28 decembrie 2015

Semimaraton "Pe Arges in Jos" Pitesti 2015 - editia a II-a - raport de organizator

Sunt de parere ca lucrurile bune se intampla pentru ca la un anumit moment cateva persone au decis sa incerce si nu s-au dat batute pana ce nu au reusit. Desigur ca resursele sunt limitate si ca timpul liber este din ce in ce mai putin, insa bucuria pe care o vezi in ochii participantilor este de nepretuit si iti confirma ca tot efortul a meritat. Cam asa s-a nascut povestea evenimentului Semimaraton “Pe Arges in Jos” Pitesti in urma cu un an.


Semimaraton "Pe Arges in Jos" este concursul la care nu as alerga nici daca as avea prima de start pentru ca imi face foarte mare placere sa fiu parte a echipei de organizare. Desi nu este decat a doua editie, "Pe Arges in Jos" se bucura de o popularitate crescanda, dublandu-si numarul de participanti intr-un an si aducand la start oameni dornici sa ia parte la o sarbatoare a sportului in orasul marelui Dobrin. Astfel ca duminica 20 decembrie 2015 peste 300 de oameni au 'invadat' aleile parcurilor Strand si Lunca Argesului. Pentru noi faptul ca dumneavoastra ati fost incantati si ca ne-ati aratat acest lucru este cel mai bun feedback ca am reusit sa realizam ceva frumos.

Ca sa fac o scurta istorioara, Semimaraton PAIJ a luat fiinta in 2014 din dorinta unui mic grup de prieteni de a da ceva inapoi comunitatii de alergatori din Pitesti si nu numai. Ca participant la multe competitii de alergare am considerat ca trebuie sa avem un astfel de eveniment si la Pitesti si iata ca in 2015 ultima cursa de alergare din an a inflorit inca o data si pret de trei ore a facut sa vibreze aleile orasului. Semimaraton "Pe Arges in Jos" are drept scop promovarea miscarii in aer liber si adoptarea unui stil de viata sanatos in randul publicului amator.


Partea de organizare


Am pornit asadar din nou la drum in organizarea PAIJ alaturi de o mana de oameni, prieteni dragi gata sa ajute. Am ales sa continuam traditia inceputa in urma cu un an si sa pastram concursul fara taxa de participare, incercand astfel sa nu ingradim nimanui dorinta de a veni prin constrangeri materiale. Acest lucru a fost posibil si multumita partenerilor care ni s-au alaturat si carora tin inca o data sa le multumesc pentru deschiderea aratata. Multumim asadar Endava Romania, Magazinul CAF Sport Equipment, Clinica Stomatologica Dr Vuta Iulia/Mircea, Redis Nutritie, Heidi Chocolate, Asociatia Coloane Athenaeum pentru medalii, ciocolata, batoane, fructe, imprimare numere de concurs si diplome, premii pentru castigatori si pentru tombola.

De asemenea multumim Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Arges, Primariei Pitesti, serviciilor de Ambulanta si Politie Locala. Nu in ultimul rand trebuie sa ii amintim pe voluntarii care si-au rupt din timpul liber pentru ca noi sa beneficiem de traseu marcat, fotografii frumoase, arbitri, puncte de alimentare si hidratare, cronometrare, ajutor la garderoba, muzica, impartire medalii. Chiar daca ei nu apar in prim-plan sa stiti ca fara voluntari un astfel de eveniment nu ar putea fi organizat. Multumim fotografilor care v-au surprins alergand, chiar daca voi nu i-ati vazut pe toti sa stiti ca ei v-au vazut pe voi. Gasiti albumele pe paginile lor: Radu Cristi, Marian Dinca Photography, Anghel Alexandru, fotograful.pro, Raul Bambu.



Voluntarii
Am fost bucurosi sa implicam publicul si in sustinerea unei cauze prin incurajarea donatiilor catre Asociatia INVICTUS Romania, reprezentata de Patrick Luca. Asociatia isi propune sa trimita cel putin un luptator roman ranit in teatrele de operatiuni din Afganistan la Invictus Games ce vor avea loc in 2016. Ne-a bucurat si sa vedem pe traseu oameni alergand imbracati in tricoul oferit de Invictus ca multumire pentru donatie, sperand ca in 2016 sa vedem steagul Romaniei fluturand in Statele Unite.


Povestea cursei, vazuta prin ochii organizatorului


De data aceasta nu va voi mai povesti despre cum am alergat asa cum o fac de obicei, ci voi prezenta cursa in calitate de membru al echipei de organizare. Inca de la primele ore ale diminetii ne-am dat seama ca are sa fie o zi frumoasa pentru ca cerul era senin si meteorologii anuntasera temperaturi ridicate pentru luna decembrie, chiar daca la 6 dimineata parbrizul masinii tinea sa ne contrazica prin stratul gros de bruma cu care era acoperit. Am inceput marcarea traseului de alergare alaturi de Octy si de Gabi, ne-au inghetat putin mainile insa in 90 de minute treaba era rezolvata.

Pe la 8:30 oamenii deja se stransesera in fata Teatrului de Vara din Parcul Strand, gata sa isi primeasca numerele de concurs. Am pornit si noi muzica si ne-am pus pe cercetat liste si bifat, multumim voluntarilor care s-au implicat. Garderoba era pregatita, mesele pentru punctele de alimentare erau instalate, pana la ora 10 am alergat in sus si in jos incercand sa nu omitem nici un detaliu. Voluntarii isi luasera deja in primire punctele de pe traseu asa ca eram aproape gata.

La ora 10 am inceput sedinta tehnica, prezentand detaliile despre traseu si despre start/finish. Apoi Oana a urcat pe scena ridicand pulsul participantilor si incalzindu-i bine cu miscari alerte, moment gustat de majoritate. Eram gata de start.


  

 

3..2..1..START


La ora 10:30 am numarat in cor secundele ramase pana la start dupa care alergatorii de la proba de semimaraton au rupt-o la fuga in aplauzele spectatorilor si sub blitz-urile fotografilor. Cursa a inceput!


Peste 10 minute a venit randul concurentilor de la crosurile de 7 km si 14 km sa numere si sa aplaude, plecand si ei ca din pusca. Aleile parcului au capatat brusc culoare. Zona din fata Teatrului de Vara se golise. Am incercat sa ma asigur ca totul decurge asa cum planificasem si am mai facut o verificare a punctelor pe care le-am considerat cheie: arbitrii de traseu, punctele de alimentare, zona de cronometrare, medaliile, reusind printre picaturi sa stau putin si la impartit aplauze si batut palma cu oamenii care alergau. Telefonul s-a oprit pentru cateva minute din sunat semn ca lucrurile sunt cat de cat aranjate.


 

Am avut alergatori foarte rapizi la start, primii concurenti de la proba de cros 7 km sosind in timp record si surprinzand pe toata lumea. A fost aici o mica scapare astfel ca am considerat corect sa acordam locul 1 ambilor concurenti sositi umar la umar: Robert Boroi si Ionut Purcea, stiu ca nu se va supara niciunul pentru ca sunt colegi de club si prieteni.

Rand pe rand au inceput sa soseasca la finish din ce in ce mai multi alergatori, unii obositi, cu totii bucurosi, primind cate o binemeritata medalie de la cele doua craciunite dragute aflate la final. Tot acolo ii asteptau batoanele Redis, ciocolata Heidi si fructele oferite de Mircea Vuta.



 



Intre timp concurentii de la probele de semimaraton si cros 14 km alergau pe tura a doua. Ca si detaliu tehnic am avut o bucla de aproximativ 7 km care incepe din Parcul Strand, continua pe faleza Raului Arges, inconjoara Parcul Lunca Argesului si revine in Strand. Concurentii de la cros au avut de parcurs una, respectiv doua ture, in timp ce alergatorii de la semimaraton au alergat 3 astfel de bucle plus inca o tura mica a Parcului Strand, distante ce au totalizat exact lungimea unui semimaraton, 21,2 km.

Ma bucur sa anunt ca toti cei 320 de participanti au ajuns cu bine la finish si ca nu au fost probleme cu accidentari.




Tombola si festivitatea de premiere


Multumita vremii bune multi dintre participant au ramas pana la final, fapt care m-a bucurat, pentru a-i aplauda pe castigatorii celor 3 probe si pentru a participa la tombola oferita de Cabinetul Stomatologic Iulia Vuta & Mircea. Au fost premiate primele 3 locuri de la fiecare proba, atat la masculin cat si la feminin, CAF oferind si premii primilor clasati la semimaraton.







La final onoarea de a urca pe scena le-a revenit celor care au muncit pentru ca toate cele relatate mai sus sa poata fi realizate si anume Voluntarilor. Multumim inca o data pentru suportul acordat!

Acestea fiind spuse am tras cortina peste ce-a de-a doua editie a Semimaratonului “Pe Arges si Jos” Pitesti, promitandu-va ca si in 2016 veti mai auzi de noi. Sarbatori fericite si un an nou asa cum vi-l doriti :)


Detalii tehnice


Podiumuri:
  • Cros 7 km feminin: Locul I  - Gabriela Roca, Locul al II-lea - Camelia Raducanu, Locul al III-lea - Monica Secara
  • Cros 7 km masculin: Locul I  - Robert Boroi si Ionut Purcea, Locul al II-lea - Alexandru Dumitrescu, Locul al III-lea - Vasile Agheorghiesei
  • Cros 14 km feminin: Locul I - Elena-Violeta Dan, Locul al II-lea - Ilinca Maria Tempeanu, Locul al III-lea - Corina Oprescu
  • Cros 14 km feminin: Locul I - Marin Scarlat, Locul al II-lea - Geanin Marculescu, Locul al III-lea - Marin Lupescu
  • Semimaraton feminin: Locul I - Ionela Balasei, Locul al II-lea - Hiroko Ogawa, Locul al III-lea - Gratiela Zegrea
  • Semimaraton masculin: Locul I - Gheorghe Tanase, Locul al II-lea - Florin Ionita, Locul al III-lea - Cristian Stancu
Clasamentul poate fi consultat aici.
Diploma de participare poate fi descarcata de aici.
Albumele foto pot fi admirate pe paginile fotografilor Radu Cristi, Marian Dinca Photography, Anghel Alexandru, fotograful.pro, Raul Bambu.

In incheiere va las cu filmul oficial al editiei a II-a a Semimaraton "Pe Arges in Jos Pitesti", multumim Alexandru Anghel pentru frumoasa surpriza. Nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a fi la curent cu surprizele pe care vi le pregatim in continuare "Pe Arges in Jos".






Delivered by FeedBurner

14 decembrie 2015

Cu Ultra Raptorii la padure

Luna decembrie nu anunta nici un eveniment de alergare pentru mine desi promisesem ca ma fac om serios. Aaaa ba da, anunta Semimaraton "Pe Arges in Jos" Pitesti unde insa nu voi alerga pentru ca fac parte din echipa de organizare. Deci nici o alergare "oficiala", ma pregatesc in taina pentru Gerar, m-am inscris si la o stafeta de 24 de ore de urcat pe scari tot in ianuarie (sper sa nu imi las plamanii acolo) si am dat drumul la pedalatul stil hamster pe hometrainer. In rest STR, RSR si TTR cat incape, stiti voi ce inseamna.

Sambata pe la pranz suna telefonul. Mihaela.
- Hmm, care-i faza?
- Pai uite, vrei sa alergi la Baneasa? Te va chema Irina!
- Ma va chema Irina?
- Da, alergi la proba de 10 km, am o colega inscrisa care are mana in gips si nu poate veni. Hai vii?
- Hmm, pai hai ca as veni. Gata, vin!

Deci ma va chema Irina. Ok. Stiti tricourile alea cu mesajul (ironic) "You run like a girl"? Nu sunt prea rapid luna asta, Andreea Bratu a zburat pe langa mine la TTR-ul de acum o saptamana, dar sa port si numar de fata? Eh hai bine, macar poate ma tin dupa Andreea de data asta, acum ca suntem si la aceeasi categorie :)) Afara e soare, racorel, dar uscat, pun pariu ca nu e nici noroi si cam ard de nerabdare sa incerc noii pantofi de trail care stau nou-nouti in hol. Sa alergam, zic! Mai bag un antrenament de seara pe hometrainer ca sa produc ceva endorfine si sa imi pun muschiuletii in tema, dupa care somn.

Duminica de dimineata chiar aveam chef de alergare, se pare ca revin la sport mood. Ma imbrac, afara e soare, n-a mai plouat demult si sigur va fi uscat. In Baneasa lume multa si colorata, galagie si cer senin. Ajung la timp sa ii aplaud pe cei care au luat startul la semimaraton. Facem o poza, mai facem una, ne incalzim nitel si luam startul.

Imi propun sa nu ma grabesc prea tare si sa alerg la puls cum s-ar zice, la puls mic ca cica produce un efect de fat burn si n-ar fi rau sa devin mai slim. Ceasul piuie dupa primul km si indica un ritm bun, eu tot depasesc pe margine caci plecasem prea din spate. Stiti tehnica mea ca v-am mai povestit-o si dupa RunFest. Ocup un loc in spatele unor alergatori care par ca alearga la o viteza ce imi convine si stau in plasa.

Mai tin asa vreun km pana ce imi aduc aminte ca azi concurez pentru un clasament inedit mie si ma apuc sa iau fetele la tinta. Si dai si depaseste, cand mai domol, cand mai iute. Pentru un moment ma gandesc ca n-ar fi tocmai bine sa ies pe podium, nu ca as fi avut sanse vazand cine a castigat, dar orisicat, trebuia sa imi ocup mintea cu ceva. Kilometrii s-au scurs unul cate unul si parca n-am resimtit efortul, cred ca as fi putut si mai repede. Aaa sa va zic si despre Ultra Raptori (La Sportiva Ultra Raptor). Frumosi, albastri si usurei, mi se par foarte comozi chiar si asa cu 0 km la bord si fara uzura; stabilitate buna, nu au alunecat, dar nici n-ar fi avut unde caci nu au fost pante sau baltoace. M-am straduit sa ii tin curati ocolind cateva zone cu noroi, am sarit peste copaci cazuti, par o alegere buna.


La km 7 nu opresc caci nu mi-e sete, incerc sa duc ritmul pana la final. Bat palma cu Alex, venit la impartit bomboane, dau si tura de parculet din spatele Restaurantului Casa Alba si trec linia de finish cu un timp de 57 minute pentru 10.5 km. Nu e prea stralucit, insa nici nu m-am chinuit sa il mai scad. Locul 9 la categoria 18-34 ani, la fete :). La categoria masculina n-as putea sa va spun caci azi m-am numit Irina Alexandra (multumesc Irina pentru inscriere si insanatosire grabnica!), locul 93/430 la general, binisor.

As vrea sa mai precizez ca sarmalele au fost foarte bune si ca vinul fiert era cam dulce :) Sa ne vedem cu bine Pe Arges in Jos, ultima competitie de alergare a anului, si in 2016 cand o vom lua de la capat.

Reporter de serviciu,
Dacu'

Multumim Radu Cristi pentru poze.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

9 decembrie 2015

Invitatie la Semimaraton "Pe Arges in Jos" Pitesti - editia a II-a

Pe 20 decembrie ne adunam din nou pe Arges in jos pentru a ne simti bine si a alerga in Orasul Lalelelor la cea de-a doua editie a Semimaratonului "Pe Arges in Jos" Pitesti. Este un eveniment sportiv de agrement care incurajeaza miscarea in aer liber si abordarea unui stil de viata sanatos in randul publicului amator.

Pentru a participa la acest eveniment este necesara inregistrarea folosind formularul de la adresa http://goo.gl/forms/SZZLsZigZS. Va rugam sa completati formularul numai daca sunteti sigur ca veti participa. De asemenea daca v-ati inscris si nu mai puteti participa va rog sa ne anuntati. In acest fel ne veti da o mana de ajutor in organizarea acestei curse. Va multumesc!


Va asteptam cu 3 probe: 7 km, 14 km, respectivi 21 de km. Traseul porneste din Parcul Strand (in zona Teatrului de Vara), continua pe faleza raului Arges, prin Parcul Lunca Argesului si inapoi in Parcul Strand. Va asteptam la locul de start duminica 20 decembrie incepand cu ora 9 pentru a va ridica numarul de concurs. Vor urma incalzirea, sedinta tehnica si startul.

Vom avea voluntari, puncte de alimentare, muzica, fotografii, clasament, podium ... si cateva surprize la care inca lucram. Ca si anul trecut am dorit sa pastram evenimentul fara taxa de participare.

Harta traseului este aici: https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=ztelkEwvx0ec.kT9qJwWvEQSI
Evenimentul de pe Facebook este aici, dati join pentru a afla noutati: https://www.facebook.com/events/503053156542983/

Va asteptam :)

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

27 noiembrie 2015

Noiembrie, luna de vacanta a triatlonistilor

Imi tot spun colegii de antrenament ca noiembrie cica ar fi luna de vacanta a triatlonistilor, asa ca am zis sa respect "sarbatoarea" si sa nu cad in pacat cu vreun antrenament nesabuit, desi nu toti o respecta, se stiu ei :). Asadar in noiembrie am dormit mult si bine, ca daca e odihna atunci odihna sa fie, sa nu care cumva sa incepem noul sezon de triatlon neodihniti. E drept ca am pacatuit pret de vreo ora participand la Invictus Triatlon in proba de stafeta, ah si ce ora lunga a fost cat timp am alergat.


Lasand gluma la o parte, caci nu e deloc de glumit, mi se pare ca sezonul meu s-a incheiat odata cu finish-ul de la Ironman si ca de atunci nu am facut nimic notabil, cazand intr-o stare de automultumire care este grava! Am mai participat la cateva curse printre care Triatlon Mamaia, Semimaraton Iezer, Semimaraton RunFest si Maraton Piatra Craiului la care m-am descurcat onorabil, dar mi s-a parut ca am fost sub standardele pe care tocmai ce le ridicasem foarte mult in prima jumatate a anului. E complicata treaba asta cu Ironman-ul si o observ la multe persoane care au atins pragul "de fier" si care dupa aceea au redus mult turatia si au dat dintr-o forma sportiva extraordinara intr-o antiforma deplorabila si o lipsa de interes in practicarea activitatilor sportive. Cred ca psihologic e ceva normal, parca ma si bucur ca nu mi se intampla numai mie si ca asa e firea omului.

Ce sa zic, la bazin n-am mai ajuns din septembrie cand am zis sa ingras porcul inainte de Mamaia, cu bicicleta am continuat sa merg pana mai acum cateva zile cand vremea s-a stricat, iar de alergat ... n-as vrea sa contorizez cati km am adunat in ultimele 2-3 luni. Din fericire vine luna decembrie si conform calendarului triatlonistului amator vacanta s-a incheiat asa ca n-ar fi rau sa mai facem si ceva treaba. Nu de alta dar vor veni cursele la care imi face atata placere sa particip si n-as vrea sa imi plang de mila acolo in focul luptei si sa regret lipsa de pregatire. Vorba proberbului: cum iti asterni asa dormi.

Mi-am facut plan de antrenament pentru Semimaraton Gerar, niciodata nu am avut plan pentru un semimaraton insa acum scopul lui este sa ma motiveze sa pun rotitele in miscare. Am montat bicicleta pe hometrainer, am pus si cauciucul special asa ca niste sesiuni de pedalat indoor cu privirea la perete ma asteapta. N-ar fi rau sa ajung si pe la bazin ca e mult de munca, am impresia ca am pierdut si ce acumulasem. Spor si voua, sa ne auzim cu bine si cu rezultate notabile la inceputul noului an.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

20 noiembrie 2015

Happy Black Friday ... la SportGuru

Dupa doua zile de vineri foarte negre in ultima luna, ma gandesc aici la evenimentele petrecute in clubul Colectiv si la Paris, iata ca mai vin si vesti bune in ultima zi lucratoare a saptamanii. De aceasta data de la SportGuru care a pregatit niste preturi speciale, reduse adica, pentru multe game de produse. Si ca sa nu se creeze aglomeratie sau, Doamne fereste!, sa se blocheze site-ul reducerile sunt disponibile pana duminica, in noul magazin de la Piata Alba-Iulia si online pe www.sportguru.ro


Am selectat mai jos cateva produse care ma intereseaza pe mine si la care observ ca reducerile sunt chiar de luat in seama. Pana la urma merita sa ne imbunatatim acum "garderoba" pentru noul sezon care se apropie.

Biciclete:

Alergare:

Inot:
Sunt reduceri si la hometrainere pentru ca iarna nu trebuie sa ne oprim din pedalat chiar daca afara este zapada, dar si la schiuri pentru ca putin crosstraining nu strica si e chiar fun. Nu stiu cum am facut dar tot la combinatia inot+bicicleta+alergare am ajuns, poate e vreo conspiratie sau poate asta voi face si la anul, acum ca-mi iau echipament nou :)



Delivered by FeedBurner

16 noiembrie 2015

Invictus, triatlonul prieteniei

Vineri noaptea, ajung acasa pe la 3:30 cam rupt in doua dupa o deplasare pe meleaguri straine si mult overtime in ultimele zile. Pun telefonul la incarcat, setez alarma pentru ora 7 si cad intr-un somn profund.

Sambata dimineata, afara era deja lumina atunci cand m-am trezit. Ma ridic din pat, oare cat o fi ceasul? 7:55 !!! Iau repede telefonul, e inchis! La naiba, in loc sa se incarce s-a descarcat de tot. Incerc sa il pornesc, e mort complet. La 8 trebuia sa fiu la Florian ca sa plecam spre locul faptei. Cu greu reusesc sa pornesc telefonul dupa vreo 5 minute de stat la incarcat, il sun, omul se pregatea sa isi puna in bagaj si echipamentul de alergare ca trebuia sa faca cineva si proba asta in lipsa mea. Ma imbrac in 5 minute, arunc in graba cateva lucruri in rucscac si cobor. Hai ca nu aveam intarziere prea mare, in drum o luam si pe Irinuca si ne indreptam spre Stadionul Steaua, Happy Tri Team este in efectiv complet.


Afara e soare desi este luna noiembrie, temperatura e numai buna pentru putina miscare, iar gazda este primitoare. Cand eram mic, stelist infocat fiind, imi doream sa pot evolua macar o data pe stadionul din Ghencea. Uite ca acum am ocazia :) Intram in complex si intalnim o multime de fete cunoscute, parca a trecut prea multa vreme de la ultimul concurs.


Gazda evenimentului este bunul prieten Patrick Luca, reprezentant al Invictus Romania, organizatie care isi propune sa trimita cel putin un sportiv roman la Jocurile Invictus, concurs la care pot participa soldati raniti in teatrele de razboi. Din pacate avem si noi oameni raniti in Afganistan si ar fi frumos ca ei sa aiba ocazia sa afiseze steagul Romaniei la acest eveniment. La ora 9 ne strangem in holul bazinului, are loc sedinta tehnica, ne inscriem, completam declaratiile si suntem gata sa incepem. Va fi un triatlon pe distante olimpice, necompetitiv, un exercitiu de prietenie pe care am ales sa il facem in stafeta: eu (Dacul Sprinten) alergarea, Irina (Fluturas) proba de ciclism si Florian (Tigrutu) proba de inot.


3...2...1... GO INVICTUS

Se da startul, deci ar trebui sa ma pun pe alergat. Mi se pare ca s-a plecat foarte tare, avem de facut 11 km si ritmul este ridicat. O vreme stau alaturi de Patrick, apoi instinctele de dac sprinten ma imping sa accelerez. Mare greseala. Iau urma unor oameni si tin un ritm apropiat de 5 minute/km in care deocamdata ma simt comod. Trece o tura, trec doua, ma opresc sa imi leg siretul desfacut dupa care scad ritmul. Imi aduc aminte ca nici n-am apucat sa mananc de dimineata, nici apa nu am baut, caut explicatii. Ma despart de grup si scad si mai mult viteza, Irinuca ma incurajeaza de pe margine, abia asteapta sa preia stafeta. Opresc la punctul de alimentare pentru juma' de banana si cateva pahare de apa. Parca e mai bine, am in continuare impresia ca sunt melc dar ceasul imi spune ca totusi nu e atat de rau. Dupa o saptamana cam incarcata probabil ca organismul isi cere drepturile. Mai am un tur, hai ca l-oi termina si pe asta, imi aduc aminte ca ar trebui sa zambesc si sa ma bucur de cursa, acesta e principiul meu la orice concurs, asa ca inchei cu bine proba. Pozele de mai jos surprind bine diferenta dintre prima si ultima tura.



Irina incaleca imediat si goneste pe armasarul cu doua roti imprumutat de la Florian. E vizibil ca bicicleta ii este cam mare, dar deh, daca a fost nevoie de MTB nu si-a putut folosi Fluturasul proprietate personala (a,k.a cursiera cea galbena). Are de facut 15 ture, 40 de km. Terenul este un soi de pamant cu nisip, roata nu se afunda insa nici nu prinzi prea mare viteza. In plus, pe jumatate din tura bate vantul din fata si nu e usor deloc. Stau pe margine alaturi de voluntari si incurajez, intre timp apare si Micul Dac cu a lui cursiera rosie. Trece si Traian, trece si Angela, trece si micutul Invictus Stefan, Marian, Marius, Ciprian, Razvan, sunt multi cunoscuti. Nu am stare si iau cursiera chinuind-o prin gropi, dau o tura alaturi de Irina si imi dau seama ca nu e deloc usor cu vantul ala. Parca e mai bine pe margine :)



Pe final Angela isi da seama ca nu are suficient timp sa termine cursa si sa prinda trenul la care avea bilet in cateva ore asa ca se opreste. Treaba nu se poate incheia astfel, doar este cursa prieteniei, ma ofer sa duc eu la capat proba. Batem palma, iau calutul care pentru mine e ca un ponei si ma pun pe pedalat. In primele ture tot incerc sa gasesc o pozitie comoda, ma opresc de vreo 3 ori ca sa ridic saua. Trag tare in incercarea de a o prinde pe Irina din urma, o ajung pana la urma insa ea era pe ultima tura. Credeam ca nici eu nu mai am mult insa voluntarii imi spulbera sperantele: mai am 3 ture. Caaaaat? Si dai, si impinge, nu mai ramasese multa lume pe traseu, ma lupt cu vantul 1,5 km pentru ca apoi sa ma bucur de ceva viteza pret de 1 km. Inchid si ultima bucla si ma indrept spre iesire.

Intre timp Tigrutu preluase stafeta si inota de zor, ca un delfinutz. Antrenamentele lui din ultima perioada se cunosc, reusind un timp de 31 de minute pe 1500 m. Imediat incepe si festivitatea de premiere, toata lumea primeste cate un premiu simbolic, o medalie in forma de bujor romanesc.


Triatlon Invictus a fost o cursa frumoasa, un eveniment la finalul caruia cu totii am iesit invingatori. Multumim Patrick pentru invitatie, multumim voluntarilor pentru suportul acordat, multumim Radu pentru poze, multumim clubului Steaua pentru gazduire. La anul cu siguranta vom avea sportivi romani la Invictus Games, iar asta se datoreaza si celor care au participat astazi la concurs.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

20 octombrie 2015

Crosul Castanelor la Pitesti

Sambata a avut loc la Pitesti Crosul Castanelor, eveniment organizat de DJST Arges. Am aflat relativ tarziu de existenta acestui concurs (multumim Rafael) insa la timp cat sa fiu prezent, nu puteam lipsi la un eveniment de alergare ce avea loc la noi la Pitesti.

Sambata de dimineata cand ma uit pe fereastra vad ca tocmai plouase, ah pacat, sper sa vina totusi oamenii. Ma echipez cam grosut si plec in fuga catre Padurea Trivale, locul de start. Cei doi km mi-au prins numai bine ca sa ma incalzesc si ca sa imi dau seama ca ma imbracasem prea gros. Padurea mirosea frumos, ca dupa ploaie si spre surprinderea mea erau multi oameni, in majoritate tineri de 13-14 ani. Ma invart pe acolo si ma regasesc cu cativa cunoscuti, plecand impreauna spre locul de start, la bariera din capatul scarilor care urca de la Palatul Copiilor.

foto by www.worldwideromania.com
Suntem inregistrati si constat cu surprindere ca erau aproximativ 100 de oameni, ceea ce mi se pare chiar bine. 3...2...1... si am plecat. Startul e in panta asa ca-i o oportunitate buna de a zburda, numai ca plecand din spate de tot am avut de facut depasiri serioase. Sunt multi copii care nu se lasa, alearga de parca n-ar avea plamani, eram convins ca asa va fi caci am mai participat la cateva astfel de crosuri si am vazut cum sta treaba. Intoarcem inainte de Schit si ne indreptam spre Palatul Copiilor, iarasi putin in panta, incerc sa mai depasesc cativa tineri ca e un prilej bun insa nici ei nu se lasa mai prejos. Jos facem dreapta si intram pe aleea paralela cu raul, in urcare usoara, aici cam pierd din avant dar nu ma las, facem din nou dreapta inainte de Manastire si intram in linie dreapta spre finish. As mai fi depasit eu dar n-am mai avut ce, nu ca as fi fost primul ci ca cei din fata se tineau bine pe pozitii.

La final primesc un biletel cu numarul 30, adica pozitia mea in clasament, imi spun numele si varsta si ma retrag sa gafai in liniste. A fost cea mai buna cursa a mea pe distanta de 2,7 km, deci este personal best :) Mai mult ma bucura media de 4:18 min/km, cei mai rapizi  (aproape) 3 km ai mei, cred ca daca se alerga pe distanta de 10 km ori ma sufocam ori ieseam mai sus in clasament pentru ca se sufocau ceilalti. Glumesc desigur.

Ma rog, conteaza mai putin aceste jocuri cu cifre si numere, important este ca oamenii au iesit din casa si ca acest cros a avut loc. S-au premiat primele locuri si fiecare dintre noi a fost chemat in fata si a primit cate un tricou. A fost o pregatire buna pentru Semimaraton "Pe Arges in Jos" care va avea loc pe 20 decembrie la Pitesti, cu startul din Parcul Strand, si care va avea 3 probe: 7, 14 si 21 de km. Mai multe detalii pe pagina de Facebook.


Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

7 octombrie 2015

10 ani de MPC

Stau la finish, mi-am terminat cursa de mai bine de doua ore si nu imi vine sa plec desi sunt cam ud. Stau, aplaud si strig "bravo, bravo" la fiecare din participantii care sosesc, copiii agita niste talangi, fiecare finisher are parte de o primire calduroasa. Cam despre asta este MPC. Am mai alergat aici prin 2013 si mi s-a parut greu. Totusi am revenit, plictisit de Maratonul Bucuresti care are loc (din pacate) in acelasi weekend, am revenit cu gandul de a mai da o tura de Crai ca mi se facuse dor. Cursa asta a ajuns la a 10-a editie si atrage an de an din ce in ce mai multi participanti, anul asta peste 800, desi nu are promovare in media aproape deloc. Cine vine aici stie de ce vine!

Vineri seara ajungem in Zarnesti dupa ora 23 ca deh, pe Valea Prahovei se fac lucrari importante de reparare a unui amarat de pod, lucrari incepute de luni bune. Nu sunt insa deloc surprins ca inca mai gasim pe cineva care sa ne dea kiturile de concurs desi programul anuntat era pana al ora 22. De fapt m-ar fi surprins sa nu fi gasit pe cineva. Ne retragem la somn.


3...2...1...START

Plecam in grup pe strazile din Zarnesti si ajungem repejor la Cabana Gura Raului unde noi eram cazati; Alex ma intreaba daca nu ne oprim la un somn :)) Asfaltul se termina, drumul e putin in panta si Sebastian parca ma impinge de la spate, sunt si eu ambitios, zic ca macar aici sa alergam ca apoi o veni urcarea si ne-om odihni. Alex se pierde undeva in urma, Victor se pierde in zare si dus a fost. Nu imi plac deloc adidasii astia ai mei, sunt grei si nu ma simt deloc bine pe suprafata dura. Abia astept sa imi iau alti pantofi de trail. Intram in padure si incepem urcarea catre Magura, incolonati ca furnicutele punem pas dupa pas, aici este doar incalzirea. Pe alocuri alergam, mai mult mergem, mai facem cateo gluma si suntem sus in sat. Un domn mai in varsta nu se lasa deloc, merge constant atat pe plat cat si pe urcari.

O rupem la fuga pe ulite, peisajul e asa de frumos ca nu iti vine sa te opresti ... decat cand vine o noua urcare. Si vine una serioasa pana la urma, bagam capul in pamant si scoatem fum, aici nimeni nu mai vorbeste, toti gafaie. E lunga a naibii, e un test de ambitie sa nu te opresti, mie imi place si uite-ma sus. L-am pierdut pe Sebastian, dau drumul la picioare pe coborare, trecem de stana, mai intram putin in padure si am ajuns la primul punct de alimentare. 1 ora si 45 de minute, cred ca-i bine. Dau navala la masa cu bunatati, cascavalul si bananele sunt la putere aici, beau apa pana ce ma satur si vine si Sebi. Aveam rucsacul de hidratare plin, plus bidonul pe care il umplu, pana la urmatorul izvor e cale lunga si acum 2 ani am facut setea rau de tot pe portiunea asta.


O luam usor, mai alergam ceva, mai povestim, incepe urcarea catre Saua Funduri. Urcare serioasa nene, suntem undeva la poalele muntelui care ni se inalta in fata de zici ca-i imposibil sa ajungi sus. Depasesc cateva persoane dupa care ma asez confortabil intr-un grup si macin sacadat, e tot ce putem face. Ne trezesc din acalmie cativa voluntari galagiosi care strigau de zor. Proviziile de apa sunt neatinse, asta e bine, mi-e putin sete dar ma mai abtin si uite-asa am ajuns la Saua Funduri, fix 3 ore de la start, cu 17 minute mai bine ca in 2013.


Incepem coborarea si stam la coada pentru a prinde o bucata de franghie. Aici cursa e neutralizata cum se zice la Formula 1, nu avem voie sa depasim. Ne miscam incet insa nici nu se poate altfel, traseul e abrupt. Nu prea stiu ce sa fac cu bidonul pe care l-am purtat in mana de la start, il mai inghesui pe la centura, il mai tin in dinti atunci cand mainile imi sunt ocupate cu cablurile, ma cam incomodeaza dar nu vreau sa il pierd, iar as muri de sete. Vine grohotisul, Marele Grohotis, alternam alergatul cu mersul pentru ca bolovanii astia aluneca rau. Intre timp puterile imi slabesc si calc aiurea asa ca ma opresc, e cazul sa bag un baton si beau apa pe saturate. In 10 minute imi revin si prind din urma grupul pe care il pierdusem. O domnisoara ma intreaba daca l-am vazut pe Oli? Nooo, pai l-oi fi vazut, dar de unde sa stiu eu cine e Oli? :))


Uite ca vine padurea, nu se poate, am trecut asa repede de portiunea asta? Pai acum 2 ani aici am agonizat mort de sete si am avut intentia de a abandona, grohotisul mi se parea interminabil. Ajung la Refugiul Spirlea, cobor spre izvor, iar vreo doua trante ca pamantul asta umed cam aluneca si dau de apa. Beau 2-3 pahare si continui, aici se alearga bine si depasesc mult, panta s-a mai domolit, este exact cum imi convine mie. Ne intersectam cu paraul si opresc pentru inca o adapare, mai serioasa, ca mi s-a facut pofta cand am vazut apa aia cristalina.

Ies in drumul forestier si imi aduc aminte de sfaturile unui coleg de alergare cum ca ar trebui sa ridic mai mult picioarele ceea ce si fac, parca zburd, traseul asta de la MPC este cam prea putin alergabil pentru un maraton si profit de zonele plate pentru a ma misca nitel. La Cabana Plaiul Foii ceasul meu arata 5 ore, cu mai bine de o ora fata de acum 2 ani, yupiiii. Dau iama in halva si o combin cu cascaval, beau pe putin 10 pahare cu apa si uite pe cine avem noi aici, pe Sebastian, nu credeam sa-l mai prind. Imi scutur adidasii de pietricele, de fapt doar pe stangul, nu intrebati de ce, ca apoi dreptul m-a jenat pana la final, si pornim impreuna spre marea ascensiune.

Parca nu ma saturasem de apa asa ca mai iau cateva guri dintr-un rausor, pare curata. Ce bune ar fi fost niste bete, urcarea asta e cam grea, e inclinata si pare sa nu se termine prea curand. Depasesc totusi cateva persoane, ma intalnesc si cu un pitestean de-al nostru si mai schimbam cateva vorbe, il pierd pe Sebi si simt ca slabesc ritmul. Ar fi mers un baton insa nu imi vine sa il iau din rucsac. Intr-un final ajung si la Diana, refugiul adica. De aici avem numai coborare, prea inclinata pentru mine pe prima portiune, fir-ar ei de adidasi ca prea aluneca (salomon xa pro 3d ultra 2 gtx) sunt depasit de toti pe care ii luasem pe urcare si de alti cativa. Eh nu-i bai ca nu ma intrec cu ei, il ajung pe Mircea Radu, cam accidentat, si stam la povesti despre ultra-uri si zeci de maratoane pe care le-a facut el si trupa lui de alergatori (Costica, Cristi, Adrian, se stiu ei).


Ajungem la Coltul Chiliilor, ce struguri buni am mancat aici, si ce pere! Nu mai este mult si traseul se aplatizeaza. Traversam niste pasuni, iarba e inca verde si au rasarit brandusele, parca ar fi primavara. Ma prinde o fata din urma si alergam impreuna scurta vreme caci se opreste sa faca niste poze, cica asa sunt fetele :) Ii dau bataie, ma apropii de un grupulet si maresc ritmul pana ce ii prind. Soarele se ducea catre apus, noi alergam catre sosire.

Iesim la drum si ne apropiem de oras. Unul din baieti ramane ceva mai in urma, eu imi zic sa nu ma opresc. Alergam pe stradutele din Zarnesti, oamenii ne aplaudau, o tanti ma intreba daca e concurs sau ce se petrece? :) Vine o curba la dreapta, fix inainte de ea ma opresc, moment in care zaresc scris cu vopsea rosie pe un stalp de electricitate "finish 100m". Mi s-au aprins calcaiele si am sprintat, vad poarta de sosire si culoarul delimitat de panourile publicitare langa care sunt multi oameni. Hai ca am facut o cursa buna, arunc bidonul de apa si bat palma cu oamenii, ba cu cei de pe stanga, ba cu cei de pe dreapta, ba cu mainile intinse ca sa nu raman cineva "nebatut". Ca atmosfera cred ca a fost cel mai frumos finish de pana acum. Opresc ceasul pe la 7 ore si 35 de minute, nu-i rau. La final multi cunoscuti si multi care tot veneau, il astept pe Alex ore bune, omul s-a ambitionat sa vina chiar ultimul, dupa lasarea intunericului, ca asa e el mai saritor.

Petrecem pana tarziu in noapte la caminul cultural, ii aplaudam pe cei mai merituosi, suntem chemati fiecare pe scena si ne primim medaliile, ciocnim cate un pahar de sampanie si mancam dintr-un tort imens. V-am spus ca e frumos la Maraton Piatra Craiului :)

Multumim pentru fotografii Viorel Micu, Alex Matei, Andrei Popescu, Andrei Ivanov. Corina Fodor.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

29 septembrie 2015

Alergare si orientare la Iezer-Papusa Trail Race

Sambata a avut loc Iezer-Papusa Trail Race, un concurs de alergare montana desfasurat in masivul cu acelasi nume, in judetul Arges. Si cum eu sunt pitestean nu puteam rata acest eveniment aflat la prima editie. Este imbucurator ca fenomenul sportiv dedicat amatorilor se dezvolta si in Arges, pe langa Semimaraton "Pe Arges in Jos" Pitesti si Triatlon Transfier acum avem si un concurs de alergare montana. Felicitari Mihaela si Tourmont pentru initiativa si pentru efortul depus.



21 septembrie 2015

Un RunFest de-a rostogolul

Duminica am participat la Runfest, un semimaraton desfasurat pe potecile padurii Baneasa. M-am inscris la cursa in primul rand pentru a-mi reaprinde dorinta de alergare si a ma motiva sa cresc distantele. Ati putea zice ca ce, tu ai facut nu stiu ce nebunii vara asta si acum ne vinzi povesti ca vrei sa cresti distantele cu un semimaraton? Ei bine da, la fel ca in multe alte domenii este dificil sa ajungi in varf si este foarte greu sa te mentii acolo pentru multa vreme. Asa se face ca dupa ce m-am vazut cu sacii in caruta am lasa-o mai moale cu fuga, cu alte cuvinte n-am mai alergat 21 de km de mai bine de doua luni si am zis ca daca singur nu ma motivez sa ies, atunci concursurile sigur ma vor impinge de la spate. Pentru ca la usa bate Maraton Piatra Craiului, valeleu!

Duminica de dimineata bineinteles ca mi-era cam lene, ma gandeam ca as fi putut alege
 o proba mai scurta, insa pentru ca eram inscris nu mai puteam da inapoi. Ajungem in Baneasa cu vreo 15 minute inainte de ora 11, cald si bine, noroc ca in padure a fost umbra. Se da startul, hai cu semimaratonul! 


8 septembrie 2015

Triatlon canicular la Tri Challenge Mamaia

A trecut ceva vreme de la ultimul concurs la care am participat si anume de la Ironman Oradea. Doua luni, chiar doua luni si ceva, am ajuns sa duc dorul unui start si aproape ca am uitat cum e sa faci tot ritualul, cu ridicare kit, pregatire echipament, drumul catre start, intalnirea cu zeci de cunoscuti si cursa.

Ca sa fiu sincer dupa Iron am cam intrat in vacanta, am alergat foarte putin (mi-e si rusine sa spun cat), am inotat doar de agrement prin lacuri si prin Dunare si am mers cu bicicleta destul de mult, vreo 1500 de km in ultima luna, dar nu la ritm de concurs. Eu incepusem pregatirea obiectivului sportiv principal din 2015 de prin octombrie anul trecut si am atins varful de forma in iunie, dupa care mi s-a parut firesc sa reduc putin turatia si sa acord ceva timp si altor activitati pe care le trecusem intr-un plan secund. In plus parca si corpul si-a luat o vacanta, meritata, si n-am avut prea mare spor cu antrenamentele.



3 septembrie 2015

Povestiri din saua bicicletei: Ungaria, Croatia si Serbia - Eurovelo 6 - partea a IV-a

Cititi si articolele anterioare: partea I, partea a II-a si partea a III-a.


Ziua 6 - Intalnirea cu Philip

Avem bateriile incarcate dupa ziua de repaus si decidem sa dam trezirea la 6 si sa prindem ceva racoare macar pana ce parasim orasul. Urmeaza 120 de km de pedalare, prima zi dintr-o serie de 5 consecutive pana la Belgrad, fapt care il ingrijoreaza pe Ionut. Ce-i drept nici eu nu cred ca am avut vreodata atatea zile legate de pedalat pe distante lungi, dar sunt optimist ca va merge lejer, avem multe ore la dispozitie. In mai putin de o ora suntem in fata hotelului, cu bicicletele gata de start. Sanziana face poza oficiala ca in fiecare zi.



26 august 2015

Pe abrupturile Campiei Panoniei - Eurovelo 6 - Partea a III-a

Cititi si articolele anterioare: partea I si partea a II-a.

Ziua 4  - Pedalam de la Bratislava catre Budapesta

Ceasul suna cu o ora mai devreme, am zis sa incercam sa evitam cat mai mult posibil canicula ce s-a asternut peste Europa. Da’ de unde, la 7 soarele incalzea deja puternic fereastra camerei noastre de camin (ati citit in articolul anterior ca stam la Leu, da?) :)) Nu avem prea multe de strans asa ca la 7:30 coboram  cele 4 etaje impreuna cu calutii si traversam strada unde avem un Lidl: iaurt, cereale, piersici, banane, cascaval, biscuiti si multa apa, facem provizii serioase ca se anunta zi lunga.



21 august 2015

Am ajuns la Viena, pedalam catre Bratislava - Eurovelo 6 - Partea a II-a

Citeste primul articol aici.

Ziua 2 - Suntem la Viena

Am considerat ca ziua 1 a fost cea in care am pornit de acasa, la ideea lui Ionut, cica sa ne iasa mai usor la numaratoare, zilele excursiei sa se suprapuna cu zilele calendaristice caci am pornit pe 1 august ... gandire de inginer! Asadar ziua a doua incepe la 7:45 cu trezirea in tren, de fapt 6:45 ca am castigat o ora din diferenta de fus orar. Ne invartim pe acolo si vine dom' controlor cu o tava cu cafelute, cica din partea casei, gratis. Peste 15 minute vine si cu o cutie cu sticks-uri, tot din bunavointa CFR, sa mai zica cineva ca nu avem servicii de calitate; apoi imi aduc aminte ca citisem pe undeva cum ca biletele la cuseta vin cu mic-dejun inclus, mic-dejunul campionilor :))

Ne strangem ce imprastiasem pe acolo, Vodafone ne ureaza prin SMS bun-venit in Austria si ne facem planurile de debarcare: coboram desagii de pe unde reusisem sa ii inghesuim, dam jos bicicletele din locul secret unde le varasem, le scoatem si pe celelalte de sub bancheta. Intre timp trenul intrase in Viena si trecea vijelios prin mai multe gari, noi urmand sa coboram in cea de vest adica ultima.

Afara plouase si inca mai picura, ah nu am chef sa pedalez prin baltoace, am lasat aripa de pe spate acasa, mai am si pantaloni albi, ii voi face de porc din prima zi si apoi voi vizita capitalele astea civilizate in chiloti? Cap de linie, ne coboram catrafusele, Sanziana sta de paza pe peron, Madalina e la primire, eu si Ionut descarcam calabalacul, rotile le aruncam direct pe geam :). Nasu' ne ureaza ca la intoarcere sa avem acelasi noroc ca la dus (in sensul de ingaduinta in transportarea bicicletelor), il anunt ca nu vom avea nevoie caci revenim in Romania prin propriile resurse, pe doua roti. Se cam cruceste si ne ureaza de bine. Trenul pleaca, noi montam rotile si agatam coburile, imi trag suprapantalonii de fas si cautam iesirea din gara. Ei si-acum la hotel birjar!


18 august 2015

Cu bicicleta de la Viena la Drobeta Turnu-Severin - Eurovelo 6 – Partea I

Si am pornit! In sfarsit, dupa luni de pregatire, mai degraba de asteptari, parca nu mai venea odata luna august, dupa zeci de emailuri schimbate, planuri, harti, bagaje, google, bla-bla ... iata-ne in trenul spre Viena. Project name: "Eurovelo 6 - Operatiunea Dunarea albastra". Participanti: Sanziana, Madalina, Ionut si subsemnatul. Numar de zile - 15. Km parcursi - 1130. Zile cu ploaie: 0. Zile cu canicula - 15. Poze facute - mii. Experiente traite - infinite.