21 mai 2014

Semimaratonul International Bucuresti 2014

Daca e luna mai inevitabil avem Petrom Bucharest International Halfmarathon, adica Semimaratonul International Bucuresti. Aflat la a treia editie evenimentul este din ce in ce mai atragator, nunarul participantilor fiind in crestere la toate probele: semimaraton, semimaraton stafeta, 10km si cursa populara. De toate pentru toti si una din putinele ocazii cand alergatorii invadeaza centrul capitalei bucurandu-se de miscare si dand un exemplu sanatos celor care vor sa se apuce de sport. Desi traseul e mereu acelasi imi propun sa bifez in fiecare an aici pentru ca vreau ca evenimentul sa creasca si sa atraga cat mai multi oameni. Oricine poate alerga cativa km.

M-am aliniat la start alaturi de Dacii Sprinteni Buri, Octav si Victor si la 8:30 am inceput sa alergam. Vreme ideala, atmosfera vesela, multa lume atat in cursa cat si pe margine. Depasim pana la Piata Unirii si ajungem din urma pacer-ii (adica iepurii) de 2 ore. Stam in "coada" lor vreo doi km dupa care pornim in urmarirea lui Octav care la primul sau seminaraton individual (Gerar a fost pe echipe) are picioare sprintene si nu sta deloc pe ganduri. Trecem de Piata Muncii, intoarcem la Diham si ocolim stadionul National Arena. Partea frumoasa in aceasta zona este ca te petreci cu alergatorii care nu au intors inca.

Foto: Adrian Mila
Victor deja iesea din stadion cand eu intram si fara sa imi dau seama il scap din ochi si pe Octav, nestiind daca a ramas in urma sau a zbughit-o inainte. Ajung din nou la Piata Muncii si oprindu-ma pentru niste apa (trebuie sa invat sa beau din alergare!) il vad si pe Buri cum ia avans; du-te tata ca eu azi oricum nu am obiectiv, PB-ul sa mai astepte.
Asadar ramas singur ma bucur de atmosfera creata de spectatori in zona Pietei Unirii, batand palma cu copii si facand giumbuslucuri pentru fotografi.

Foto Andreea 
Intorc la Piata Constitutiei, mai prind o poza de la Andreea, fotograful nostru de la Ro Club Maraton si ma indrept grabit spre Hanul lui Manuc nu inainte de a o saluta pe Rodica si de a profita pentru inca o poza. Ritmul e destul de constant, iepurii sunt la vreun minut in spatele meu si intru pe Calea Victoriei. O mica urcare si o mare de oameni, alergatorii de la stafeta care asteptau pregatiti sa le vina coechipierii. Ma ajunge din urma Lilian, iar pana sa intorc la Odeon il vad pe Octav care intorsese de ceva vreme, dat si pe Buri. Intorc si eu, ies de pe Calea Victoriei sub lumina blitzului lui Radu Cristi, ultrafotograful nostru, si intru pe cheiul Dambovitei.

Foto: Radu Cristi
 Se cam incalzise si urma cea mai plictisitoare portiune a traseului. Cea mai plictisitoare anii trecuti pentru ca acum o formatie muzicala plasata in fata Parcului Izvor bate de zor la tobe si anima atmosfera pe o raza de 1 km de jur imprejur. Caut umbra si trag de mine sa nu scad ritmul, mai sunt vreo 3 km. Il prind din urma pe Buri, incerc sa il iau dupa mine dar isi cam terminase benzina. Ma agat de cineva din fata si ducem cap la cap pana la final.


Intorc la Eroilor, ajung la Parcul Izvor si fac dreapta catre finish. Iepurii nu au cum sa ma mai prinda asa ca scot tricolorul de la mana si il flutur pana la final. 1h 58min fara sa fortez deloc, o cursa placuta de care m-am bucurat km cu km. Primim medaliile si ne ducem la finish pt a-i incuraja pe toti participantii care veneau, fiecare merita un final de care sa isi aminteasca.

Dacii Sprinteni TEAM
Apoi ne ducem catre standul Ro Club Maraton pentru a ciocni un pahar de sampanie in cinstea celor 6 ani impliniti si a face poza de grup. La multi ani Ro Club Maraton!

foto: Daniela Militaru
Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

18 mai 2014

Din nou cu bicicleta la mare - mult mai greu, dar la fel de frumos

Am raspuns din nou afirmativ invitatiei lansate de Lucian Mandruta de a merge cu bicicleta de la Bucuresti pana la mare. Pentru mine deja a devenit traditie (citeste despre expeditiile din 2012 si 2013) si stiu ce voi face multi ani de acum incolo pe 1 mai. Deja marea are alta semificatie dupa ce parcurgi o astfel de tura, iar cand ajung la mare cu trenul in 3-4 ore imi imaginez cum ar fi fost daca as fi mers din nou cu bicicleta.

Am parcurs 300 de km, ne-a ars soarele si ne-a durut spatele, ne-a batut cumplit vantul doua zile si ne-a si plouat vreo 10 minute, am urcat si coborat dealuri care in bataia vantului parca nu se mai sfarseau. De ce? Pentru ca de 1 mai noi mergem cu bicicleta la mare, pentru ca se poate si altfel decat cu masina, pentru ca ne place sa simtim mirosul naturii si sa luam aerul in piept din saua bicicletei, pentru ca galbenul campurilor de rapita te teleporteaza intr-o alta lume, pentru ca in pluton e mult mai frumos decat in evadare, pentru ca atunci cand ni se ia cu frumosul evadam, pentru ca pur si simplu sentimentul vederii marii dupa doua zile de pedalat este inegalabila si asta ne face sa zambim si sa fim fericiti! Iar acum, dupa ce tura 2014 s-a incheiat, mai am o singura dorinta: SA MERGEM DIN NOU LA ANUL!