25 noiembrie 2012

Tur de Apuseni, ziua 3 - Cheile Rametului, Cheia, Bradesti, Floresti, Valea Inzelului

Jurnal de vacanta - ziua 3: Ramet, Cheile Rametului, Cheia, Bradesti, Floresti, Valea Inzelului
Data: 8 august 2012
Din episoadele anterioare: Intro,  1. Turda si Salina Turda, 2. Rimetea si Piatra Secuiului

In dimineata zilei de miercuri soarele ne-a dat desteptarea zambindu-ne de sus si incalzindu-ne corturile atat de tare incat chiar ca nu mai puteam dormi. Asa ca am strans repejor corturile si dupa ce am mancat ceva am pornit la drum. Aveam in fata Cheile Rametului, un obiectiv pe care Mada insista de ceva ani sa il vedem.
Nu eram prea convinsi ca vom putea traversa prin chei deoarece pe ghidurile noastre scria ca ar putea fi dificil mai ales daca e plin de apa. Am zis ca merita totusi incercat, oricum exista si un traseu alternativ pe Brana Caprei care ocoleste cheile pe undeva pe deasupra.


Traseul porneste din apropierea cabanei Ramet si urca putin pe un drum pana la intrarea in chei. Este marcat cu cruce albastra si e usor de gasit. Cel mai apropiat oras pentru a ajunge la Cheile Rametului este Teiusi, judetul Alba.
Am parcurs scurta bucata de drum tot pozand casele motilor cu acoperisuri din paie, dar si multele case de vacanta care s-au construit in aceasta frumoasa zona. Si am ajuns la chei.







Am trecut de la sandale la bocanci pentru ca trebuia sa mergem pe un fel de trepte amenajate in peretii de piatra.





 Apoi am ajuns la portal, o deschizatura in piatra, pe care l-am ocolit.



Ne-am oprit pentru a ne lua din nou sandalele pentru ca urma o portiune de balaceala. Si cum afara era foarte cald, aceasta oaza de racoare ne-a prins numai bine. Ce poate fi mai frumos intr-o zi caniculara?




Am continuat prin apa dupa care a trebuit sa ocolim un bolovan mare ce necesita atentie pentru ca zona este cam alunecoasa si pe mine ma prinsese descult. Am zis ca nu imi mai iau bocancii pentru doar pentru asta, asa ca m-am chinuit putin in talpile goale :)





Urmeaza un perele pe care l-am trecut tinandu-ne de cabluri pentru ca apa era cam adanca. Apoi din nou portiuni cu apa si gata, distractia se termina.



Parasim cheile si continuam pe o poteca ce merge pe marginea cheilor, pana ajungem in satul Cheia.


Aici intalnim cateva case darapanate si o biserica foarte veche, satul fiind locuit acum de doar 2 persoane. Este un sat parasit, uitat de lume, iar putinii oameni care au fost aici au plecat in zone mai accesibile. Marcajul se pierde putin, dar l-am gasit mergand prin curtile caselor.



Biserica din Cheia

vacutele fericite
Pentru ca venise pranzul ne-am oprit sa mancam. Al doilea motiv al pauzei era ca in fata un deal mare care nu prea ne incanta.
Traseul nostru continua spre satul Bradesti, apoi spre Floresti si in final la Valea Inzelului. Sunt localitati izolate de civilizatia moderna, ascunse intre dealuri in inima Apusenilor, pe care am dorit neaparat sa le vizitam pentru a observa cum traiesc oamenii in aceste locuri.



Am urmat marcajul cruce albastra si am urcat dealul printr-o faneata, pana am ajuns in Bradesti.


Fiind o localitate ceva mai mare credeam ca vom gasi un magazin de unde sa ne mai cumparam mancare. Magazinul l-am gasit insa ar fi trebuit sa il gasim si deschis. Ne-am uitat pe geam si ne-am dat seama ca oricum nu puteam cumpara mare lucru, aveau doar bere, covrigei si din astea, semn ca oamenii isi prepara in gospodarie cele necesare si nu prea cumpara.

alaturarea dinte vechi si nou
Ne-am consolat cu izvorul de langa magazin si ne-am vazut de drum spre Floresti. Marcajul este rar spre inexistent, insa am intalnit cateva persoane care ne-au indrumat. La un moment dar am facut stanga din drumul principal si am mers pe o poteca ce trece printre campuri intinse cu fan.




poza stil Ionut, facuta de mine, cu Bury in prim-plan indicandu-ne directia :)
Si tot mergeand noi asa spre nicaieri deodata ne apare un gard electrificat.... hmm, mai sa fie e ca in filmele de razboi la care se uita  Ionut :)) Gardul era facut pentru a tine la distanta animalele de recoltele oamenilor. Am sarit cu grija peste sarma asta care cam pisca daca o atingi, ajutandu-ne de o palarie pentru a nu lua contact direct cu inamicul.


Si am ajuns in Floresti. Tot satul e cel din poze, cateva case aruncate pe un deal. O tanti pe care Ionut zicea ca o cheama Florica de unde si numele satului (citise el pe undeva) ne-a intampinat si am schimbat cateva vorbe de la distanta. Ne-a intrebat de unde venim, unde mergem, ne-a spus unde este izvorul ca sa mai luam niste apa. S-a arata mirata ca am venit de la asa distanta in aceste locuri uitate de lume. Apoi ne-a indrumat mai departe spre valea Inzelului.


Am continuat pe o poteca, strajuiti in stanga si in dreapta de iarba inalta. Si tot mergand noi asa deodata mai sa-mi sara aparatul foto din mana cand in fata ne-au aparut doua caprioare.


in fata avem o caprioara
Dupa ce ne-a trecut bucuria cu caprioarele, am mai mers ceva tot cautand o cale spre Valea Inzelului, pana cand am intalnit un cioban, foarte mirat si bucuros sa ne vada pe meleagurile lui. Ne-a aratat el ca trebuie sa coboram in vale pe langa o padure, asa ca i-am urmat sfaturile. Nu a fost prea placut pentru ca am trecut prin iarba inalta si nu se zarea nici o poteca. Pana la urma tot coborand noi asa am ajuns la buza unei padurice si am coborat pe acolo pana in sat. Am ajuns la biserica din Valea Inzelului, si am pus cortul vis-a-vis, in gradina unui bastinas.

casa, dulce casa
A urmat masa de seara cand Madalina a pus la treaba primusul carat si si-a aratat abilitatile culinare gatind o ciorba buna de sa te lingi pe degete nu alta. Dupa ce ne-am ghiftuit noi pe saturate a urmat un inventar al mancarii ramase care de fapt nu prea mai ramasese. Se cuvenea deci sa rationalizam mancarea? Dar ce sa mai rationalizezi cand nu mai ai decat un codru de paine si ceva ramasite de branza? Bury a scos carnetelul si a facut o lista cu tot ce mai aveam. S-a lasat frigul asa ca ne-am bagat la corturi cu gandul ca de dimineata vom pleca mai departe si cu siguranta vom gasi noi mancare undeva.
Daca am gasit sau nu, veti afla in episodul urmator :)

Vizualizati aici toate articolele din seria Tur de Apuseni.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

3 comentarii:

  1. Pe cand o carte .."Tur de Apuseni"? eu o cumpar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ma gandeam aseara cum as putea sa structurez aceste informatii intr-un ghid mai practic de vizitare a zonei.
      Voi termina mai intai de relatat toate "peripetiile" pentru ca sunt 9 zile in total si deocamdata am ajuns la a 3-a si apoi voi incerca sa asez totul intr-un ghid, poate si o carte candva.

      Multumesc pentru feedback, ma ajuta :)

      Ștergere

Lasati un comentariu.