dacu.sprinten) on
Pe la ora 1 ajungem la Peniche și mergem în port unde mâncăm ce mai aveam prin desagă: pâinea aceea de casă, roșii, brânză și un rest de marmeladă. Intrăm puțin în apă, doar cu picioarele căci părea rece, a fost prima intrare în ocean de când am venit. Plecăm fără a mai vizita și plajele adevărate căci sunt tocmai în partea opusă a acestei limbi de pământ ce aduce a peninsula.


Luăm direcția Foz da Arelho și toate traseele ne trimit pe autostradă. Setăm GPS-ul pas cu pas, din localitate în localitate, prindem și o porțiune de piste. Când obosim ne ies în cale livezi cu pere, plantații de struguri și tufișuri cu mure, din care luăm câte puțin ca să nu abuzăm de munca oamenilor care le-au cultivat. Chiar mă gândeam că aș fi lăsat câțiva euro în semn de recunoștință, dar unde? În pom?

Pe hartă vedem că avem de ocolit un golf, un fel de lac ce s-a creat în partea de uscat care ne lungește drumul. Rămân fără baterie la telefon, noroc cu al Irinei care însă nu avea net, dar avea un crâmpei de hartă încărcată de pe wi-fi. Mă rog, la nevoie aș fi mutat SIM-ul meu. Un drum ce nu părea foarte lung ochiometric privind pe hartă, ne ia vreo două ore. Pe la 6 vedem în sfârșit primul indicator către Foz do Arelho și după ce ne apropiem de localitate întâlnim și semnul de campismo, hai că suntem norocoși. Contabilizam 42 de km de la Peniche și 90 de la Santa Cruz, un drum lung și obositor.

Campăm, fotografiem apusul de pe plajă și încercăm să recuperăm caloriile consumate, partea aceasta ne iese de minune :)


Ziua V - Întâlnirea cu Veado

Traseu: For de Arelho, San Marino de Porto, Nazare, San Pedro de Moel
Distanță: 63 km, 595 m diferență de nivel
Traseu aici  și aici

Mi s-a părut mie că se aud picături de ploaie. Când deschid cortul ploaia nu se vedea, dar foaia era udă. Ne cam resimțim după ziua de ieri, aseară am stat și după mașina de spălat să termine și ceasul a trecut de ora 12. Mă duc la supermarketul din camping care nu avea de nici unele așa că iau bicicleta și pedalez până în centrul localității. Irina pune hainele la uscător că degeaba le-am întins la uscat dacă a plouat. Deci nu am găsit până acum iaurt simplu, fără fructe, fără zahăr, fără nimic dulce. Păi la noi e lux, sunt atâtea sortimente, și de vacă, și de oaie, și mai eco, boierie.

Mâncăm, picăturile încetează să mai cadă, pe prognoză oricum erau 0% șanse de ploaie. Strângem tabăra și plecăm către San Marino de Porto, 14 km. E o ceață de la un moment dat Irina m-a strigat să stau mai încet că nu mă mai vedea. După ce dăm puțin pe plajă unde oceanul nu se vedea deloc, o ținem tot într-o urcare. Ne depășește o ambulanță pe care o vom găsi în dreptul unui accident. Da, e clar, ia hai să ne aprindem noi stopurile de pe spate că nu e de glumă cu ceața asta.

Urcarea se termină, îi dăm în jos și ajungem la San Marino de Porto. E tot un golf unde valurile nu sunt atât de mari și s-ar putea înota în voie dacă apa nu ar fi rece. Facem câteva poze și Irina zice să rămânem vreo două ore că până acum nu am stat și noi deloc la plajă. E totuși cam devreme, e trecut de 12 și am pedalat destul de puțin. Continuăm prin stațiune după care facem stânga și intrăm pe drumul național.


Pantele nu mai sunt atât de dure ca în zilele trecute și după alți 17 km ajungem la Nazare. Aici se zice că sunt cele mai înalte valuri din lume și este raiul surferilor. Acum este multă ceață, din fericire pentru noi se ridică ușor-ușor și reușim câteva fotografii superbe. Plaja arată bine-bine, e cea care ne place cel mai mult din ce am văzut până astăzi. Pentru că e ora două mergem să căutăm niște pâine căci mai aveam ceva mâncare în desagi și parcă nu merită să o cărăm atâta.
A post shared by Dragos Ciobanu (@dacu.sprinten) on

A post shared by Dragos Ciobanu (@dacu.sprinten) on


Vine o pantă înaltă în încercarea de a ajunge pe plaja din nord, de fapt acolo se face surf, mi-a spus mie Google. Urcăm serios, panta e scurtă și înclinată bine. Facem stânga la giratoriu și ajungem la niște puncte de belvedere de unde se vedea întreaga plajă sudică, cea pe care am fost mai devreme. După vreo jumătate de oră, timp în care am străbătut centrul localității care e și el de văzut, găsim plaja căutată unde ne întâmpină Veado, surferul șef.

Luăm un loc pe acolo și facem sendvișuri cu vedere la mare, gândindu-ne că ar fi tare frumos să rămânem aici peste noapte. Calculăm, analizăm și până la urmă decidem să ne ținem de plan, adică să mergem mai departe.


Până la Marinha Grande sunt 23 de km. Mă pun pe dus trena și primii 10 merg unși. Apoi facem stânga către San Pedro de Moel, căci acolo era de fapt campingul nostru, chiar pe malul mării. Pedalăm liniștiți, avem pista de biciclete pe următorii 13-15 km, stăm la poze și ne decidem să oprim direct pe plajă, să stăm la apus și abia apoi să campăm. Cum ajungem ochesc un bar și iau două beri reci, SuperBock bineînțeles, că tare sete ne era.

Pe la 7 deja se lasă răcoare așa că trecem strada și intrăm în camping. La recepție doamna care trebuia să ne preia datele stătea de vorbă cu o altă doamnă care părea clientă. Din când în când cea din urmă se mai uita la noi, ne vedea ca așteptăm ceva, dar nu părea să se grăbească să termine. Până la urmă ne dăm seama că discutau diverse, nicidecum nu aveau vreo problemă cu formalitățile de cazare, așa că Irina își permite să le întrerupă. Facem checkin-ul, punem cortul și suntem gata. Apoi ieșim în oraș al cărui centru se lasă căutat, noroc că acolo era singurul bancomat din localitate și am mers înspre el cu intenția de a mai face rost de niște cash. La restaurant întrebăm ce vin au, ospătarul nu prea știa engleză și cheamă pe altcineva care vine cu un braț de sticle de vin din care să ne alegem noi. Ăsta da mod de prezentare. Nu mai știu ce am mâncat, dar a fost bun :)



Ziua VI - Pedalăm pe piste 

Traseu: San Pedro de Moel, Pedragao, Figueira da Foz
Distanță: 60 km, 240 m diferență de nivel
Traseu aici 

Când ne trezim bineînțeles că plouă. Cortul e ud, este ceață, suntem și foarte aproape de ocean și poate că asta e explicația. Irina e cam înțepenită cu spatele, abia se îndreaptă, dar facem testul și reușește să urce în șa ceea ce e bine. O fi de la efort, de la umezeală sau de la pisica aia? Cum care pisică? Păi aseară am văzut o pisică prin camping. Eh bine, azi-noapte Irina s-a trezit speriată că a venit pisica și s-a împins în cort, a venit în dreptul feței și a dat cu gheruțele. Măi să fie, așa o fi, ce să zic, că nu am ieșit să mă uit. Mutz cred că se gândește la noi și își trimite suratele să ne deranjeze, poate-poate om veni acasă mai repede.

Nu avem mâncare așa că decât să ne întoarcem vreo doi km către centru mai bine îi dăm înainte și mâncăm în prima localitate care ne va ieși în cale. Numai că nu prea știm care e aia. Am mers vreo 35 de km numai pe piste cu două benzi, vopsite cu roșu și separate de șosea cu un șănțuleț. Primii 20 de km trec repejor și oprim să mâncăm la Pedragao. Ne era ceva foame așa că facem plinul, cam prea mult totuși: ciorbiță, sardine și un platou cu porc, însoțite de garnituri ca așa servesc ei felul principal. Hai și un espresso, s-a încărcat și GoPro-ul, suntem gata.

Deși încă e nor simt că iar m-am prăjit și dăm bine cu cremă de soare. Mai avem 24 de km până la destinație, continuăm tot prin această padure de conifere. Ciudat să fie atâtea conifere aici la 0 metri altitudine. Vedem cum se colectează rășina de la brazi: li se jupoaie coaja pe o suprafață de aproximativ 3 palme și se agață acolo un vas de tabla cam cât o cană mai mare în care se scurge lichidul lipicios care mă duce cu gândul la brânza de burduf în coajă de brad. Interesant. Ce mai vedem sunt niște incendiilor de vegetație. Acum este risc foarte scăzut, dar am întâlnit și zone cu risc mai mare.
A post shared by Dragos Ciobanu (@dacu.sprinten) on

Părăsim pista și ne îndreptăm către Marinha Olho. Irina se cam săturase de atâta sălbăticie și se bucură că mai vedem și case, mie mi-a cam plăcut pe piste. După vreo 3 km de drum cu gropi ieșim la șoseaua națională, N9. Mai sunt 10 km până la campingul pe care îl alesesem de acasă. Ne punem pe pedalat, eu duc trena, mergem pe banda exterioară șoselei, e ceva trafic dar in 20 de minute ajungem aproape de camping. Am mai mărit și noi media de viteză căci pe piste a fost frumos să stam domol la vorbă, nefiind împinși de la spate nici de ceas, nici de trafic.

Ne dăm seama că acest camping este la 7 km de oraș așa că găsim rapid un altul pe Google la 2 km de centru, pe un deal, și are și review-uri foarte bune. Parfum! Trecem un pod foarte mare peste un râu pe unde cam bate vântul și eu am o senzație că suntem la mega înălțime și că am putea fi suflați la o rafală mai puternică eh... nu e chiar așa, eram balustrade. Ajungem în Figueira da Foz. Ne mai învârtim puțin și ajungem aproape de camping, dar oprim la un Super Marche. E rândul meu să intru, iar Irina să rămână de pază. Bineînțeles că primul lucru pe care îl pun în cpș este un pepene, din ăsta portughez :)) Mai pun niște beri, dar și chestii pentru micul-dejun. Afară îndesăm totul în coburi, iar pepenele îl leg pe portbagajul din față al bicicletei, ca tot trebuia să îl folosesc la ceva.

Instalăm cortul, e un camping foarte fain, mulți francezi și o groază de lume în general, majoritatea cu rulote, veniți să stea o perioadă mai lungă aici. Nu mă pot abține să nu tai pepenele, desfac și berile julindu-mi un deget până să vină un vecin în ajutor cu desfăcătorul salvator. Până la urmă ne înfruptăm și din restul merindelor cumpărate și picăm lați spre seară. Gata, azi nu mai ieșim în oraș. Mai iau două beri de la barul din camping și cam asta e.

Ziua VII - Duminică, la pas prin Figueira da Foz

Am pedalat 6 zile și în a 7-a ne-am odihnit. Parcă acesta e rostul celei de-a 7-a zile. Ce-i drept ne prinde bine o pauză, mai ales gândul că nu mai trebuie să strângem totul și să o luăm din loc. Uite că și vremea ține cu noi, este o dimineață însorită, dar tot vin câteva picături fine de ploaie.

Pe la 11 o pornim către centru. Sunt vreo 2.5 km. Plaja e imensă, așa cum văzusem pe hartă, nu numai că e lungă, dar e și foarte lată, îți ia 5 minute să ajungi de la stradă la apă. Cam sunt valuri și e vânt, clasic, suntem obișnuiți deja. Ne mulțumim cu statul la soare și cu cititul că doar nu am cărat degeaba cărțile până aici.

Pe la prânz mai facem câțiva pași, mâncăm înghețată și iarăși cu burta la soare. Valurile parcă s-au mai potolit și intrăm în apă. E receeee, mă rog, 18 grade a măsurat ceasul meu, până la urmă te obișnuiești. La mal valurile te cam dau jos, dar dacă apuci să înaintezi vreo 10 metri deja e mai bine, stai cu ochii pe ele și sari atunci când vin.

Mergem către camping, luăm hainele de seară și plecăm în căutarea castelului care de fapt era doar un perete, atâta mai rămăsese din el. Nu știu de ce crezuserăm noi că acest loc e raiul pe pământ. De fapt Figueira da Foz e un orășel cochet, dar nu spectaculos, nu prea ai ce face aici ai mult de o zi. Impresia generală a fost salvată de un festival care ne-a ieșit în cale tocmai când căutam un loc să mâncăm. Festivalul Piraților, care e plin de bunătăți. Până să ne hotărâm ce vrem să mâncăm luăm niște plăcinte de la o tarabă, după care ne așezăm unde era coada mai mare căci aveau niște platouri interesante cu carne, cârnați și alte lucruri la grătar. Și când așteptarea devenise supărătoare uite că s-a enervat domnul care rumenea carnea pe grătar. Se oprise și el să își tragă sufletul și să bea o gură de bere când probabil că doamna care deținea bussiness-ul vine să îi atragă atenția că e lume multă care așteaptă după el. Schimbă niște replici pe un ton ridicat și ăsta aruncă șorțul și pleacă. Păi pe bună dreptate, omul chiar muncise la foc continuu și a fost apostrofat că luase o mică pauză. Noi ținem cu el, dar ce ne facem că se oprise tot procesul? După ce trage o țigară în fața crâșmei de vis-a-vis stând de vorbă cu probabil patronul de acolo, îi mai trece oful și își reia rolul. Hai că am avut parte și de spectacol, dar și de o cină prea mare pentru cât puteam duce. Mâine o luăm din nou din loc, noapte bună!


Am împins degeaba, BikeMap ne-a păcălit

















Vedere din Nazare



Cele mai mari valuri din lume





Seara la San Pedro de Moel

Pasteis de bacalhau și încă ceva

Irina încă se gândea la pisica aia :D
Era ceață nu glumă


Pedalăm către micul-dejun

Mai degrabă brunch

Estrada Atlantica





Delta de sub pod la Figueira da Foz

- Ce-ai acolo Dacule?
- Pepene... d-asta portughez

Camping Figueira da Foz

Cort with a view



Zi de pauză






Poftiți, vă rog

Așa zisul castel

Aperitivul dinainte de cină

Nu îl supărați pe domnu' că rămânem nemâncați

Nu uitați să vă abonați la pagina de Facebook sau la newsletter pentru a primi articolele următoare.




Introduceți adresa de email pentru abonare

Comentarii