Am ajuns la Brasov in dimineata cursei si am gasit in Piata Unirii din Brasov puhoi de lume, peste 1000 de alergatori la cele doua probe: semimaraton si cros 10 km. Trebuie sa remarc faptul ca Brasovul incepe sa imi placa tot mai mult, numarul evenimentelor sportive ce se organizeaza la poalele Tampei crescand vizibil in ultimii 2 ani (Brasov Balkan Duathlon, Brasov Marathon, Triathlon Brasov, plus deja consacratele Ecomaraton Moeciu si Maraton Piatra Craiului Zarnesti care sunt la cativa km distanta de oras).
Ne-am ridicat kiturile si ne-am echipat de cursa. Contrar tuturor avertizarilor meteo la Brasov nu ploua. Era innorat, dar nu ploua. Cu 30 de minute inainte de start a inceput insa sa burniteze molcom, semn ca meteorologii nu se insala atunci cand ti-ai dori asta. Eram oricum echipat corespunzator: pelerina de ploaie si vant, sapca in cap, coafura rezista.
3...2...1...START
La 12 fix se da startul si incepem sa ne facem loc. Cei din fata o rup la fuga, eu eram undeva pe la jumatatea plutonului si incep munca, pendulez stanga-dreapta, slalomez sa imi gasesc un loc bun. Primii 3 km pe stradutele Brasovului au fost oarecum pe plat, apoi am inceput urcusul spre Poiana. Alerg constant si parcurg lejer cateva serpentine. Un urs ne saluta voios si ne ureaza de bine (nu, nu era urs adevarat ci o mascota).
Incep sa resimt lipsa alergarilor in urcare, dar nu ma las. S-a format un grup compact de alergatori si tragem unii dupa altii schimbandu-ne repetat la trena. Vine si Buri din urma, el se duce ca o mocanita, incetisor dar fara oprire. Daca tot suntem la capitolul trenuri eu as fi un personal agitat, alerg ceva mai tare, dar cand prind viteza "opresc in statie" si o iau la pas. Am parcurs ultima portiune a urcarii in acest soi de ruperi de ritm, alternand alergatul cu mersul grabit fara sa ma opresc insa, agatandu-ma de cei care tindeau sa se indeparteze. Se aude galagie si se vede culmea. Inca putin si ajung in Poiana unde ne astepta Iulia gata sa imortalizeze efortul.
Iau o sticla de apa din fuga, mai dau un pahar pe gat si ii dau la vale. Sa inceapa joaca!!! Urmeaza o portiune de mici urcari si coborari pe poteci care imi place, iar imi imaginez ca sunt un indian raramuri si fac pasi mici printre radacini si bolovani. Padurea e superba la inceput de primavara stropita de o ploaie racoroasa, nici nu simt cand se mai scurg cativa km si ajung la drumul forestier. Eh aici sa te tii ca se coboara cu frana trasa. Prind viteza pe coborare, atent sa ridic piciorul cat mai sus sa nu ma impiedic. Panta e din ce in ce mai inclinata si depasesc cativa alergatori.
Ajung la km 15 si iau un pahar de apa si o feliuta de lamaie care ma trezeste. Nu mai e mult insa nu mai eram chiar fresh. Dupa o portiune lunga de fals plat ajungem la Treptele lui Gabony care aluneca nu gluma. Se vede asa de frumos Brasovul de aici. Ocolim Tampa, ajungem la gardurile unor gospodarii, se urca putin si ajung la locul unde abandonasem mental cursa anul trecut. Acum nu ma las si trag de picioare pe dealul ala rasarit ca din pamant, strang din dinti si ajung sus. Acest deal e cireasa de pe tort si te stoarce de ultimele puteri, sunt curios cati din alergatori il pot alerga.
Ajung sus si dau frau liber picioarelor pe coborare. In dreptul Troitei depasesc cateva persoane, cobor treptele si intru pe asfalt in cartierul Schei. Asfaaaaalt! si sprintez din toate purerile. Iau curba si cobor in goana scarile, Radu Cristi imortalizeaza momentul.
O portiune de piatra cubica umeda, un fleac, la Roma erau km intregi. Oamenii iesiti la porti ne indeamna sa o lasam mai domol, noi sprintam ca iepurii pe coborare. Fac stanga, vad finishul, alerg si mai tare, aud incurajari de pe margine si trec linia de sosire cu inima in gat. 2h 18min 30sec, cu 11 minute mai bine ca anul trecut. Primesc medalia si ma retrag intr-o parte sa imi trag sufletul dupa sprintul final.
Multumim organizatorilor si fotografilor: Radu Cristi, Mihai Munteanu, Attila Szabo, http://semimaraton.ro/2014/galerie/
Felicitari pt. cursa!
RăspundețiȘtergere