28 aprilie 2016

Raport de organizare - Triatlon Invictus "Pe Argeş în Jos"

Va multumim pentru participarea la prima editie a Triatlon Invictus “Pe Arges in Jos” Pitesti. A fost o zi extraordinara pentru noi ca organizatori si, privind reactia oamenilor, si pentru dumneavoastra ca participanti. Ne-am bucurat de cateva ore petrecute impreuna, energia noastra, a tuturor, reusind sa tina pana si ploaia in loc. Nu-i asa ca este o placere sa concurati Pe Arges in Jos? Si la final sa exclamam cu totii I AM INVICTUS!

Triatlon Invictus “Pe Arges in Jos” isi propune promovarea miscarii in aer liber si incurajarea comunitatii in adoptarea unui stil de viata sanatos. In plus, dorim sa aducem in actualitate cauza Invictus prin intermediul careia ne-am propus sa dam posibilitatea sportivilor cu dizabilitati, eroi militari raniti in teatrele de razboi, sa ia parte la Jocurile Invictus ce vor avea loc anul acesta in Statele Unite ale Americii.  Duminica 24 aprilie 2016 la Pitesti s-au strans la start aproximativ 250 de persoane, inclusiv copii si persoane cu dizabilitati care au participat la probele de triatlon, duatlon si cros, atat la individual cat si in echipe de stafeta. A fost o placere sa vedem aleile parcurilor Lunca Argesului si Stand atat de animate cu voie buna, deviza noastra “Triatlon pentru toti” chiar a avut un sens.


Noi organizam aceste evenimente pentru ca dorim sa oferim ceva oamenilor, incercam sa cream un eveniment pentru oras si pentru comunitate, ne place sa impingem lucrurile inainte si sa facem fenomenul sportiv sa creasca. Nu este deloc usor, sa stiti ca in spatele acestei zile este extrem de multa munca, sunt sute de telefoane si zeci de discutii, emailuri, liste si drumuri, mii de idei si planuri peste planuri, anulari sau amanari ale unor activitati personale, ore nedormite. Si nu suntem decat o mana de oameni. Duminica seara ma simteam mai obosit ca dupa un maraton, desi nu am alergat, nu am mers cu bicicleta si nici nu am inotat. Merita? Da! Merita cu varf si indesat, atunci cand niste oameni vin si iti strang mana multumindu-ti pentru ceea ce ai reusit sa creezi simti fiori ce iti strabat corpul.

Desigur ca sunt si scapari, nu ar putea sa fie altfel, ne asumam anumite aspecte si incercam sa invatam si sa imbunatatim de la editie la editie pentru a avea cu totii parte de o experienta placuta. Cred insa ca mai important decat un clasament, un podium, o diploma sau o tura de bicicleta numarata in plus sau in minus sunt emotiile, sudoarea si bucuria trecerii liniei de finish. Iar aceste amintiri vor ramane pentru totdeauna intiparite in mintea noastra, a participantilor si a organizatorilor deopotriva.

Tinem sa aducem deosebite multumiri voluntarilor si fotografilor (Radu Cristi, Marian Dinca Photography, MTRace, Sorana, gasiti albumele foto aici) care si-au sacrificat o zi de duminica, duminica Floriilor, pentru a da o mana de ajutor. Fara acesti oameni nici un concurs sportiv nu ar putea avea loc, ei sunt cei care desi nu se vad fac toata munca din ziua concursului. Iar ei nu primesc decat o singura recompensa: satisfactia de a face o fapta buna si aplauzele concurentilor la finalul festivitatii de premiere. Ceea ce cred ca este suficient :) Va recomandam tuturor sa incercati macar o data si acest rol, veti avea parte de o experienta foarte placuta.

De asemenea multumim sponsorilor si partenerilor care ni s-au alaturat. Desi evenimentul nu a avut o taxa de participare costurile nu sunt nici pe departe mici. Pe langa premiile oferite am avut apa, isotonic, biscuiti, muzica, medalii, traseu marcat, numere de concurs, ambulanta, medicamente, bere etc. Multumim Intersport, Flora Farm, Velox Logistics, Isostar, CAF Outdoor Equipment, Ciuc, Solaris, Tipo Smart Copy Center, Idea Group si va asteptam si la editiile urmatoare.

In spatele actiunii au stat aceeasi Invictus, Dacii Sprinteni si Vanatorii Posadei, cred ca deja ne cunoasteti. Alaturi de noi au venit Directia Judeteana Pentru Sport si Tineret Arges, Asociatia Judeteana Sportul Pentru Toti Arges, Club Aquatronics si Primaria Pitesti.


Povestea zilei

Dupa doua editii ale Seminaraton “Pe Arges in Jos” ne-am gandit ca oamenilor le-ar surade si ideea participarii la un triatlon (inot, ciclism, alergare). Trei probe, de trei ori mai multa bucurie. Am strans randurile si am inceput pregatirea evenimentului. Cateva luni mai tarziu rasaritul soarelui avea sa ne prinda in parc, marcand traseul de concurs si amenajand zonele de start, finish, tranzitie. La ora 8 o parte dintre concurenti era deja prezenta, incepand procesul de validare inscrieri, urmat de intrarea in zona de tranzitie pentru lasarea bicicletei si a echipamentului.

La ora 9 a inceput sedinta tehnica pentru copii, ne-am bucurat sa vedem printre noi atatia sportivi juniori. Li s-a explicat traseul si modul de desfasurare, copiii au fost foarte atenti si receptivi, multi dintre ei sunt deja triatlonisti de ceva timp. La ora 9:30 ne-am adunat cu totii pe faleza Raului Arges, langa steagul Intersport, si am dat startul in prima proba a zilei: triatlonul, duatlonul si crosul copiilor. Faleza a prins culoare, cei mici au pornit ca din tun in aplauzele parintilor si ale celorlalti spectator. Au intors in capatul falezei si au revenit in zona de start, intrand apoi in tranzitie pentru preluarea bicicletei. O incantare sa ii vezi fugind pe langa bicicleta pana la iesirea din zona si plecand catre Parcul Lunca Argesului unde se desfasura proba de ciclism.




Intre timp noi am inceput sedinta tehnica dedicata adultilor. Patrick Luca a expus cauza Invictus si i-a motivat pe multi dintre participant prin prezentarea sportivilor in scaune rulante. Vorba unui prieten aflat la primul sau concurs: “mai, cand am auzit acele povestiri am zis ca eu nu am nici o scuza sa nu pot". Mare mi-a fost bucuria sa vad multe maini ridicate la intrebarea "cine este la primul sau triatlon?". A urmat prezentarea traseului, dupa care ne-am indreptat cu totii catre locul de start, in Parcul Lunca Argesului. Baietii de la CrossFit Groove au ridicat pulsul oamenilor cu miscari alerte de incalzire.


3.. 2.. 1.. START INVICTUS PE ARGES IN JOS! Aleile Luncii Argesului au prins culoare. Nu am putut sa ma desprind de aceasta zona si am ramas 20 de minute pentru a asista la spectacol, imi face mare placere sa ii vad pe acesti oameni alergand. Au fost doua ture in Lunca Argesului, dupa care traseul continua pe faleza raului Arges, s-a alergat pana in Parcul Strand unde s-au parcurs alte doua ture.






Primul alergator a sosit destul de repede si a predat stafeta colegului sau ciclist. A urmat valul, era "bataie" mare pentru primele locuri. Participantii la cros au ajuns la finish primind medalii de la una dintre voluntarele noastre dragute, cei de la duatlon si triatlon si-au luat bicicletele din zona de tranzit, au alergat pe langa ele pana la faleza dupa care au incalecat si au pornit catre Parcul Lunca Argesului. Urmau 14 ture pe un asfalt foarte bun, as fi dat orice ca sa pot vedea acest spectacol live, insa actiunile de cronometrare m-au tinut in zona de start/finish/tranzit. Pozele de la final mi-au mai "potolit setea".





Rand pe rand participantii de la cros au incheiat cursa. Dupa mai bine de o ora Cristian Nicolescu incheie primul proba de ciclism si preda stafeta inotatorului din echipa sa. Era un semn ca in curand vor veni si ceilalti sportivi. Mai raspund la cateva telefoane si incepem sa notam timpii concurentilor de la duatlon care incheiau proba. alaturi de ei soseau si triatlonistii care, dupa ce si-au lasat bicicleta in zona de tranzitie, au sprintat catre bazin. Ca asa-i la triatlon :)


Dupa ce trec prin vestiar unde scapa de haine, concurentii intra in bazin, sunt repartizati pe un culoar si incep cele 15 ture dus-intors ce vor totaliza 1500 de metri, sub supravegherea voluntarilor nostri care numara lungimile de bazin. Norii incep sa se invarta amenintator pe deasupra zonei noastre de tranzitie, in bazin e cald si bine, insa afara ar mai trebui sa protejam cate o priza sau laptop.


Incepem festivitatile de premiere, copiii sunt primii care urca pe podiumuri in aplauzele spectatorilor. Urmeaza castigatorii la cros, duatlon si triatlon, munca lor este incununata de diplome, premii si picaturi de ploaie, este semn de belsug. A lipsit un singur lucru: voluntarii nu au mai apucat sa primeasca aplauzele, trecand din nou la treaba pentru a strange toate lucrurile caci ploaia nu mai avea rabdare. Va multumim foarte mult pentru implicarea si efortul depus.











Acestea fiind spuse am tras cortina peste prima editie a Triatlon Invictus "Pe Arges in Jos". Clasamentele, fotografiile si diplomele sunt disponibile pe www.PeArgesInJos.ro. Nu uitati ca ne revedem in decembrie la Semimaraton "Pe Arges in Jos". Va dorim toate cele bune si un sezon sportiv cu multe realizari.

Multumim Radu Cristi, Marian Dinca Photography, MTRace, Sorana pentru imagini.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

21 aprilie 2016

Bucuria alergării la Maraton Chişinău

Acum vreo doi ani, dupa ce ma prinsese "microbul alergarii”, mi-a venit ideea ca nu ar fi rau sa ajung si in Moldova, cea de pe malul stang al Prutului. In zadar am gugalit, nu aveau nici un concurs de alergare. Trist! Anul trecut prin luna lui februarie apare stirea ca se organizeaza prima editie a Maratonului International Chisinau. Pe 26 aprile. Offff, eu deja aveam un maraton programat in martie, iar pentru data respectiva eram inscris la tura cu bicicleta la mare.

Anul acesta insa mi-am fixat ca tinta maratonistica de primavara Chisinaul, atat pentru ca voiam sa alerg cat mai ales pentru a explora si aceasta parte de pamant romanesc. Si a meritat fiecare bucatica din intreaga calatorie. Pai numai daca te gandesti la bomboanele Bucuria care sunt de o mie de feluri si se gasesc peste tot prin Chisinau sau la vinul de Cricova si cramele cu acelasi nume si tot e suficient. Dar ia mai adauga un maraton nou, foarte colorat si galagios, cu un traseu care mi se parea plictisitor vazand harta, dar de care m-am bucurat tare pe fiecare din cele patru bucle, mai pune niste pante care mi-au omorat muschii si m-au aruncat in agonie pe ultimii 7 km, dar m-au facut sa lupt cu mine, si la final presara o gasca de prieteni inimosi care fie au alergat, fie au apaudat si strigat de pe margine. Totul se coace la foc mic, cam 28 de grade la umbra, si se serveste cu garnitura de limonada si placinte. Va place nu? Atunci cititi in continuare.



5 aprilie 2016

Dacu' la munte si la mare

"Nici nu ati venit bine de la mare ca plecati la munte". Asa suna o replica din celebra serie de filme cu Brigada Diverse si mi se cam potriveste. Dupa ce saptamana trecuta am alergat pe malul marii, iata-ne acum la Brasov, la poalele Tampei.

Vineri seara ne-au apucat pariurile, Mihaela a inceput aceasta serie. Mi-am luat blogul la rasfoit (traiasca blogul, ca memoria proprie mai pierde din detalii cu timpul) si mi-am amintit ca pentru mine este a 4-a participare consecutiva la Semimaraton Intersport Brasov, ca acum 4 ani aceasta a fost prima mea cursa montana si ca am avut timpi modesti, dar din ce in ce mai buni de la an la an. Imi aduc aminte si de cele doua "batalii" cu colegul de club Buri, cate una castigata de fiecare dintre noi, ce ne mai distram noi la Brasov. Daca in 2015 reusisem sa imi bat timpul din anul anterior cu numai 4 secunde (dar l-am batut, da?) pe motive de gheata, acum eram din nou cel putin in aceeasi forma (antrenamentul pentru Ironman e si el bun la ceva) si am zis ca fara 2:10 nu ma mai intorc de la Brasov.

Sambata de dimineata ne gasim in tren, e si Miha, e si Razvan, si Marian Chiriac, e trenul plin de alergatori. La 9:40 suntem in gara, la 10 avem deja kiturile ridicate si inca 2 ore disponibile pana la start, sunt multi cunoscuti si nu ne plictisim, este si un grup serios din Pitesti. Soarele incalzea bine, nici urma de zapada, ma rog, asa era si anul trecut pana ce a inceput sa fulguie. Dar acum nu, pe la 11:45 intram in sectorul de start si deja mor de cald cu foita de vant pe mine. Caut pe cineva sa i-o las, nu mai zaresc pe nimeni asa ca mi-o infasor la brau.

3..2..1...START

Aleile inguste ale Brasovului sunt neincapatoare pentru avantul sutelor de participanti. Plec alaturi de Ciprian , dar ne pierdem rapid prin multime, fiecare face propriul slalom incercand sa castige niste minute sau mai degraba sa nu le piarda. Crosetez si mai stau de vorba cu cei intalniti in cale, depasesc mult pentru ca am plecat de la coada plutonului si incepe urcarea. Drum forestier in serpentine, il cunosc atat de bine, in 2013 l-am parcurs vai-vai, in 2015 l-am alergat integral, acum nu ma regasesc. Parca nu am chef, nu inteleg de ce, imi simt picioarele grele si fara energie. Ma tot gandesc la bicicleta de aseara, ce naiba, gata cu vaicarelile ca daca vrem triatlon trebuie sa ne obisnuim cu senzatia de picioare obosite. Cateva zeci de metri incep sa merg si asta ma oftica, dar poate mi-oi reveni. Ce-i drept nici nu m-am uitat la ceas, poate aveam vreun ritm prea ridicat si pulsul sus, insa oricum nu am habar ce ritm ar trebui sa am pe urcare, e prima alergare cu diferenta de nivel de la MPC incoace.

Imi vin tot felul de ganduri in incercarea de a intra in Zen Mode, caci pentru mine daca zen nu e, nimic nu e. Din fericire km se succed, eu alerg bucati bune cu gandul ca la km 8 urcarea se va termina. Profit de un punct de alimentare si iau cateva bucati de banana, poate-poate. Ma gandesc ca nu oi fi obisnuit cu pantofii acestia de alergare, e prima lor cursa mai adevarata. Eh hai gata cu vaicarelile, bag capul in pamant si pana la urma ajung in Poiana. Doua pahare de isotonic, 3 bucati de banana si incepe coborarea prin padure.


Nu stiu cum sa zic, dar in 50 de metri mi s-au pornit motoarele si am inceput sa zburd. E putin umed, dar nu e noroi, sar peste radacinile iesite la suprafata solului si topai ca un caprior. Sunt si eu surprins ca starea psihica mi s-a schimbat atat de rapid. Si sunt si mai surprins ca nu alunec, bai dar deloc, acesti La sportiva Ultra Raptor mi se par minunati, dupa vreo 2 km de testat mi-am dat seama ca sunt foarte stabili si ca in sfarsit pot cobora si eu mai avantat, ma saturasem imi tot fuga picioarele de sub mine pe orice poteca cat de cat alunecoasa. Traseul urca si coboara domol, eu mai depasesc cateva persoane si ma simt tare bine. Se formeaza un grup al nostru si ne tot schimbam la trena, cum s-ar zice daca am fi la ciclism.

Iesim in drumul forestier pe care il stiam destul de abrupt si plin de pietris si unde de obicei coboram infranat. Dau drumul la picioare si ma duc chiar bine, simt o durere in partea stanga, cred ca de la zdruncinaturi, gandindu-ma in timpul asta la organele interne si la cum s-or fi simtind ele acum. Insa ce mai conteaza, am aderenta si ma duc blana pana la punctul de alimentare de la km 16 de unde iau doua pahare de apa. De aici traseul se mai aplatizeaza, alergam pe curba de nivel cu urcari si coborari domoale, suntem deasupra Brasovului a carui panorama se vede tare frumos.



Mai prind cativa oameni din urma, il am in fata pe George, unul dintre Dacii Liberi, da!, celalalt grup de daci :). Nici nu imi vine sa cred ca deja am ajuns la acel ultim hop, dealul pe care toti il injura pentru ca, desi nu e foarte inalt, e abrupt al naibii si e "pus" aici la km 19. Imping in picioare si nu ma las, e ultima reduta. Urmeaza o coborare prin padure, o urcare scurta catre Bisericuta unde este un grup galagios de voluntari, cobor si intru pe aleile asfaltate. Hai ca asta a fost, arunc picioarele mult in spate si gonesc nebuneste spre finish.


A fost o cursa tare frumoasa in pofida faptului ca nu m-am simtit prea bine pe primii km. Cand ma uit la ceas nu imi vine sa cred ochilor: 1:57:58. Wooooow!, cu 20 de minute mai bine ca anul trecut. Nu pot sa ma abtin sa nu scot un chiot de bucurie :)) Pana la urma timpul oficial din clasament este 1:58:59, locul 193/759, 128/450 la M23-39.

Mai raman la finish vreo jumatate de ora pana vin toti cunoscutii, si ei au facut personal best astazi. Mihaela este responsabila cu fotografiile glorioase de la final. La revedere Brasov, poate ne mai vedem si la anul :)


Duminica de dimineata in Bucuresti a fost prima editie a Bucharest 10k & Family Run, un motiv bun de iesit din casa pentru o alergare de recovery, in care am avut si rol de personal pace maker. A lot of fun in the sun pe strazile libere ale Bucurestiului si multa voie buna.


Multumim Luiza Loloiu, Alin Botea, Mihaela, Victor Vatavu, Sabi Titeiu, Radu Cristi pentru fotografii.

Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner