30 iulie 2014

De ce nu mă mai pot uita la fotbal?

Dupa multi (foarte multi) ani in care am urmarit sute de meciuri de fotbal, de pe stadion sau din fata televizorului, incet-incet 'pasiunea' a scazut pana aproape de zero, direct proportional cu scandalurile si lipsa de respect care a inceput sa umbreasca latura sportiva a fenomenului. Eu ma uitam la fotbal pentru spectacolul sportiv de pe teren, pentru ca jocul in sine e frumos daca e jucat cu pasiune, pentru ca suporterii incing atmosfera in tribuna. Jocul imi place si acum, nu de putine ori ma opresc din alergare pentru a urmari cateva schimburi de pase facute de ‘niste amatori’ pe terenul sintetic din parc, ei inca sa mai bucura de fotbal si il joaca cu placere.



Mai jos sunt cateva dintre cauzele care m-au indepartat de fotbalul modern si pentru care alte sporturi, fie ele si de amatori, sunt mult mai interesante:

- ei simuleaza o accidentare ca sa traga de timp sau pentru a provoca eliminarea unui adversar, noi amatorii strangem din dinti sa alergam la o cursa la care nu castigam nimic, aparent nimic. Ciclistii cad si se ridica juluti ca sa continue cursa, Contador a cazut, s-a ridicat si a pedalat cu fractura la tibie....si atunci cum sa ma mai uit la fotbal?

- ei castiga milioane de euro ca sa faca spectacol pentru oamenii care au platit un bilet, nu sa joace teatru ieftin... noi ne antrenam dupa programul de lucru de 8 ore, batem mii de km in timpul liber  pentru ca ne place sa alergam sau sa pedalam impreuna, pentru ca iubim sportul asta de amatori si ne bucuram pentru un loc 46 in clasamentul unei curse de pe un munte superb.

- eu muream de ciuda cand aveam o durere usoara la genunchi si imi faceam griji ca nu voi putea participa la o cursa peste doua saptamani, unii dintre noi vin sa dea 4 ture de Romniceanu dupa o operatie suferita in aceeasi zi sau alearga cu mana in ghips... ei se dau loviti ca nu le convine tactica antrenorului.

- ei refuza o convocare la echipa nationala a Romaniei... noi purtam tricouri tricolore la toare maratoanele alergate in strainatate si ridicam deasupra capului steagul Romaniei cand trecem linia de sosire. Suntem mandri ca suntem romani indiferent de ce ar zice unii sau altii.

- ei intarzie la antrenamentul de dimineata pentru ca nu s-au trezit... noi punem ceasul sa sune la 5 dimineata in weekend pentru a face o alergare lunga pe racoare. Ei isi pierd noptile in club cu o seara inainte de meci... noi ne culcam la ora 22 pentru ca ne-am dat seama ca altfel corpul nu va fi in cea mai buna forma la maratonul de maine dimineata.

- ei se lovesc, se scuipa si isi scot ochii pe teren, noi ne oprim oricand din cursa daca un coleg cade sau sta incruntat pe marginea drumului.

- ei (unii) nu simt bucuria sportului, noi ne bucuram in fiecare zi :)

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

25 iulie 2014

Cum se mai vând bicicletele în târg? Când Vitanul se mută online.

Articolul original e aici. Daca nu a fost de ajuns partea aceea emotionanta am zis sa ma mai distrez nitel si sa schimb registrul. Eu pe mercador nu o pun sa fie clar, bine olx cum ii ziceti voi, dar un ton de Vitan ar merge. Daca nici asa nu se vinde cica sa o pun la varu' pe tocmai.ro, de acolo preia el. Daca ar ajunge in targ discutia ar putea fi ceva de genul:

Vanzator: Hai sefu iti dau ceva bun? Ieftin, Unic proprietar, inmatriculata, n-as da-o da' am nevoie de bani. Facem actele?
V:  Merge bine, consuma putin, cateva sute de kcal pe ora.
Cumparator (potential): Hmm asa putin, nu se poate vreo 2000 pe ora ca n-am atatea ore si vreau sa slabesc 10 kile in 4 zile.
V: Aaa pai cum sefu' se rezolva. Corneelee auzi ce zice domnu, mai strange pinioanele alea sa intre in zona aeroba de ars grasime. Gata domnu' rezolva colegu rapid.
C: OK astept.
V: Sa stii sefu' ca o sa moara gagicile cand iesi matale pe strada cu ea. Modelu' asta 2010 a fost cel mai tare, apoi le-a stricat. Nu se mai fac biciclete ca pe vremuri, daca mai traia nea Nicu...
C: Eeei nu e chiar asa. Ma duc sa ma mai uit putin si revin.
V: Nuu boss ca acu e gata, aia le da scumpe. Ii mai dam cu ulei (silicon) putin si facem actele.
Cornel: ma duc sa iau patentu' de la Gigel ca asta nu e bun.
V: Hai sa vii repede. Ia si mie o punga de seminte.
C: Pot sa platesc prin virament bancar?
V: Nu sefu noi lucram doar cu cash. Aia e siguri, banii in mana.
C: Cati km are la bord?
V: 15 mii reali, e aproape noua ca a fost a unui director de la Bucuresti. Suntem oameni seriosi ce dr#@&*?!
C: Pai ziceati ca e unic proprietar...
V: Pai este! Noi doar o vindem, ca ala e ocupat, n-are timp.
C: Si doar 15 mii? Cam putin in patru ani.
V: Nu umblam noi sefu cu resetari, nu pacalim pe nimeni. A stat mai mult in garaj. Ciclocomputeru' nici nu poate fi resetat ca a facut special.
C: Pot sa dau o tura?
V: Da' bineinteles, facem actele si va dau cheile.
C: Pai inainte zic.
V: Inainte nu, schimbati aici vitezele pe loc sa vedeti ca merge. Are si sonerie, si borseta. Vreti niste seminte?
C: Mai lasati ceva la pret?
V: Nu se poate sefu', e ultimu pret, am avut-o la 500 luna trecuta. Corneeeleee hai ba e gata ca domnu' se grabeste.
C: Si ce viteza prinde? Troncane ceva in curbe?
V: Prinde de rupe, pleaca prima la semafor, 70 pe coborari daca stiti sa schimbati vitezele.
C: Pai stiu, ca nu pedalez de ieri de azi.
V: Asa sefu, se vede ca va pricepeti.
C: As vrea sa mergem cu ea la un service sa o verificam putin.
V: Ce sa mai pierdti vremea la service, cum vrei matale dar mai dai banii acolo. Merge ca unsa, se aude dupa cum calca lantul pe pinioane.
C: Vreau sa verific ca nu a fost lovita..
V: Lovita?? Pai aia se vedea din prima, se vede la ochi. E stas.
C: Revizile sunt la zi?
V: Da, tot, saboti schimbati, pedale, lant nou. Numai la producator e dusa, am aici cardul de client. Puteti sa-i puneti si incalzire in sa. A avut si cotiera da' am dat-o jos ca venea urat.
C: Care e ultimu' pret?
V:: 250 sefu, si-asa e putin. Hai Cornele esti gata ca domnu se grabeste..
V: Gata poftiti, sa o stapaniti sanatos si asfalt uscat sa aveti. Daca e ceva ma sunati ca se rezolva sefu'.

As mai putea continua asa vreo doua zile :)). Totul e un pamflet scris cu rolul de a descreti fruntile batute de soarele de la Cozia sau de la Road Grand Prix, nu imi propun sa ofensez pe cineva. Daca il doriti pe Rocky cititi articolul original si dati un semn. Nu mai gasiti asa ceva, va zic io :)

P.S.: Dezacordurile si celelalte greseli e intentionate :))



Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

23 iulie 2014

Rămas bun, Rocky drag

A aparut la mine in casa inca din 2010, pe vremea cand TVA-ul era 19% si eu incercam sa invat care e treaba cu Bucurestiul, a ajuns prin toate parcurile si pe cele mai neumblate stradute, a fost prezent la multe marsuri cicliste si a militat pentru un transport urban civilizat, a fost de doua ori cate 320 de km pana la mare (2012, 2013), a urcat de doua ori Transfagarasanul (2011, 2014), a fost de vreo doua ori la Prima Evadare dintre care o data s-a mocirlit pana la ghidon, a trecut muntii, a hoinarit pe la Cetatile Fortificate din Transilvania, prin Bulgaria, a cutreierat jumatate de tara si m-a purtat in sa prin locuri de care imi aduc mereu aminte cu placere.

Dar nu este asta, nu e doar despre bicicleta, Rocky, caci asa il/o cheama pe dumnealui/dumneaei este un prieten adevarat de care imi este greu sa ma despart. Intamplarea face ca am ajuns sa am 10 biciclete (OMG!), parca as fi Tiriac, dintre care cu 5 impart aceeasi casa si parca nu prea mai e loc. Pentru ca Rocky e cel mai copt la schimbatoare (are deja 4 ani) a sosit timpul sa se mute.

Este o bicicleta simpla, model Rockrider 5.0 pentru care Decathlon m-ar premia daca ar stii cate a facut si pe unde a umblat acest entry-level de cativa banuti pe care ei il recomandau pentru plimbari lejere. Rocky si-a depasit demult conditia. Vreau sa il dau cuiva care va avea grija de el si care il va purta prin locuri cel putin la fel de interesante, un garaj prafuit nu e nicidecum locul potrivit. Si pentru ca tin la el nu il voi da de pomana, ar crede ca il arunc ca pe o masea stricata, asa ca cer pe el atat cat sa merite si pentru mine si pentru noul posesor si pentru orgoliul lui Rocky (250 lei). Daca sunteti interesati lasati un comentariu sau un mesaj in pagina de contact si va mai povestesc. Rocky va aprecia :)

Mai jos cateva din aventurile lui Rocky:











P.S. Rocky si-a gasit o noua casa :)

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

17 iulie 2014

Romniceanu, un fleac, m-au ciuruit

Nu va luati dupa poza, aparentele insala, Romniceanu Stairs Run e un chin, un "chin placut" in care singura bucurie este ca s-a terminat! Pante, scari, multe scari, urcari, coborari, trepte, multe trepte, efort intens condensat in numai 6 km. Romniceanu? Un parc aprope insesizabil pe harta Bucurestiului, cunoscut doar de riverani si de cativa, destui, alergatori. Daca stiti unde e fara sa va uitati pe google va ofer pe loc un premiu surpriza!

Pentru mine a fost abia prima participare (huuoo...rusine sa iti fie!!!), inima mi-a urcat rapid in gat inca de la primele scari, am gafait ca la nicio alergare, am vrut sa ma las pagubas dupa doua ture, dar nu puteam pleca acasa cu coada intre picioare ca n-as mai fi avut pace cu mine. M-am consolat ca voi face eu cumva sa termin cele 5 ture, spre final am aflat de la un concurent ca sunt doar 4 si am oprit tortura.
Concluzie: abia astept sa treaca doua saptamani, Romniceanu rullz!



foto by Radu Cristi, indubitabil


Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

10 iulie 2014

Cozia Mountain Run 2014

Cozia Mountain Run, eveniment organizat exemplar de către Pegas Triatlon Club, ne invită la o cursă de trail running în masivul Cozia, pe două trasee, unul de 30 km care ajunge până pe vârful Cozia și încă unul de 20 km mult mai alergabil și la fel de frumos. Deși înscris încă din ianuarie la cursa lungă, cu o săptămână înainte de start mi-am cerut mutarea la traseul Stânișoara, îngrijorat de o durere ce nu îmi dădea pace după Hercules Maraton, în zona ligamentelor. Din fericire după o săptămână de pauză de la alergat în care am făcut cross-training cu bicicleta pe Transfăgărășan, la alergarea de test de joi seară nu am mai simțit nimic la picior. Traseul Stânișoara este unul din cele mai alergabile trasee de trail-running din câte am făcut, mie mi-au ieșit 19 km pe ceas alergați în mare măsură.

Ajungem vineri seară pe malul Oltului la Căciulata, ridicăm kiturile și instalăm corturile în zona de start, în campingul Mănăstirii Turnu. Sâmbătă de dimineață ne trezim cu poarta de start fix la ieșirea din cort deci înviorarea era ca și făcută. Puțină încălzire, revedere cu mulți cunoscuți și start la ora 9.

 3...2...1...START 

Plec bine de undeva de la jumătatea plutonului și fac slalom pe primul km km până la Mănăstirea Turnu de unde începe urcarea. De aici trec la muncă, sumet mânecile și împing în picioare. Am tonus și asta mă încântă nespus, depășesc mult și ajung din urmă alergători buni.


După 3 km ajungem la Troiță. Traseul se aplatisează, schimbarea de înclinație nu îmi convine și plutesc fără orizonturi gândindu-mă la nimic, trăgându-mi sufletul după urcuș, până mă trezesc pe jos chiar în spatele lui Bogdan Minci. De câțiva ani știu să cad, nu mai sunt bolovan, pun palmele jos, o flotare și nu pățesc nimic serios în afară de o julitură superficială pe genunchi. Mă ridic și cu acest prilej mă trezesc și zburd pe coborâre, dau drumul la picioare și țopăi atent la bolovani și rădăcini.

Nici nu simt când se fac 8 km. Am și vreo doi iepuri după care trag, ei trăgând la rândul lor după mine, ne tot depășim, treaba merge unsă. Două pahare de apă și tot înainte. Ajungem în Păușa, localnicii se uită ca la urs, dau bună-ziua cu o voce gâfâită, o las mai moale pe urcare, la pas, pe drumul ce duce la Mănăstirea Stânișoara. Un activator aici intră ca uns, altceva de mâncat oricum nu cărasem. Continuăm la umbra pădurii tot schimbând rolul din iepure în urmăritor și viceversa. La km 15 trebuia să fie punctul cel mai înalt al zilei unde traseele se și despart, spre bucuria mea vine mai de vreme cu vreun km, ajung la Stânișoara, bifez o poză de la Radu Cristi, ridic sus călcâiele pe coborâre, iute ca focul, scapă cine poate. Mă opresc pentru 2 pahare de apă, puţină banană şi repede pe coborâre:


Vine iar pădure, iepurii rămân în urmă, rămân singur, coborâre spre izor, încă puțină urcare, puțină coborâre, ceva plat, e palpitant. Opresc pentru eliminarea unui surplus care mă chinuia încă de la start, cam din fugă că se auzeau voci după colț. Ceva mai încolo reușesc să prind din urma pe cineva, o fată care se tot vedea după tufișuri și vine coborârea, înclinată, cu pietre, cu rădăcini, cu grijă. Spre surprinderea mea nu sunt ajuns din urmă, eu pe coborâri sunt slab și așteptam o turmă de alergători zglobii care să mă calce în picioare. Vin vreo doi până la urmă, mai depășesc unul, voluntarii îmi zic că mă clasez în primii 50. Atât mi-a trebuit!


Ies din pădure, intru pe asfalt, tot coborâre, Mănăstirea Turnu, ridic picioarele și nu mă las, azi e ziua mea norocoasă. Dau curba pe malul Oltului, plat, două tunele pe care le făcusem și dimineață și văd căsuțele din camping. O tură pe alei, mulți spectatori finish in forţă. Cea mai bună cursă de anul ăsta ca tonus și grad de plăcere, una din cele mai bune din istorie, istoria mea, 2h 29min.

Dacă am depășit mult pe urcare, iar pe coborâre am depășit încă două persoane și am fost depăşit de alte două matematic rezultă că sunt pe podium. Numai că alergarea nu e matematică, așa că mă clasez decât pe un podium personal al anului 2014, am terminat cursa în primii 50 la general (pe locul 46 mai exact) și 22 la categoria masculin 18-32 de ani ceea ce îmi arată că sunt pe drumul corect. Da, știu, avem o româncă în top 3 mondial la tenis și avem campioane mondiale la scrimă și gimastică iar eu mă laud cu un loc 46, însă pentru un amator acestea sunt micile bucurii care fac deliciul participărilor şi care te ambiţionează să încerci mai bine şi mai bine. Tot înainte spre obiective cât mai înalte, hai dacii!
nu, nu sunt ranit, asa era tricoul :))

La final apă și muuulţi peeepeneeeeni, tone de pepeni. Nu mai vreau nimic în afară de niște....peeepeeni. De când am plecat de acasă mă tot gândeam la pepenii de la finish așa că la întoarcere o să îmi comand o basculantă cu livrare în bucătărie...o basculantă cu pepeni că altfel ce să fac cu basculantă? Rămân la finish până seara și aplaud tot ce vine că așa-i frumos şi imi mai trag un bronz de toată frumuseţea că pe frunte nu prea eram pârlit!

A doua zi considerăm că nu ne-a ajuns alergatul, dărâmăm cortul pe la 7 și pornim cu rucsacii în spinare până pe vârful Cozia și retur, pentru Buri e o dublă în două zile consecutive, eu eram doar curios cum mai arată Valea Oltului văzută de sus. Un antrenament bun, vorba aia ce poți face într-o duminică timp de 7 ore? Să bei patru beri ori să urci 4 ore până pe Cozia?


 Mulțumesc pentru poze Radu Cristi, Lilica, Craiova Running Club.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner

2 iulie 2014

Cu bicicletele la poalele Făgărașului

A doua zi dupa cucerirea Transfagarasanului ne-am pornit intr-o tura "de recuperare" mai pe la baza, prin satele ardelenesti de la poalele Fagarasului, in directia, Arpasu de Jos, Victoria, Vistea de Sus, Sambata de Sus, Sinca Veche, Brasov. Deh ce sa facem daca dacilor nu le-a convenit sa ia trenul din Ucea si sa ajunga comod acasa? Ne-a placut insa sa ne prajim domol la soare, fara vreo urma de nori, asa ca m-am ales cu un bronz elegant de tractorist (biciclist) pe maini si picioare, pe ici pe colo prin zonele neacoperite.

Asadar ne-am luat ramas bun de la Cartisoara si am pedalat lejer o vreme avand minunata creasta a Muntilor Fagaras in dreapta. Am traversat sate frumoase cu case dichisite, cu oameni gospodari care ne dadeau binete de la poarta. Zi mare de duminica, Sfintii Petru si Pavel deci oameni imbracati elegant in drum spre Biserica.




Dupa ce trecem de Arpasu de Jos ajungem in orasul Victoria, un oras despre care nu stiam mare lucru si care m-a surprins prin ordinea si curatenia de pe strazi, multa verdeata si un peisaj minunat pentru cei cu balconul inspre Fagaras. Sa te tot trezesti dimineata doar ca sa admiri creasta.



 

Pun GPS-ul, trecem prin Vistea de Sus, ne ratacim doar putin prin Sambata ca doar la aia e bun un GPS, dar nu ne ia decat 5 minute sa revenim in traseu. Dupa ce trecem de pranz si de 50 km pedalati se pune vantul, din stanga-fata, ne incetineste vizibil si ne pune la munca. Formam iarasi trenuletul sprinten dar nu ne tine mult, cursiera mea naravasa nu vrea sa stea locului, imi cer scuze echipei, dar nu am putut sta in pluton.

Ne cam resimtim de la caldura si de la kilometrii stransi, pedalez alaturi de Buri catre nicaieri, insa Dumnezeu e sus, vede si ne scoate in cale o terasa, nimic deosebit, asta pana cand intram si vedem ca au visineeee!! Vii si ce? Viisiiiineeeee! Sosesc Octav si Victor si incep sa rada de noi, de cum vazusera terasa erau convinsi ca ne vor gasi acolo inecandu-ne setea in niste halbe mari si reci de bere. Nici gand, nu facem noi asa ceva :) Se cuvine deci sa stam putin la umbra alaturi de sateni si sa ne indopam cu visine. Vitaminele de care aveam nevoie.

Consultand GPS-ul ne dam seama ca nu ar fi prea inteligent sa iesim in Codlea pentru ca am fi mers pe vreme pe soseaua europeana, asa ca din Sinca Veche o cotim spre Sinca Noua cu directia Zarnesti. Inca niste urcari storc ce a mai ramas viu din noi, ajungem si la Poiana Marului, mai avem doar 5 km pana in Zarnesti cand ne apare in fata o urcare, serpentine, vreo 3-4 care pe mine ma distrug putin la psihic. Din fericire psihicul isi revine rapid odata cu lunga coborare ce imi apare in fata, ma aplec pe coarne si ma trezesc in Zarnesti. Regrupare in gara, punct final al excursiei, 99 de km pedalati pe ziua de azi, 220 in total.








Luam trenul Regiotrans pana in Brasov si de acolo un IR care ne aduce cu bine acasa.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner