25 ianuarie 2016

Cum a fost la stafeta de 24 de ore de urcat pe trepte?

SkyRun24 este un concurs de urcat pe scari timp de 24 de ore, continuu, in echipe de cate 6 persoane. Da, este o stafeta. Cand am aflat despre acest eveniment am zis "da" din prima. Traienica a incercat sa ne inscrie, eu pana la urma nu am mai prins loc si m-am bucurat totusi, nu prea intra in obiectivele mele un astfel de concurs, m-as fi obosit inutil.

Cateva saptamani mai tarziu,,, sambata 23 ianuarie ma trezesc cu noaptea in cap, ma duc la bazin si inot sa ma satur, daca nu s-ar fi apropiat ora 9 cred ca as mai fi ramas putin. Aveam si planuri de alergare asa ca pe la pranz ma imbrac corespunzator, nici prea gros, dar nici prea subtire si ma pornesc in alergare catre National Arena, aflasem eu ca acolo nu este gheata, spre deosebire de parcuri. Dau 11 ture si ma intorc spre casa, 14 km placuti, soare, nu foarte frig, am reusit chiar sa ridic armosfera cu 3 grade, nu o spun eu ci termometrul din parc care la plecare indica -5 grade si la intoarcere -2. Dupa un dus cad lat, ce bine ca e sambata :)

17 ianuarie 2016

Am fost 11 ... la Piatra Mare

Am fost 11, am ramas 7 ... aaaa, pardon, 6 :)
Am ales sa deschidem devreme sezonul de mers pe munte pe acest an asa ca inca din decembrie noi aveam rezervate locuri la Cabana Piatra Mare, pentru 9 ianuarie. Poate ca devenim mai buni la planificari sau poate pentru ca, aceasta fiind o cabana micuta, locurile se dau foarte repede si trebuie sa facem planuri timpurii.

Alex ne-a ajutat cu rezervarea a 11 locuri, dupa care s-a pornit un email cu multe reply-uri si locurile aproape ca se ocupasera, asta pana in ultimele zile cand oamenii au inceput sa dea inapoi din diverse motive. In fine, plecam oricum, Alex reuseste sa confirme locurile vineri seara la telefon deci ne vedem in gara. Sambata dimineata ne trezim cu noaptea in cap ca sa prindem personalul, Regio cum se numeste acum, care sa ne teleporteze la Timisul de Jos. Cred ca incep sa ma sincronizez din ce in ce mai bine cu ceasul asa ca ajung in tren cu fix 5 minute inainte de plecare. Avem oameni noi, veseli, dar parca lipseste cineva. Unde e Buri? Nu mai e, a renuntat peste noapte. Deci suntem 6, lasa ca e bine si  asa, trenul pufaie zgomotos si am plecat.

"Timpul trece, trenul merge" cum zice un vers de la Folk Frate!, sunt multe de povestit mai ales ca grupul s-a extins, mai vine si un nene ce poarta pe brat un papagal care ne poate aduce norocul si iata-ne aproape gata de debarcare. Ne strangem catrafusele si top!, coboram cam in camp, la Timis nu e gara ci doar o halta cu peron minuscul in comparatie cu lungimea trenului. Iesim la marginea soselei si o pornim inspre Dambu Morii, locul de unde va incepe traseul.

Nici nu apucam bine sa ne punem parazapezile ca a si inceput traseul. Va fi numai urcare, prin padure, pe traseul denumit Drumul Familiar. Vremea e buna, cald pentru aceasta perioada a anului, s-au cam dus iernile de altadata, iar zapada e prea mica pentru a ne opune vreo rezistenta. Avem ritm bun, nici nu alergam, dar nici nu ne oprim la fiecare pas, ne sincronizam cu totii. Ionut ne anunta din cand in cand ca mai urmeaza cate o bancuta, traiasca al sau GPS model 1980 :), Dupa vreo 4 ore de mers domol iata ca se zareste cabana, mica si cocheta, pe un platou intins.


Inca de la intrare aflam regulile cabanutei: betele de treking se lasa intr-un suport afara, iar la usa este o matura pentru curatarea ghetelor de zapada. Intram si ne dam seama ca va trebui sa ne descaltam si sa trecem la papuci, sunt multe perechi din care sa alegi. Frumos si civilizat. Cabana este mica si foarte cocheta, este noua, construita aproape de cea veche care inteleg ca a ars, si are tot felul de chestii interesante agatate pe pereti, de la carti cu specific montan la caramizi din vechea cabana. La etaj sunt paturile, etaj care comunica cu sala de mese. Ne facem comozi si coboram la masa, ni s-a cam facut foame, iar ceaiul cald este numai bun pentru potolit setea.

Spre seara cerul se curata de cei cativa nori asa ca putem admira Brasovul si localitatile invecinate frumos luminate. Dupa vreo doua cani de vin fiert ne retragem la somn ca s-a facut ora 11 si probabil ca se va stinge lumina.


 

A doua zi afara parca este si mai cald, ies sa iau pulsul imbracat doar intr-o bluza. Luam micul-dejun si ne pregatim de plecare, deoarece vremea este buna vom merge spre Varful Piatra Mare si mai departe spre Susai si coborare la Predeal. Ni se mai alatura doi baieti, unul pitestean de-al nostru, si pe la 10 ne luam ramas bun de la domnul cabanier si a sa cabana, nu inainte de a face traditionala poza de grup.

Incepem cu o urcare, dau jos aproape tot ce aveam pe mine, e clar ca se apropie primavara. Baietii ne scot putin de pe traseu pentru a ne arata "arcada", o bolta de piatra pe sub care trecem. Ajungem la un punct de belvedere de unde se zaresc toti muntii din zona, avem impresia ca de acolo vedem jumatate de tara: Ciucas, Penteleu, Tataru, Baiului, Tabla Butii si alti cativa pe care nu mi-i mai aduc aminte acum :) Poze, poze, mai urcam putin si suntem aproape de varf, e un platou intins unde ne luam ramas bun de la baieti. Poze, poze...





De aici incolo vom tot cobora. Adina si Diana se misca bine-bine, Iulian ne supravegheaza indeaproape din spate, Ionut si Meme tin pasul ca intotdeauna. Iar ne intindem la povesti, se fac planuri de excursii, de calatorii, globul asta pamantesc parca nu e atat de mare pe cat credeam. E drept ca mai deviez, daca n-ar fi venit Meme in aceasta excursie poate ca nu as fi avut chef sa vorbesc cu cineva despre alergare/triatlon/baschet/fotbal timp de 2 ore =)) Ajungem intr-un drum de unde GPS-ul ne anunta ca mai sunt 3 km pana in Predeal. O luam usurel, ne si mocirlim putin si uite gara. Avem noroc sa prindem trenul Regiotrans, ieftin si rapid, cu caldura din plin, prea mare caldura, mai ca as fi dar si tricoul jos daca nu reuseam sa il convingem pe domnul controlor sa mai puna apa in foc. Cam asta asta a fost prima iesire pe 2016. Vor mai urma destule, tineti aproape.


Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner

4 ianuarie 2016

Iron-planuri la inceput de 2016

A trecut Craciunul, a trecut Revelionul, deci da, trebuie sa incepem un nou calendar. Pentru mine 2015 a fost un an extraordinar si sper ca si in 2016 sa ma ridic cel putin la acelasi nivel. Asa cum promisesem am inceput sa ma misc mai intens in luna decembrie, iar acest lucru s-a observat imediat, am depasit tentatiile de sarbatori cu un minus de cateva kg (and counting) si ma apropii de forma la care as vrea sa fiu la inceputul perioadei de pregatire.

Ca sa fiu motivat mi-am facut cateva cadouri pe final de an investind cu cap ceva banuti in ceea ce se numesc taxe de inscriere la XMAN Oradea (Ironman de Romania) si Transfier (probabil cea mai frumoasa competitie de Ironman 70.3 din lume). Astfel voi fi sigur ca doza de motivatie va fi una suficienta cat sa ma faca sa las canapeaua pentru hometrainer, sa parasesc la 6 dimineata patul caldut pentru a ajunge la inot si sa imi pun adidasii in picioare pentru a zburda pe aleile parcurilor la ore indecente pentru un sedentar. Da, v-ati prins, se numeste Ironman cu repetitie, plus un half care ca nivel de dificultate se apropie de un full.

Va marturisesc sincer ca am avut in intentie sa cobor un an la nivelul de half Ironman insa tentatia a fost prea mare si nu am rezistat vazand ca atatia prieteni se duc sa guste din tortul cel mare. Cum sa fi stat pe bara in timp ce ei continuau cursa? A fost prea frumos in 2015 ca sa nu mai incerc o data :)

Ca tot aminteam mai sus despre bazin, dupa o pauza inadmisibil de lunga am revenit pe culoar, ce-i drept mi se facuse un asa dor de mirosul de clor incat nu pot sa imi dau seama cum de am ocolit atatea luni locul unde mi-am petrecut atatea dimineti. Am planuri mari, as vrea sa muncesc mai cu cap aici si sa reusesc sa castig ceva la tehnica, deci daca nu ma veti mai vedea seara tarziu prin oras sa stiti ca e pentru un scop nobil. Nobil pentru mine.

Pe langa aceste doua evenimente cap de afis am pe lista alte cateva, sper ca nu foarte multe desi imi este greu sa ma abtin. M-am inscris deja la Gerar alaturi de Dacii Sprinteni, suntem pe lista si la WinterTri in stafeta Happy Tri, vreau si un maraton la vecinii de peste Prut, vreau si pe la Aiud, si la Iasi, si la Ecomaraton, si la cateva duatloane, asta ca sa fiu in priza pentru luna mai cand se deschide sezonul de triatlon. Despre bicicleta nu mai zic nimic, este aceeasi Bibi care acum sta pe hometrainer invartindu-se pe loc, si ea in asteptarea unor sosele uscate si cu mult soare.

Asadar, sa incepem anul 2016! Ne vedem prin lacuri, pe coclauri si prin munti ca acolo ne place noua. Va doresc un sezon plin de adrenalina si de curse faine. Semneaza Dacu', viitor Ironman cu repetitie.

sursa foto: www.rosewood.us.com
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.



Delivered by FeedBurner